Invitată în primul episod al noului sezon Green Report Podcast, ministra Mediului, Diana Buzoianu, a vorbit despre reformă instituțională, digitalizare și transparență. Ea susține că România nu mai poate amâna schimbările, în condițiile presiunii publice și europene, și afirmă că digitalizarea poate elimina practica avizelor „prin telefon”.
Podcastul Green Report începe un nou sezon cu un invitat special: ministrul Mediului, Diana Buzoianu.
Este pentru prima dată când un ministru al Mediului participă la această serie de discuții, după episoade în care invitați au fost specialiști, persoane publice și reprezentanți ai societății civile.
Gazda podcastului, Raluca Fișer, a subliniat că implicarea factorului politic este esențială pentru a contura o imagine completă asupra mediului, întrucât aici se iau deciziile și se stabilesc politicile necesare.
Discuția cu Diana Buzoianu a vizat modul în care se vede viitorul verde al României din biroul ministerului.
Ministra Mediului, Diana Buzoianu, consideră că România traversează un moment critic pentru realizarea reforme, presată de nemulțumirea exprimată la vot și de Comisia Europeană.
„Dacă este un moment în care cred că se pot face reforme, acum este”,
a declarat aceasta.
Buzoianu a subliniat că presiunile vin atât din partea cetățenilor, cât și din partea Comisiei Europene.
„Avem și PNRR-ul, care trebuie finalizat și care împinge reforme. Avem Comisia Europeană, care se uită la noi și așteaptă reforme”, a explicat ministra.
Potrivit acesteia, asumarea mandatului a fost firească, deoarece a contribuit la redactarea programului de guvernare și a celui de coaliție.
„Dacă te întreabă, după aceea, cineva ‘nu vrei să faci tu reformele astea?’, cum să spui ‘nu’ la asta?”, a adăugat Buzoianu.
Reformă instituțională și transparență în administrația de mediu
Diana Buzoianu admite că nu toate obiectivele pot fi atinse în actualul mandat. Însă consideră că unele reforme așteptate de decenii nu mai pot fi amânate.
„Este naiv să crezi că o să iasă toate. Unele bătălii vor fi câștigate, altele pierdute. Dar sunt unele deschise de 20 de ani, iar acum se pot închide”, a afirmat ministra Mediului.
Buzoianu a descris perioada actuală drept „o șansă unică” și a precizat că unul dintre principalele rezultate urmărite este reforma instituțională. „Eu vreau să pun cărămida asta solidă pentru reforma unor instituții”, a subliniat ministra.
Un alt pilon al mandatului este transparența în actul de guvernare.
„Nu este absolut nimic greșit să pui presiune bună prin transparență. Dacă cineva simte presiune pentru faptul că este transparență acolo, înseamnă că ceva a funcționat greșit fundamental”, a explicat Buzoianu.
Buzoianu a menționat că a organizat interviuri publice pentru conducerea Romsilva și a Gărzii Forestiere, pentru a garanta că selecțiile se fac pe criterii de competență.
„Dacă există oameni care au simțit presiune că am transparentizat niște procese, eu mă bucur că am făcut asta. Transparența, atâta timp cât sunt eu aici, va fi un principiu de bază”, a punctat ministra Mediului.
De la hârtii scanate la date digitale
De ani de zile, instituțiile din domeniul mediului s-au ascuns în spatele hârtiilor, bifând obligațiile prin aparențe formale.
Obligațiile au fost îndeplinite publicând documente scanate sau fișiere brute, imposibil de utilizat ori de analizat în mod real.
„Multe hârtii. Documente scanate, din care nu poți să faci nimic. Efectiv este imposibil să prelucrezi datele”, explică Buzoianu.
Situația este similară și în cazul solicitărilor depuse prin Legea 544, unde răspunsurile sunt incomplete și consumă resurse administrative uriașe.
Normalitatea ar trebui să însemne date publicate din start, în format digital, accesibil și corelat, nu transmiterea lor la cerere.
O cerință simplă, dar greu de acceptat pentru o administrație obișnuită să funcționeze pe hârtie.
