Europa impune reguli tot mai stricte pentru ambalaje, dar poluarea globală continuă să crească acolo unde lipsesc sistemele de colectare. Cofondatorul Green Group, Constantin Damov, explică în podcastul Green Report de ce economia circulară trebuie să înceapă din design, cum se calculează costurile reale ale reciclării și cât de fragilă este „bula europeană” în fața realităților din Sudul global.
Uniunea Europeană înăsprește constant legislația privind ambalajele pentru a reduce poluarea cu plastic și a crește rata de reciclare.
Una dintre cele mai recente măsuri impune ca sticlele PET să aibă capace atașate. O decizie aparent minoră, ironizată la început, dar cu efect real: capacele se pierdeau ușor și ajungeau în ape, devenind microplastice.
„A fost o decizie politică, dar necesară. Capacele erau peste tot, deveniseră microplastice”, spune Constantin Damov.
Regula a fost adoptată după consultarea producătorilor. „Eforturile trebuie făcute. O linie modernizată funcționează zeci de ani. E un cost de capital, nu o pierdere.”
Când designul scumpește reciclarea
O mare parte din problemele sistemului provin chiar din felul în care sunt concepute ambalajele.
„PET-ul nu e doar PET. O sticlă are etichetă, capac și guler. Vorbim despre patru materiale diferite într-un singur ambalaj”, explică Damov.
Această complexitate face reciclarea dificilă și scumpă. Fiecare strat suplimentar scade valoarea deșeului și crește costurile de procesare.
„Este foarte complicat și foarte scump. Scade valoarea deșeului și crește costul producătorului.”
Ambalajele flexibile sunt și mai problematice. Foliile pentru cafea sau batoane de ciocolată au straturi multiple care nu pot fi reciclate. Singura soluție este valorificarea energetică, adică arderea lor.
Sticle fără etichete, ambalaje cu holograme și coduri digitale
Industria europeană caută soluții care să simplifice reciclarea.
„La ultima conferință PETCORE, toată lumea vorbea despre viitorul PET-ului. Se lucrează la sticle fără etichete, embosate sau cu holograme interne”, spune Damov.
Unele variante ar putea include un cod digital (QR). Printr-o simplă scanare, consumatorul va putea afla unde a fost produsă sticla, ce grosime are, cât material reciclat conține și ce traseu a urmat.
„Se merge către monomaterial – dop și recipient din același tip de plastic, preferabil transparent. Așa reciclarea devine simplă și ieftină.”
Diferențele de valoare sunt uriașe. PET-ul transparent, curat, valorează 500-700 de euro pe tonă.
Ceea ce înseamnă că poate fi revândut ca materie primă secundară. În schimb, PET-ul colorat, compozit sau murdar nu mai valorează nimic.
„Când prețul de piață e zero, costul colectării cade integral pe producător”, explică Damov.
Piața penalizează ambalajele complicate și împinge industria către simplitate.
„În economia circulară, lucrurile se vor regla natural. Vom fi împinși să producem mai eficient și mai curat.”
Ce înseamnă, de fapt, economia circulară
Pentru Damov, economia circulară nu este despre deșeuri, ci despre echilibru.
„Economia circulară e o economie fără risipă. Este modelul natural. Natura nu are crize.”
Acesta explică mecanismul printr-o imagine simplă: „Avem un teritoriu finit și aproape zece miliarde de oameni. Cerințele sunt infinite, dar resursele finite. Pentru a crea senzația de infinit, materialele trebuie folosite la nesfârșit, așa cum natura recirculă apa.”
„Risipa este începutul tuturor problemelor. Prima regulă a economiei circulare este să nu iei mai mult decât ai nevoie.”
Refuzul – primul gest circular
Primul pas spre o economie circulară reală este refuzul. „Un R important este refuzul”, spune Damov. „Putem refuza ambalajele inutile.”
Exemplul lui e memorabil: un măr ambalat într-o cutie de carton, cu capac din plastic și fundă, vândut de Valentine’s Day.
„De ce trebuie dăruit un măr într-o cutie? Refuzul ambalajelor inutile este cel mai simplu gest.”
Consumatorul are acest drept. „Refuzați supraambalarea, refuzați decorul care devine imediat deșeu. Cumpărați produsul, nu cutia.”
