Sursele regenerabile asigură aproape 50% din electricitatea produsă în Uniunea Europeană, iar energia solară a depășit cărbunele, potrivit raportului EMBER. În România, mixul energetic rămâne diferit, cu un rol important al gazului în producția de electricitate.
Tranziția energetică europeană a intrat într-o etapă de maturitate accelerată. Datele publicate de think tank-ul EMBER arată o schimbare structurală a sistemului energetic, cu efecte directe asupra emisiilor, securității energetice și costurilor.
Investițiile în energie eoliană și solară nu mai sunt excepții sau proiecte pilot, ci coloana vertebrală a producției de electricitate în tot mai multe state membre.
În 2024, pentru prima dată, energia solară a generat mai multă electricitate în Uniunea Europeană decât cărbunele.
Energia regenerabilă, per ansamblu, a reprezentat aproape jumătate din mixul de electricitate, în timp ce producția din surse fosile a scăzut la un minim istoric.
Este al cincilea an consecutiv de declin pentru gazele naturale în producția de electricitate la nivel european.
Potrivit EMBER, 16 state membre au produs peste 10% din electricitatea lor din energie solară. Grecia și Spania se află în fruntea clasamentului.
În unele țări, energia solară a acoperit la vârf peste 80% din consum, timp de mai mult de 70 de zile.
Ungaria, cu peste 7 GW instalați în fotovoltaic, și Olanda, cu peste 27 GW, sunt exemplele cele mai clare.
„Combustibilii fosili își pierd controlul asupra energiei din UE. Energia eoliană și solară împing cărbunele la margine și forțează gazul într-un declin structural”, explică Dr. Chris Rosslowe, analist EMBER.
În cei cinci ani de la lansarea Pactului Verde European, noile capacități eoliene și solare au redus importurile de combustibili fosili cu peste 59 de miliarde de euro.
Evoluția tranziției energetice poate fi urmărită clar în ultimii ani. În 2023, energia eoliană și solară au început să depășească constant producția pe bază de cărbune în mai multe state membre.
Datele analizate pentru 2024 confirmă această schimbare structurală, iar analizele publicate pe parcursul anului 2025 indică o creștere continuă a producției de energie solară și eoliană la nivel european, în paralel cu menținerea presiunii asupra producției pe bază de combustibili fosili.
Fără aceste investiții, Uniunea Europeană ar fi consumat suplimentar 92 de miliarde de metri cubi de gaze și 55 de milioane de tone de cărbune.
România, între trendul european și o strategie diferită
La nivelul producției, România urmează parțial traiectoria europeană. În 2023, energia eoliană a depășit cărbunele în mixul național, cu o pondere de 14,1%, față de 13,4%.
Datele disponibile pentru finalul anului 2024 arată că tendința s-a menținut în primele zece luni. În cinci dintre acestea, producția eoliană a fost mai mare decât cea pe bază de cărbune.
Sezonier, cărbunele a revenit temporar în lunile de vară. Producția eoliană a fost mai scăzută, iar seceta a redus aportul hidro.
Energia nucleară a fost afectată de o revizie programată și de avarii, asociate nivelului redus al apei pentru răcire.
La 1 ianuarie 2024, România avea instalate 2.760 MW în capacități pe cărbune, 3.095 MW în eolian și 1.853 MW în solar.
Pe parcursul anului, au fost adăugați încă 70 MW eolian și 310 MW solar. Capacitatea prosumatorilor a crescut cu 950 MW, ajungând la 2.337 MW.
O mare parte din producția prosumatorilor nu este însă contorizată în statisticile oficiale. Acest lucru explică, cel puțin parțial, ponderea redusă a energiei solare în 2023, de doar 1,88%.
În ciuda capacității instalate pe cărbune, România nu a depășit în 2024 un nivel de producție de aproximativ 1.400 MW.
Centralele nu au funcționat niciodată la capacitate maximă.
În paralel, importurile de energie au crescut semnificativ. O explicație probabilă este costul ridicat al producției pe bază de cărbune, mai mare decât prețul energiei importate.
Datele preliminare din 2025 indică menținerea acestei structuri a sistemului energetic.
Sursele cu emisii scăzute de carbon, inclusiv nuclear, hidro, eolian și solar, au acoperit peste 60% din producția de electricitate, în timp ce contribuția cărbunelui a rămas mult sub capacitatea instalată.
Centralele pe cărbune au continuat să funcționeze la niveluri reduse, comparabile cu cele din 2024, iar importurile au rămas un element constant pentru echilibrarea sistemului.
Gazul, soluție de tranziție sau blocaj pe termen lung
Spre deosebire de alte state europene, România mizează în continuare pe creșterea producției de energie pe bază de gaz.
Argumentul oficial este rolul de combustibil de tranziție, menit să faciliteze ieșirea din cărbune și integrarea surselor regenerabile.
Alexandru Ciocan, expert în politici energetice și membru al echipei Energy Policy Group, atrage atenția asupra riscului de a prelungi dependența de combustibili fosili sub această etichetă.
„Datele EMBER arată clar că regenerabilele pot prelua o pondere foarte mare din consum, dacă sunt susținute de investiții în rețele, flexibilitate și stocare. Gazul nu ar trebui să devină o soluție permanentă, ci una strict temporară”, explică Ciocan.
Raportul subliniază limitele comparației directe între sursele regenerabile și cele convenționale. Energia solară și eoliană sunt intermitente, iar analiza trebuie să includă capacitatea instalată, flexibilitatea sistemului și disponibilitatea rețelelor.
Cu toate acestea, experiența altor state arată că aceste bariere pot fi depășite.
Presiunea angajamentelor europene
Mihnea Cătuți, director de cercetare al Energy Policy Group, consideră că România riscă să rămână în urmă dacă nu accelerează investițiile în surse curate.
„Producția pe bază de cărbune este din ce în ce mai puțin competitivă. Fără un calendar clar de tranziție, reconversia forței de muncă devine imposibilă, iar costurile sociale cresc”, spune Cătuți.
Potrivit acestuia, fondurile europene disponibile reprezintă o oportunitate majoră pentru modernizarea sectorului energetic. Digitalizarea rețelelor și integrarea unui volum mai mare de energie regenerabilă pot reduce vulnerabilitatea sistemului și costurile pentru consumatori.
Tranziția energetică implică renunțarea treptată la activități precum mineritul, dar deschide și noi lanțuri valorice. Un exemplu este dezvoltarea capacităților de producție pentru panouri fotovoltaice, susținute recent prin contracte semnate de Ministerul Energiei.
Un moment de decizie
Raportul EMBER arată că tranziția energetică europeană nu mai este o promisiune, ci o realitate măsurabilă. Pentru România, miza nu este dacă această tranziție va avea loc, ci cât de rapid și cu ce costuri.
Progresul de până acum oferă motive de încredere. Întârzierea deciziilor riscă însă să transforme avantajele actuale în pierderi pe termen mediu, atât economice, cât și sociale.
CITIȚI ȘI:
Studiu: 1 din 6 respondenți folosesc soluții smart pentru energie
România, rol-cheie în aplicarea Regulamentului UE privind metanul
