Discuția cu ministra Mediului, Diana Buzoianu, în cadrul podcastului Green Report, a scos la iveală eșecuri majore în absorbția fondurilor europene pentru mediu.
De la contracte semnate după pierderea finanțării, la reorganizări artificiale și campanii de educație ratate, tabloul arată un sistem birocratic incapabil să livreze rezultate reale.
România a avut la dispoziție peste 3 miliarde de euro pentru proiecte de mediu prin PNRR, însă o mare parte din bani s-au pierdut din cauza întârzierilor și a lipsei de prioritizare.
De la contractele ratate ale Apelor Române, la Fondul pentru Mediu folosit în scopuri populiste și până la campaniile educaționale reduse la flyere și pixuri.
Discuția arată cum blocajele administrative și politizarea continuă să frâneze investițiile verzi.
Eșecul absorbției și implementării fondurilor europene de mediu
România continuă să rateze șansa de a-și rezolva problemele de mediu prin accesarea fondurilor europene disponibile.
Deși Ministerul Mediului este printre ultimele la buget alocat din fonduri naționale, are acces la resurse consistente din finanțări europene.
Problema este că acestea resurse nu au fost absorbite și implementate eficient.
„Nicio problemă de mediu nu se rezolvă fără resurse. Ministerul este al treilea de la coadă la bugetul național, dar are acces la extrem de mulți bani europeni”, subliniază Diana Buzoianu.
Planurile de redresare și reziliență ar putea reprezenta o soluție, însă fără strategie clară și o implementare reală, fondurile rămân pe hârtie.
România a avut la dispoziție peste 3 miliarde de euro pentru proiecte de mediu prin PNRR, dar o mare parte s-a pierdut.
Aceste sume ar fi trebuit să susțină investiții vitale:
- infrastructura de apă și canalizare;
- centre cu aport voluntar;
- sau fabrici pentru reciclare.
„Aveam 3 miliarde. Dar nu i-am băgat”, a declarat Diana Buzoianu, referindu-se la fondurile pierdute prin lipsa implementării.
Astăzi există în jur de 2.000 de contracte semnate, însă structura lor arată lipsa unei prioritizări clare, coerente.
Sunt:
- peste 300 de proiecte pentru apă și canalizare;
- aproximativ 400 pentru centre de aport voluntar;
- și doar 29 pentru fabrici de reciclare.
Diferența de complexitate între un proiect de infrastructură major și o platformă betonată cu containere este uriașă.
La preluarea mandatului, conducerea ministerului a realizat o analiză a stadiului acestor investiții pentru a înțelege nivelul real al implementării.
Concluzia a fost îngrijorătoare: la trei ani de la debutul PNRR, multe proiecte majore erau la 0% implementare.
În unele cazuri, deși existau contracte semnate, lucrările nu au început deloc.
În altele, nici măcar nu existau contracte, deși proiectele erau incluse în plan, cum s-a întâmplat la Apele Române.
Această realitate arată o problemă sistemică: România nu duce lipsă de finanțări, ci de capacitate administrativă și de coordonare instituțională.
Cazul Apele Române: contracte semnate după pierderea banilor
Unul dintre cele mai grave exemple de eșec în implementarea proiectelor de mediu îl reprezintă Administrația Națională „Apele Române”.
Instituția avea la dispoziție peste 300 de milioane de euro prin PNRR, însă o parte semnificativă din fonduri a fost pierdută.
„O parte semnificativă din aceste contracte nu au fost semnate nici astăzi. După ce Comisia Europeană a retars banii, abia atunci s-au semnat contractele”, a arătat Diana Buzoianu.
Ironia este că, după trei ani de inacțiune, odată pierduți banii, instituția a accelerat brusc semnarea contractelor, fără resursele reale.
Ministra descrie instituția drept „aproape în colaps”, din cauza politizării excesive și a lipsei de responsabilitate.
„Extraordinar de mare politizarea acolo. Totuși, în trei ani de zile, măcar unul dintre ei putea semna”, a adăugat Buzoianu.
În prezent, corpul de control al Ministerului Mediului verifică situația, iar concluziile urmează să fie publicate.
Primele rezultate confirmă un blocaj administrativ grav, generat de conflicte interne, achiziții întârziate și lipsa prioritizării investițiilor.
