Podcastul Green Report a adus în prim-plan provocările României în gestionarea deșeurilor și fondurilor europene destinate mediului. În timp ce sectorul privat reușește să livreze rezultate concrete și rapide, instituțiile publice rămân blocate în birocrație, iar costurile ineficienței sunt plătite de contribuabili prin amenzi zilnice impuse de Bruxelles.
Referința la modele de succes și la lipsurile României în domeniul mediului arată cât de grav rămâne decalajul față de restul Europei.
„Pe foarte multe domenii lipsesc datele acolo unde ar trebui să fie”, a spus Raluca Fișer, moderatoarea podcastului Green Report.
Aceasta a subliniat că fără indicatori clari și informații corecte nu pot fi evaluate nici performanțele, nici eșecurile.
Unul dintre domeniile critice este managementul deșeurilor, unde România are obligații europene ferme și sancțiuni directe pentru nerealizare.
„Ținta europeană este de 55%, iar în momentul în care nu o atingem începem să plătim”,
a avertizat Fișer.
Situația devine mai gravă având în vedere lipsa datelor actualizate, întârzierile în implementare și blocajele instituționale persistente.
În timp ce Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) aduce rezultate în privința ambalajelor, alte sectoare stagnează.
„De 20 de ani discutăm despre aceste ținte, cifrele cresc lent, iar sincopele persistă. România rămâne la coada clasamentului”, a subliniat moderatoarea.
Problemele încep la nivel local
Una dintre cele mai mari slăbiciuni ale sistemului de gestionare a deșeurilor pornește de la nivel local, potrivit ministrei Diana Buzoianu.
Liderii comunităților ar trebui să fie primii care trag un semnal de alarmă și aplică sancțiuni atunci când regulile sunt încălcate.
„Problema începe din local, cu liderii care trebuie să tragă un semnal de alarmă și să dea amenzile necesare. Nu te face un politician nepopular să aplici amenzi, dimpotrivă. În primul an le dai până vezi că ai rezolvat problema”, a punctat Buzoianu.
Ministra atrage atenția că puțini edili gândesc astfel.
În realitate, mulți preferă să evite măsurile nepopulare, tratând indicatorii europeni ca pe o povară birocratică și nu ca pe o obligație reală.
Această atitudine se reflectă direct în sancțiunile financiare plătite de România pentru neînchiderea depozitelor de deșeuri.
„Plătim toți pentru asta, pentru că statul plătește din taxele contribuabililor. Doar pentru neînchiderea gropilor avem astăzi amenzi de 1.800 de euro pe zi, pe fiecare groapă.”
În prezent, sunt aproape 20 de gropi neînchise, ceea ce înseamnă circa 30.000 de euro aruncați zilnic.
Situația este cu atât mai îngrijorătoare cu cât există și alte depozite care riscă să intre în procedură de infringement.
„Sunt foarte multe probleme pe care nu le-am adresat sistemic. Nicio problemă de mediu nu se rezolvă fără resurse”, a spus Buzoianu.
Ministra a explicat că, în zona centrelor de aport voluntar, există aproximativ 400 de contracte.
Doar 29 de contracte vizează fabricile de reciclare, fiecare cu un grad de dificultate ridicat și specificații tehnice diferite.
Buzoianu a subliniat că aceste investiții, deși prevăzute prin PNRR, nu au beneficiat de absorbția fondurilor la nivelul necesar.
Pentru a înțelege dimensiunea blocajului, ministerul a realizat o analiză a tuturor proiectelor în primele două săptămâni de mandat.
Rezultatul a arătat că numeroase investiții majore prevăzute prin PNRR nu aveau accesate fonduri și erau practic blocate.
Responsabilitatea autorităților locale și sancțiunile europene
Problema gestionării este de competența primăriilor, însă acestea pasează răspunderea către alte instituții.
Autoritățile locale invocă lipsa banilor, a personalului calificat sau, pur și simplu, există o lipsă de voință politică pentru a acționa eficient.
În realitate, aceleași primării trebuie să aplice sancțiuni operatorilor care nu respectă regulile, generând un paradox evident.
Contradicția apare deoarece instituțiile care ar trebui să corecteze derapajele sunt chiar cele care le provoacă prin inacțiune.
Această slăbiciune administrativă are consecințe directe asupra bugetului de stat, România plătind zilnic amenzi către Bruxelles.
Penalitățile sunt de 1.800 de euro pe zi pentru fiecare groapă de gunoi neînchisă, conform procedurilor de infringement.
Taxa pe economie circulară, presiune pentru autorități și cetățeni
Ministra Mediului a explicat că o soluție discutată pentru responsabilizarea autorităților locale este creșterea taxei pe economie circulară.
Această taxă ar fi transferată către primării, care la rândul lor ar majora tarifele suportate de cetățeni.
Astfel, populația ar resimți direct costurile și ar cere administrațiilor să investească în infrastructura de colectare și reciclare.
În viziunea ministrei, presiunea comunității ar putea fi un factor decisiv pentru schimbarea comportamentului local.
Totuși, măsura ar fi extrem de impopulară, deoarece ar aduce inițial creșteri de taxe și proteste din partea cetățenilor.
„Vă garantez că, dacă cineva din minister va avea curajul să crească această taxă, vor fi urlete”, a spus Buzoianu.
Buzoianu a atras atenția că România plătește deja sute de milioane de euro anual ca penalități pentru neatingerea țintelor de mediu.