„Le-am spus: nu le vreau scanate, le vreau într-un Excel. Am văzut cum au picat trei pixuri în sală”, povestește ministra.
Replica, amuzantă și amară în același timp, arată cât de departe este încă sistemul de standardele firești ale transparenței.
Pentru Buzoianu, digitalizarea nu este un moft tehnologic, ci o condiție de bază pentru guvernarea modernă.
Fără date reale și verificabile, niciuna dintre marile reforme de mediu, fie că vorbim de păduri, aer, apă sau deșeuri, nu poate fi dusă până la capăt.
APM și blocajul celor 70% de negații
Un exemplu concret vine de la Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM).
Aproximativ 70% dintre cererile depuse se finalizează cu o negație, adică solicitantul primește răspunsul că nu are nevoie de acord de mediu.
În prezent, mii de funcționari verifică manual aceste dosare, deși legea prevede clar în ce situații este necesar avizul.
„Pentru 70% dintre documente se poate face un proces automatizat. Ai depus cererea, iar sistemul îți spune imediat dacă ai nevoie sau nu de aviz”, explică Buzoianu.
Implementarea unor instrumente de inteligență artificială ar putea rezolva problema, reducând timpii de așteptare și eliminând munca repetitivă a funcționarilor.
Digitalizarea ca soluție anticorupție
Digitalizarea nu rezolvă doar problema volumului de dosare, ci și pe cea a integrității deciziilor administrative.
Numeroase autorizații și acroduri de mediu au fost, de-a lungul anilor, influențate de „telefoane”, nu de criterii obiective.
Un soft care generează documente standardizate și lasă funcționarului doar confirmarea ar limita drastic intervențiile informale.
„În momentul în care ai un soft care îți dă documentul și tu trebuie să vii să-ți pui la final doar dacă e corect sau incorrect, să argumentezi de ce, automat vor dispărea din sistem problemele în care cineva vedea acordul sau bloca acordul în funcție de niște telefoane. Deci scoți corupția din sistem”, subliniază Diana Buzoianu.
Eliminarea acestor practici este esențială mai ales în domeniul mediului, unde autoritățile au și un rol de control.
„Autoritățile de mediu au fost întotdeauna politizate și transformate în instrumente, nu în instituții care protejează oamenii”,
a spus ministra.
Miza, subliniază ministra, este readucerea instituțiilor la rolul lor de bază – protejarea sănătății și a mediului.
Instituții politizate, nevoie de schimbare
Una dintre marile frustrări rămâne modul în care funcționează colaborarea între autorități, bazată adesea pe criterii politice.
„Unele răspunsuri care vin de la autorități vin strict pe ideea de apartenență politică”, atrage atenția Diana Buzoianu.
Ea afirmă că a refuzat constant să intre în acest joc, preferând să judece strict pe criterii tehnice.
„De fiecare dată când a venit cineva cu diverse proiecte, le-am spus foarte clar: tehnic, vom discuta cu directorii. Pe mine mă interesează dacă proiectele respective sunt bune pentru protecția mediului. Sunt bune, merg înainte. Nu sunt bune, îmi pare rău, oricine ai fi, nu vor merge înainte”, a spus aceasta.
Problema nu se rezumă doar la nivelul ministerului, ci se extinde și la instituțiile subordonate, dependente de telefoane și influențe.
Aceste practici perpetuează un mecanism instalat în cei 35 de ani de tranziție postcomunistă, greu de schimbat fără reforme.
„E nevoie de o reformă, dar una profundă, care să schimbe modul în care aceste instituții sunt obișnuite să funcționeze”, a explicat Buzoianu.
Chiar dacă durata mandatului rămâne incertă, obiectivul este clar: ruperea cercului vicios al politizării.
Cum rămân reformele și cum se stabilesc prioritățile
Întrebarea firească este cum se pot menține reformele odată începute, într-un sistem obișnuit cu inerția administrativă.
Răspunsul este unul realist: nu există garanții că schimbările bune rezistă dacă nu sunt consolidate prin mecansime clare.
