„România nu duce lipsă de strategii. Problema este că între strategie și execuție nu sunt doar idei, ci avize, achiziții, cărți funciare, litigii și lipsa specialiștilor.” Acesta a fost unul dintre mesajele centrale ale conferinței Green Report „Orașe reziliente climatic. De la strategie la execuție”, o dezbatere care a adus la aceeași masă reprezentanți ai administrației publice, companiilor de utilități, sectorului financiar și organizațiilor implicate în tranziția verde.
Discuția a plecat de la o întrebare esențială: de ce, în condițiile în care există strategii, finanțări și tehnologii disponibile, implementarea proiectelor de reziliență climatică și eficiență energetică rămâne atât de lentă?
De la strategie la execuție: traseul complicat al unui proiect
Pentru domul George-Cristian Tuță, primarul sectorului 1, una dintre principalele probleme este distanța dintre planificare și implementare.
„Între strategie și execuție nu sunt idei. Sunt avize, cărți funciare, titluri de proprietate, proceduri de achiziții, contestații în instanță și multe alte obstacole administrative”, a explicat acesta.
Exemplul oferit a fost cel al unui proiect cu panouri fotovoltaice finanțabil prin Fondul de Modernizare, aflat în așteptare de peste un an și jumătate din cauza întârzierii deschiderii apelurilor de finanțare. În acest timp, administrația locală nu a putut avansa către implementarea efectivă.
Aceeași realitate apare și în domeniul eficienței energetice a clădirilor. Chiar și atunci când există finanțare, administrațiile locale se confruntă cu o lipsă cronică de personal specializat.
„Am organizat șapte concursuri pentru ingineri și economiști și s-a înscris o singură persoană. Cu salarii de aproximativ 7.000 de lei este foarte greu să atragi specialiști care să gestioneze proiecte complexe”, a declarat domnul primar.
Strategiile făcute în birou versus strategiile construite cu cetățenii
Una dintre concluziile puternice ale dezbaterii a fost că multe strategii sunt elaborate fără o etapă reală de testare sau consultare.
Domnul Primar a prezentat exemplul unei „Cărți Albe a Rezilienței Climatice”, care conține 62 de măsuri și care a fost construită pornind de la consultări publice și ateliere locale.
„Prea multe strategii sunt construite la nivel general și au zero pilotare. Cred că trebuie să inversăm procesul: să testăm, să măsurăm și apoi să construim strategia.”
Ideea a fost susținută și de alți participanți, care au argumentat că proiectele pilot, monitorizarea rezultatelor și măsurarea impactului trebuie să devină fundamentul politicilor publice.
Eficiență energetică sau doar renovare cosmetică?
Unul dintre cele mai interesante schimburi de idei a vizat diferența dintre eficiența energetică reală și simpla renovare a clădirilor.
Claudiu Butacu, antreprenor în domeniul energiei și Co-fondator EfdeN a atras atenția că, în ultimii 15 ani, multe programe s-au concentrat exclusiv pe anvelopare, schimbarea ferestrelor și instalarea de panouri fotovoltaice.
„Am făcut termizolări, am schimbat termopane, am intervenit pe coaja clădirilor. Dar asta nu înseamnă întotdeauna eficiență energetică reală.”
Potrivit acestuia, ritmul actual al renovărilor este insuficient pentru atingerea obiectivelor climatice europene. Majoritatea clădirilor care există astăzi vor exista și în 2050, ceea ce înseamnă că transformarea fondului construit trebuie accelerată.
„Nu ne mai permitem să privim clădirile individual. Trebuie să lucrăm cu portofolii de clădiri, cu abordări standardizate și replicabile.”
Auditul energetic, primul pas ignorat
O temă care a revenit constant pe parcursul discuției a fost importanța auditului energetic.
Reprezentanții sectorului privat au subliniat că multe administrații și companii discută despre panouri fotovoltaice înainte de a înțelege unde și cum consumă energie.
Andreea Rădoi, director strategie și sustenabilitate în cadrul E.ON Energie România, a descris procesul ideal:
- audit energetic;
- analiza consumului real;
- identificarea măsurilor de eficientizare;
- reducerea consumului;
- dimensionarea sistemelor fotovoltaice;
- integrarea bateriilor și a sistemelor inteligente de management.
„Cea mai ieftină energie este energia pe care nu o consumi”, a fost una dintre ideile-cheie ale dezbaterii.