Damov mai avertizează și asupra exploziei de ambalaje generate de comerțul online. „Mii de tone de cutii și folii sunt folosite zilnic pentru livrări. Toate devin deșeuri în câteva ore.”
De la refuz la reutilizare
Economia circulară înseamnă și folosirea obiectelor cât mai mult timp.
„Un frigider care funcționează perfect n-ar trebui înlocuit doar pentru că apare un model nou.”
Damov consideră că programul RABLA pentru electrocasnice, deși util energetic, încurajează economia liniară.
„Este un program populist, gândit pentru rulaj economic, nu pentru circularitate. A fost făcut pentru eficiență energetică, fără să țină cont de reutilizare.”
Piața second-hand, spune Damov, este parte din economia circulară.
„Nimic nu trebuie risipit. Prima resursă este uzul, abia apoi materia primă.”
Reparația și eco-designul
Produsele trebuie proiectate pentru a fi reparabile, nu înlocuite
„Astăzi, telefoanele sau electrocasnicele sunt gândite să nu poată fi desfăcute. Legislația europeană obligă producătorii să asigure piese de schimb timp de zece ani.”
Această cerință creează o piață secundară de reparații și locuri de muncă.
„Cu cât un produs e mai ușor de reparat, cu atât rămâne mai mult în uz.”
Eco-designul înseamnă și anticiparea sfârșitului de viață al produsului. „Trebuie să fim foarte atenți cum proiectăm. Nu proiectăm doar produse. Proiectăm și viitoarele deșeuri.”
Reglementări stricte, efecte globale limitate
Deși Europa reglementează intensiv, impactul global rămâne scăzut.
„Poluarea oceanelor nu vine din Europa, ci din țările sărace, fără infrastructură de colectare”, spune Damov.
„Cea mai mare sursă de poluare este sărăcia”, spune președintele Green Group, citând un oficial ONU.
Țările fără sisteme de gestionare aruncă totul la groapă.
În lipsa responsabilității extinse, producătorii globali nu plătesc pentru deșeurile generate.
„Fac miliarde, dar nu răspunde nimeni. În aceste locuri, soluțiile sunt disperate: ardere, îngropare în pământ, acoperire cu nisip. Totul e scăpat de sub control.”
Confortul european și realitatea globală
Moderatoarea podcastului, Raluca Fișer, președinta Asociației Green Revolution, a ridicat o întrebare directă: „Câtă responsabilitate mai are Europa într-o lume inegală. Trăim într-o bulă. De ce să mai facem eforturi, când alții nu o fac? Cumpărăm, consumăm, cât mai ține?”
„Suntem într-o bulă frumoasă”, a răspuns Damov. „Europa este un loc al civilizației, un spațiu respectat, dar și o excepție.”
Acesta a povestit despre delegațiile venite din Africa – miniștri din Tanzania, Zanzibar și Uganda, care vizitează fabricile românești pentru a învăța cum funcționează reciclarea europeană.
„Săptămânal primesc mesaje: Când veniți la noi? Ce putem face?”
Când groapa de gunoi devine tragedie
Realitatea din Sudul global este dramatică. „Suntem la limita rezistenței ecologice”, avertizează Constantin Damov.
În Uganda, o groapă de gunoi s-a prăbușit peste oameni. „Au murit 32-34 de persoane, sufocate de propriile gunoaie. Este aproape un accident aviatic. Totul e scăpat de sub control.”
Sărăcia, spune acesta, produce nu doar poluare, ci și tragedii umane. „Oamenii mor sub propriile deșeuri. E o imagine greu de conceput în Europa.”
Responsabilitatea care reglează piața
În economia circulară, responsabilitatea nu e doar legală, ci și economică. Producătorii sunt direct afectați de valoarea ambalajelor pe care le pun pe piață.
Când un ambalaj este ușor de reciclat, costurile se acoperă singure. Când nu este, pierderea rămâne integral la sursă.
„Piața corectează singură dezechilibrele. Ambalajele complicate devin o pierdere, iar cele simple și reciclabile devin normă”, spune Constantin Damov.
CITIȚI ȘI:
Podcast Green Report: Evoluția reciclării și noile provocări ale economiei circulare
Eat Smart & Local: Conferința Green Report a lunii noiembrie