„Nu există garanții niciodată pentru lucrurile bune. Inclusiv, nici democrația nu e o garanție dacă nu lupți constant pentru ea”, subliniază Diana Buzoianu.
Buzoianu recunoaște că reforma instituțională nu poate fi impusă peste noapte într-o administrație obișnuită să funcționeze 35 de ani „așa cum îi cântă cineva”.
Important este ca schimbările să fie pornite și ancorate în mecanisme clare, pentru a nu putea fi șterse „cu buretele” după câteva luni.
Dincolo de rezistența sistemului, există și presiunea timpului.
Ministerul Mediului gestionează o paletă foarte largă de probleme: de la directive europene care trebuie transpuse urgent, la monitorizări și rapoarte periodice, de la infrastructuri care trebuie construite până la obiective de mediu asumate în plan național și european.
„E un minister uriaș, cu foarte multe și diferite responsabilități”, spune Buzoianu.
De aceea, un rol central îl are echipa: oameni cu know-how, motivați și capabili să ducă mai departe schimbările.
Dar și mai important este modul în care un ministru își definește rolul și își păstrează controlul asupra priorităților.
„Cel mai mare pericol când ești într-un minister este să vină ministerul peste tine. Dacă îi asculți pe toți, totul e o urgență. Eu nu o să las ca ministerul care s-a tăvălit în toate urgențele și care, în mod evident, în ultimii 35 de ani nu a prioritizat corect, să stabilească în continuare prioritățile. Astea trebuie să fie ale tale”, explică Buzoianu.
Pentru aceasta, cheia este să evite capcana urgențelor false și să reconstruiască agenda pe baza unor priorități clare, care să răspundă atât obligațiilor europene, cât și nevoilor urgente ale societății.
Urgențele mandatului
Programul zilnic al unui ministru este sufocat de hârtii și solicitări, dar Diana Buzoianu spune că refuză modelul clasic de „coadă la antecameră”.
„Nu facem coadă la ministru cu absolut tot ce ne vine în cap cu o seară înainte. Nu mă așteaptă nimeni fără audiență în calendar”, explică aceasta.
Iar prioritatea numărul unu în aceste săptămâni este salvarea fondurilor europene.
În special, atenția se concentrează pe proiectele finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
„Prioritatea a fost PNRR-ul. Și ce nu am reușit să salvăm prin PNRR, trebuie să găsim fonduri alternative, ca să putem continua proiectele”, arată Buzoianu.
Un exemplu critic îl reprezintă centrele de aport voluntar – infrastructură esențială pentru colectarea separată a deșeurilor.
Inițial, PNRR prevedea 500 de centre, dar Comisia Europeană a redus numărul la 300.
Situația este complicată de faptul că existau deja contracte semnate pentru celelalte 200.
„Discuția este cum facem să salvăm și centrele de aport voluntar, care sunt absolut esențiale. Sunt punctele în care pot ajunge mobila veche, deșeurile toxice, electrocasnicele mici și mari, textilele sau deșeurile vegetale – lucruri pe care cetățenii astăzi nu au unde să le ducă”, explică ministra Mediului.
Centrele pierdute nu aveau proiecte de implementare bine definite, ceea ce a facilitat reducerea lor din planul național.
Totuși, nevoia lor rămâne critică, motiv pentru care ministerul analizează acum surse alternative de finanțare.
„Astăzi este o discuție foarte serioasă despre de unde putem lua banii, astfel încât să continuăm aceste proiecte”,
spune Buzoianu, indicând Fondul pentru Mediu ca principală opțiune.
Ministra Mediului Diana Buzoianu își leagă mandatul de trei direcții clare: reforma instituțională, transparență și digitalizare.
Prioritățile imediate vizează salvarea proiectelor din PNRR și eliminarea practicilor arbitrare, pentru ca instituțiile de mediu să-și îndeplinească rolul real- protejarea oamenilor și a mediului.
Vezi aici podcastul:
Citește și:
Ministerul Mediului: „România, la un pas de infringement”. Reciclarea sub 10%