Participanții au avertizat că instalarea de fotovoltaice fără reducerea consumului poate genera noi probleme, inclusiv supraîncărcarea rețelelor în anumite intervale.
Comunitățile energetice, următorul pas
O parte importantă a discuției s-a concentrat pe comunitățile energetice, considerate de mai mulți participanți una dintre cele mai promițătoare direcții pentru următorii ani.
Andreea Rădoi a explicat cum o școală, blocurile din jur, punctele de încărcare pentru vehicule electrice și sistemele de stocare pot funcționa împreună într-un ecosistem energetic local.
În paralel, Florentina Caramitru, Director de Strategii, Politici de Mediu si Managementul Fondurilor Europene, Ministerul Mediului a atras atenția că noile programe de finanțare europene vor pune tot mai mult accent pe dezvoltarea comunităților energetice și pe introducerea managerilor energetici în administrațiile locale.
„Nu va mai fi suficient să bifăm anumite criterii tehnice. Va trebui să demonstrăm colaborare, monitorizare și utilizarea inteligentă a energiei la nivel de comunitate.”
Există bani. Există și proiecte?
Deși lipsa finanțării este adesea invocată ca principal blocaj, reprezentanții sectorului financiar au transmis un mesaj diferit.
Iuliana Tiba, Director Environmental Social and Positive Impact Financing, BRD Groupe Societe Generale, a precizat că există deja produse de finanțare dedicate eficienței energetice și tranziției verzi, atât pentru companii, cât și pentru autorități publice.
Problema este că finanțatorii au nevoie de date clare și rezultate măsurabile.
„Pentru finanțările verzi ne uităm la reducerea emisiilor și la performanța energetică. În multe cazuri, pragul minim este o îmbunătățire de cel puțin 30%.”
Mai mult decât atât, proiectele sunt evaluate și din perspectiva riscurilor climatice și a criteriilor ESG, în conformitate cu taxonomia Uniunii Europene.
Mesajul transmis de finanțatori a fost clar: capital există, iar accesul la el depinde din ce în ce mai mult de capacitatea beneficiarilor de a măsura și demonstra impactul.
Geotermie, recuperarea căldurii și energia din deșeuri
Dincolo de măsurile clasice de reabilitare, conferința a adus în prim-plan și tehnologii mai puțin discutate în România.
Valentin Zaharia, director tehnic și performanță, Veolia România, a prezentat proiecte bazate pe:
- energie geotermală de mică adâncime;
- recuperarea căldurii din ape uzate;
- recuperarea căldurii reziduale din procese industriale;
- valorificarea energetică a deșeurilor.
Potrivit acestuia, cea mai mare parte a consumului energetic al clădirilor este determinată de necesarul de încălzire, ceea ce face ca soluțiile termice să aibă un impact mult mai mare decât măsurile concentrate exclusiv pe producția de electricitate.
„Există deja soluții funcționale. Nu trebuie să reinventăm totul. Trebuie să ne uităm la ce funcționează în alte țări și să adaptăm aceste modele.”
Problema nu mai este tehnologia
Poate cea mai provocatoare concluzie a venit din partea lui Mihai Toader-Pasti, fondator ÎntreVecini x performant.CITY, care a susținut că România nu se mai confruntă în primul rând cu probleme tehnice sau financiare.
„Nu este o problemă tehnică. Nu este nici măcar, în primul rând, o problemă de finanțare. Este o problemă sociopolitică și de colaborare.”
Acesta a argumentat că schimbarea reală depinde de încrederea dintre administrații, companii și comunități și de existența unor oameni care să ducă proiectele până la capăt.
Potrivit lui, România are nevoie mai puțin de noi strategii și mai mult de project manageri capabili să navigheze prin complexitatea administrativă și instituțională a proiectelor.
Ce ar trebui să măsurăm?
Spre finalul conferinței, participanții au fost provocați să indice indicatorii care ar trebui urmăriți pentru a evalua progresul orașelor reziliente climatic.
Printre propunerile formulate s-au numărat:
- numărul clădirilor auditate energetic;
- reducerea consumului și a emisiilor;
- gradul de implementare al proiectelor asumate;
- numărul cetățenilor implicați în proiecte locale;
- calitatea și disponibilitatea datelor;
- timpul de răspuns al instituțiilor;
- dezvoltarea comunităților energetice;
- monitorizarea consumului de apă, energie și gaze prin sisteme digitale.
Mai mulți participanți au subliniat că fără măsurare nu poate exista nici management eficient.
