Galaxiile masive au in centrul lor gauri negre supermasive. Dinamica acestora a fost studiata recent de un grup de astronomi germani si americani, iar rezultatele au fost surprinzatoare.

Gaurile negre sunt cunoscute pentru campul lor gravitational extrem, datorita caruia nici macar lumina nu le mai poate parasi. In centrul galaxiilor masive exista gauri negre supermasive, cu mase de miliarde de ori mai mari decat cea a Soarelui. In conceptia populara, gaurile negre sunt nedorite, pentru ca ele distrug iremediabil tot ceea ce “ingurgiteaza”.

Sa ne reamintim numai panica recenta generata de posibilitatea aparitiei unei gauri negre microscopice la acceleratorul de particule Large Hadron Collider.

Iata insa ca un grup de astronomi americani si germani vine cu noi rezultate, care arata ca gaurile negre supermasive, cele care se afla in centrul galaxiilor, functioneaza ca niste adevarate inimi pentru galaxie, pompand energie la intervale regulate si contribuind la stabilitatea galaxiilor.
Cercetatorii au observat direct centrul galaxiei M84 cu ajutorul telescopului spatial Chandra, lansat in 1999. Acesta este dotat cu o camera digitala speciala, ce poate fotografia in raze X.
Nucleul galaxiei M84 studiat are o dimensiune unghiulara de aproape 2 minute de arc (cam de zece ori mai mic decat dimensiunea unghiulara a Lunii) si o dimensiune de 30.000 de ani lumina.

In domeniul spectral investigat de cercetatori (0,5-2 keV) imaginile obtinute de Chandra arata cum nucleul galaxiei emite cateva valuri succesive de materie interstelara puternic incalzita. Materia emisa de nucleul galaxiei se prezinta sub forma unei plasme de temperatura ridicata, care incalzeste efectiv mediul galactic din apropierea centrului galaxiei.

Ea este emisa nu de gaura neagra propriu-zisa, ci de vecinatatea acesteia, acolo unde materia absorbita de gaura neagra supermasiva se apropie de orizontul gaurii negre si unde coliziuni puternice sunt foarte probabile. Descrierea acestor fenomene este insa inca un mister pentru oamenii de stiinta. Ceea ce i-a surprins pe cercetatori este prezenta valurilor succesive de emisie de plasma incalzita. Desi fenomenul nu pare sa fie regulat, el are loc la intervale suficient de scurte de timp ca sa incalzeasca in permanenta centrul galaxiei.

Intr-o prima instanta, noile observatii prezinta un mecanism pentru un efect observat si in alte galaxii si anume prezenta unui gaz de temperatura ridicata in apropierea centrului galaxiilor. In a doua instanta, prezenta acestui gaz puternic incalzit opreste procesul de formare a noi stele in apropierea centrului galaxiei, pentru ca materia interstelara are nevoie de un mediu mai rece pentru a condensa in stele.

O consecinta directa, spun cercetatorii, este stabilitatea galaxiilor. Practic, pentru a-si pastra stabilitatea, aceste galaxii sunt incalzite exact in locatia unde este mai multa nevoie si anume centrul lor. De aceea, adauga ei, gaurile negre supermasive din centrul galaxiilor pot fi asemanate unei inimi, care pompeaza sange in mod regulat in organism, pentru a-i mentine functionarea corecta. Pentru a confirma noul rol al gaurilor negre supermasive, cercetatorii au realizat si simulari numerice hidrodinamice, care confirma in parte mecanismul observat.

Desigur, noile observatii asteapta sa fie confirmate si de alte studii. Daca ele sunt corecte, pot arunca o alta imagine asupra rolului gaurilor negre care, iata, poate fi pozitiv. Sa ne aducem aminte de exploziile supernovelor, care par a fi atat de destructive. Supernovele functioneaza insa ca niste adevarate fabrici nucleare de atomi grei, pe care ii imprastie in spatiu si care pot forma apoi planete, atat de necesare pentru aparitia vietii, asa cum o cunoastem noi.

Tot asa, se prea poate ca si gaurile negre sa joace un rol important in stabilitatea galaxiilor si deci in aparitia vietii. De unde pana acum gaurile negre erau asociate cu distrugerea, iata ca rolul lor poate fi nu doar pozitiv, ci, de ce nu, chiar crucial in aparitia vietii.