Reorganizări artificiale și slăbirea structurilor din teritoriu
Pe lângă contractele pierdute, Apele Române a trecut recent printr-o reorganizare care a fragilizat și mai mult instituția.
Schimbările au trecut aproape neobservate, însă efectele lor sunt resimțite direct în teren.
„Au mutat oameni din teritoriu în structurile centrale, doar ca să umple organigramele. Au destructurat complet formațiile de lucru locale, care funcționau”, explică Diana Buzoianu.
Motivul: pentru a înființa un serviciu central era nevoie de minimum zece angajați, ceea ce a dus la relocarea personalului.
Rezultatul a fost crearea unor posturi de șefi de serviciu, dar și golirea echipelor operative din teritoriu.
Astăzi, mulți dintre cei care ar trebui să execute lucrări concrete lipsesc, iar instituția nu reușește să angajeze oameni noi.
Salariile mici fac imposibilă atragerea de personal calificat: în timp ce un lucrător câștigă în medie 3.000 de lei în sistemul public, sectorul privat oferă aproape dublu pentru același tip de activitate.
„Nu am putea, în aceeași anvelopă bugetară, să reducem structurile centrale stufoase și să creștem salariile oamenilor din teren?”, întreabă retoric Buzoianu.
Această situație arată cum politizarea și umflarea aparatului birocratic central afectează direct capacitatea instituțiilor de a livra rezultate eficiente.
„Cu greu poți astăzi să spui: hai să modificăm grila și să creștem pentru toată lumea salariile. Dar dacă vii la pachet cu o măsură – am tăiat atâtea posturi, ceea ce îmi creează o rezervă bugetară, atunci putem discuta și despre ajustarea grilei pentru oamenii din teren”, a explicat Diana Buzoianu.
Pierderile masive și responsabilitatea instituțiilor
Din cele peste 3 miliarde de euro alocate prin PNRR pentru proiecte de mediu, România a rămas cu doar 1,4 miliarde.
Pierderile sunt uriașe: proiecte ratate la Apele Române, planuri de management blocate, bani pierduți pentru senzori și stații de monitorizare a calității mediului.
„Cum se măsoară responsabilitatea când pierzi 1,4 miliarde de euro? Nu i-am avut fizic în buzunar, dar puteam să-i avem”, a spus Raluca Fișer, moderatoarea podcastului.
Ministra recunoaște că există funcționari publici performanți, dar și mulți care nu au trecut prin evaluări de ani de zile.
„Trebuie făcută o curățenie, cu siguranță. În cazuri precum acesta, conducerile instituțiilor nu mai au ce să caute în funcție.”
Problema este însă mai profundă și ține de modul în care este reglementată funcția publică.
„Sunt de două luni în minister și n-am văzut o degringoladă mai mare nicăieri. Dacă o companie privată ar funcționa cu jumătate din problemele existente în instituțiile publice, nu ar rezista un an”, a subliniat Buzoianu.
Nu se consideră însă „legată la mâini”, dar recunoaște că legislația actuală limitează foarte mult eficiența intervențiilor.
„Lucrurile ar fi mers mult mai bine dacă legile ar fi fost scrise altfel”, a adăugat Buzoianu, asumându-și totodată priorități și bătălii diferite în mandat.
Fondul pentru Mediu: programe populare, impact redus
Ministerul Mediului analizează în prezent cum poate salva proiectele pierdute prin PNRR, iar una dintre soluțiile luate în calcul este Fondul pentru Mediu.
Problema este că această sursă de finanțare a fost folosită în ultimii ani mai degrabă cu scopuri populiste decât strategice.
„În ultimii ani, Fondul pentru Mediu a fost folosit politicianist, popular”, spune Diana Buzoianu.
Un exemplu este programul Rabla, derulat de aproape două decenii.
Deși a consumat miliarde de lei, impactul său real asupra reducerii emisiilor este greu de măsurat.
„Trebuie să vedem care sunt indicatorii de performanță ai acestor programe și ce impact de mediu au avut”, subliniază Raluca Fișer.
Obligația oficială este ca Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) să transmită anual o analiză a reducerii de emisii către Comisia Europeană.
