În documentele oficiale ale administrațiilor locale, cimitirele figurează aproape invariabil ca spații verzi. Această clasificare este preluată din legislația națională și perpetuată în regulamente locale, inclusiv în noul Regulament pentru spații verzi aflat în curs de aprobare la Bistrița. În realitate, majoritatea cimitirelor din România sunt dominate de beton, marmură și construcții masive, având foarte puține elemente care să justifice, funcțional sau ecologic, această încadrare.
Această discrepanță dintre realitate și actele normative nu este una minoră. Ea produce efecte directe asupra politicilor urbane, asupra raportărilor privind suprafața de spațiu verde per locuitor și, în final, asupra calității vieții în orașe.
Ce spune legea spațiilor verzi
Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilan definește spațiile verzi ca fiind suprafețe amenajate sau naturale care îndeplinesc roluri ecologice, estetice și sociale.
În enumerarea tipologiilor sunt incluse și cimitirele, alături de parcuri, grădini publice sau scuaruri, fiind încadrate ca spații verzi cu acces limitat.
Legea nu prevede obligatoriu ca terenurile cu destinație de cimitir să fie încadrate ca spații verzi.
Această includere este una formală, nu una condiționată de criterii reale de vegetație sau permeabilitate a solului.
Legea nu cere ca un cimitir să aibă un procent minim de spațiu nebetonat; nu impune existența arborilor maturi; și nu limitează materialele folosite la amenajarea mormintelor.
În practică, administrațiile publice locale preferă ca, prin simpla destinație funcțională a terenului, să contabilizeze cimitirele drept spațiu verde, indiferent de starea lor efectivă.
Realitatea din teren: cimitire mineralizate
Oricine vizitează un cimitir urban din România (am verificat situația la Craiova, Satu Mare, Baia Mare, Cluj-Napoca, inclusiv Bistrița), poate constata ușor situația reală:
- morminte placate integral cu marmură sau granit;
- borduri din beton, care delimitează fiecare parcelă;
- cripte supraterane și construcții funerare masive;
- alei turnate complet în beton sau asfaltate;
- sol natural aproape inexistent între parcele.
Vegetatia este, în cele mai multe cazuri, redusă la câțiva arbori vechi și la flori în ghivece, unele adesea artificiale.
Din punct de vedere ecologic, aceste suprafețe funcționează mai degrabă ca zone mineralizate decât ca spații verzi.
A le include în categoria spațiilor verzi înseamnă a confunda un teren „neconstruit cu blocuri” cu un teren verde funcțional.
Noul Regulament pentru spații verzi: o contradicție nerezolvată
Potrivit informațiilor publice, noul Regulament pentru spații verzi, aflat în procedură de aprobare la Bistrița, menține aceeași abordare: cimitirele sunt în continuare incluse în categoria spațiilor verzi.
În același timp însă, regulamentul:
- interzice explicit betonarea spațiilor verzi;
- prevede sancțiuni pentru distrugerea sau impermeabilizarea acestora;
- stabilește obligații clare privind protejarea solului și a vegetației.
Aceasta creează o contradicție juridică evidentă. Dacă un cimitir este spațiu verde, atunci:
- placarea integrală a mormintelor cu beton sau marmură ar trebui interzisă;
- bordurile de beton ar trebui eliminate;
- construcțiile funerare masive ar trebui sancționate;
- fiecare intervenție nouă ar trebui să respecte regulile de protecție a solului.
Or, nimic din toate acestea nu se întâmplă. Dimpotrivă, betonarea continuă nestingherit, cu acceptul administrațiilor locale și al regulamentelor interne ale cimitirelor.
De ce este ilogică menținerea cimitirelor în categoria spațiilor verzi
Menținerea cimitirelor în această categorie produce mai multe efecte negative:
- Distorsionează statisticile privind spațiul verde pe cap de locuitor.
- Permite autorităților să evite investițiile reale în parcuri și grădini publice.
- Creează o excepție tacită de la regulile de protecție a spațiilor verzi.
- Golește de conținut noțiunea de „spațiu verde” din legislație.
Este ilogic să afirmi că un teren este spațiu verde în timp ce accepți, prin neaplicarea legii, transformarea lui într-o suprafață minerală aproape complet impermeabilă.
Această situație este generalizată la nivelul României și a fost permisă prin includerea cimitirelor în categoria spațiilor verzi prin lege, fără însă a stabili minime condiții de ocupare a terenurilor.
În practică, cimitirele din țara noastră sunt ultra aglomerate, nu ai loc să pășești printre mormintele amenjate, majoritatea cu borduri de beton și placate cu diverse materiale de construcții, devenind în timpul verii veritabile insule de căldură.
Spre deosebire de țara noastră, în statele occidentale, cimiterele sunt amenajate ca gradini publice de reculegere. Sunt prevăzute cu bănci și spații verzi adecvate, inclusiv speciile de arbori sunt specificate în regulamente pentru a nu se planta copaci cu rădăcini foarte puternic ramificate.
O soluție necesară: scoaterea cimitirelor din categoria spațiilor verzi
Argumentul este simplu și solid: un spațiu nu poate fi numit verde dacă este, prin reguli și practici curente, destinat betonării.
Există două variante coerente:
- fie cimitirele sunt scoase din categoria spațiilor verzi și tratate ca zone cu funcțiune specială, distinctă;
- fie rămân spații verzi, dar sunt supuse acelorași reguli stricte de protecție, ceea ce ar schimba radical modul în care sunt amenajate.
Menținerea situației actuale este cea mai proastă opțiune: o ficțiune legală care servește doar statisticilor și confortului administrativ.
Clasificarea cimitirelor drept spații verzi, în forma actuală, este o mistificare legală.
Atât timp cât betonarea este regula, iar vegetația excepția, această etichetă nu are nicio legătură cu realitatea din teren.
Problema poate fi rezolvată unitar la nivelul României prin actualizarea legii spațiilor verzi și completarea cu prevederi speciale pentru cimitirele noastre.