Colaborarea între instituții și problema produselor second-hand
Diana Buzoianu a recunoscut dificultatea de a crea colaborare între instituții atunci când Ministerul Mediului este perceput ca un obstacol.
„Mediul a fost văzut întotdeauna ca ministerul care blochează. Toți vor să fie lăsați în pace, nu să colaboreze cu noi”, a spus Diana Buzoianu.
Această atitudine se reflectă direct în probleme concrete, cum este situația produselor second-hand, folosite adesea ca paravan pentru deșeuri.
„Intră în țară mii de tone, declarate ca produse second-hand, dar în realitate sunt deșeuri. Ajung pe câmpuri sau în case abandonate și ne mirăm de ce România devine groapa altora”, a subliniat ministra.
Ministra a anunțat că există în prezent o colaborare mai bună cu Ministerul Economiei, necesară pentru reglementarea fluxurilor de deșeuri și produse second-hand.
Un proiect blocat de ani de zile, ordonanța privind trasabilitatea produselor second-hand, are acum șanse reale de adoptare.
„Există premise foarte bune și, pentru prima dată, ordonanța are șanse reale să treacă”, a explicat ministra.
Actul normativ va introduce o definiție clară a produselor second-hand și va stabili mecanisme de verificare și trasabilitate.
„Astăzi, nu avem trasee pentru camioanele care aduc deșeuri din alte state și nici o metodă de trasabilitate. Operatorii nu raportează câte tone intră și câte sunt vândute. Ordonanța va schimba acest lucru”, a precizat Buzoianu.
Modele de succes privat
Moderatoarea podcastului a subliniat că sectorul privat a demonstrat, prin exemple clare, că poate livra rezultate mai bune decât statul.
S-au construit infrastructuri de gestionare a deșeurilor cu resurse mai mici, într-un timp mult mai scurt și cu indicatori măsurabili.
În contrast, investițiile statului român prin proiectele SMID, sistemele integrate de gestionare a deșeurilor la nivel de județe și ADI-uri au rămas, în mare, parte ineficiente.
Un exemplu pozitiv este Sistemul de Garanție-Returnare (SGR), gestionat de un consorțiu privat, care a reușit să obțină rezultate rapide.
„Privatul a arătat că se poate. A făcut mai repede, cu mai puțini bani și cu rezultate clare, în timp ce statul a rămas în urmă”, a punctat moderatoarea.
Aceasta a ridicat întrebarea firească: de ce în cazul operatorilor privați lucrurile funcționează, iar în instituțiile publice nu?
De ce statul nu învață din aceste modelele de succes și nu aplică aceeași presiune pe propriile structuri administrative?
Mai ales acolo unde România are ținte europene ferme, de la deșeurile municipale la cele de construcții și periculoase.
Ministra Mediului a recunoscut că diferențele dintre privat și sectorul public sunt uriașe, dar a subliniat că experiența sa din mediul privat o face să caute soluții pragmatice.
„Mi-aș dori ca publicul să funcționeze măcar jumătate cum funcționează privatul și am fi într-un alt stat”, a spus Diana Buzoianu.
Aceasta a explicat că în instituțiile publice persistă sentimentul că „nu ți se poate întâmpla nimic, indiferent de rezultate”, ceea ce duce la lipsă de performanță și responsabilitate.
În același timp, Buzoianu consideră că parteneriatul cu sectorul privat trebuie consolidat.
A dat exemplul unei întâlniri recente cu RetuRO, administratorul SGR, unde a venit cu propunerea de a extinde tipurile de ambalaje acceptate.
„Ei au venit cu alte propuneri, inclusiv cu ideea de a crește infrastructura în mediul rural. Am spus: bun, dacă pentru asta suntem mai pregătiți și putem avansa mai rapid, mergem în direcția asta”,
a explicat ministra.
Aceasta a adăugat că infrastructura de colectare în zonele rurale rămâne deficitară și că acolo se poate interveni mai repede decât pe zona de extindere a tipurilor de ambalaje.
„Eu sunt deschisă la un parteneriat real, în care dacă cineva de bună credință vine cu soluții alternative, să le analizăm. Nu voi spune niciodată ‘nu’ doar pentru că perspectiva mea era alta”, a subliniat Buzoianu.
Clearing house pentru deșeuri periculoase
Un alt subiect discutat a fost posibilitatea extinderii unor modele de succes din zona privată și către alte tipuri de deșeuri.
S-a discutat posibilitatea creării unui sistem de tip „clearing house” pentru gestionarea unor fluxuri problematice, precum uleiurile uzate sau deșeurile electronice.
Ministra Mediului a confirmat că această idee este pe agenda sa de lucru.
„De clearing house se discută, de fapt, de foarte mulți ani de zile”, a spus Diana Buzoianu.
Buzoianu a recunoscut că o astfel de măsură ar putea rezolva o parte din problemele actuale.
„Este una dintre măsurile care ar putea fi luate în calcul ca să scăpăm de niște deșeuri care astăzi sunt foarte periculoase. De cele mai multe ori, ele ajung pe câmpuri, în locuri necontrolate”, a explicat ministra.
Vezi aici podcastul:
Citiți și:
Podcast Green Report: Cum reformezi o instituție obișnuită să funcționeze pe bază de „cine sună”?
Conferința Green Report: România, între obligațiile europene și realitatea gestionării deșeurilor