Doar că aceste calcule pornesc de la prezumții nerealiste.
„Se presupune că fiecare mașină casată era în circulație și producea emisii. Dar în multe cazuri, acele vehicule stăteau de ani de zile în parcare, fără să mai circule. Atunci, ce emisii s-au redus, de fapt?”, a explicat Buzoianu.
Astfel, indicatorii raportați nu reflectă întotdeauna realitatea, iar programele cu impact mediatic nu garantează și rezultate durabile pentru mediu.
Diana Buzoianu afirmă că banii din Fondul pentru Mediu trebuie să fie folosiți pentru proiecte cu impact direct, nu pentru programe menite doar să câștige popularitate.
În opinia sa, infrastructura esențială, precum centrele de aport voluntar și fabricile de reciclare, trebuie să primeze în fața voucherelor.
„Trebuie să ne reîntoarcem la proiectele cu cel mai mare impact asupra mediului”, a spus ministra.
Ministra a subliniat că nu va folosi Fondul pentru Mediu pentru a distribui vouchere fără criterii, mai ales într-un an electoral.
„Eu nu voi da vouchere prin AFM doar ca să câștig capital politic”,
a spus Diana Buzoianu.
O excepție ar putea fi programul Rabla, care ar urma să fie transferat pe Fondul Social pentru Climă și dedicat persoanelor cu venituri reduse.
„Acolo are sens, pentru că există și o componentă socială”, a explicat ministra.
Proiecte de educație și comunicare lăsate de izbeliște
Ministerul Mediului are și rolul de a educa publicul în privința problemelor de mediu, însă programele dedicate acestui obiectiv au fost tratate superficial.
Există parteneriate cu organizații neguvernamentale care așteaptă finanțare și campanii de comunicare blocate.
„Existau zece milioane de euro pentru proiecte de educație, bani alocați prin Ministerul Mediului. Nu au fost folosiți”, a spus Diana Buzoianu.
Un exemplu este o campanie care trebuia să se desfășoare timp de cel puțin șase luni. Întârzierea lansării a făcut imposibilă respectarea termenului.
„Doar caietul de sarcini îți ia trei-patru luni. Practic, campania a rămas fără timp de implementare”, a explicat ministra.
Ministerul încearcă acum să obțină o prelungire de la Comisia Europeană, pentru a salva fondurile.
„Așa se pierd bani care puteau finanța o campanie de educare smart, cu rezultate vizibile”, a adăugat Buzoianu.
Educație de mediu cu broșuri și flyere, în era digitală
Proiectele de educație derulate prin Ministerul Mediului se lovesc de o problemă de fond: modul în care sunt gândite ghidurile de finanțare.
Indicatorii prevăd adesea materiale tipărite sau obiecte promoționale, departe de nevoile reale.
„Toate proiectele au în continuare număr de broșuri tipărite sau flyere. Cui mai trebuie, în era digitalizării și a inteligenței artificiale?”, a spus Raluca Fișer.
Aceasta a criticat faptul că banii publici se cheltuie pe produse care nu au legătură cu mediul.
„Mi se pare inadmisibil să am la un proiect de mediu flyere. Cine mai folosește flyere astăzi?”, a subliniat Fișer.
Problema nu este doar de eficiență, ci și de lipsa de creativitate.
În timp ce alte state folosesc obiecte cu valoare simbolică și povești autentice, România rămâne blocată în tipizate și pixuri cu logo.
„Dacă tot cheltuim bani pentru materiale sau protocol, hai să le facem mai creative, cu o poveste în spate”, a adăugat Buzoianu.
Deocamdată, ghidurile nu permit astfel de abordări.
Totuși, ministra susține că partea creativă ar putea aduce mai mulți oameni aproape de mesajele de mediu și ar transforma aceste campanii din obligații birocratice în instrumente reale de educare.
„Încercăm să salvăm campania de comunicare blocată acum. Dacă reușim să o prelungim până anul viitor, o vom face creativ”, a promis Buzoianu.
Vezi aici podcastul:
Citește și:
Podcast Green Report: Cum reformezi o instituție obișnuită să funcționeze pe bază de „cine sună”?
Conferința Green Report: România, între obligațiile europene și realitatea gestionării deșeurilor
