Fara indoiala ca in momentul producerii unui dezastru ecologic sau a unui accident care are legatura cu mediul inconjurator ies la iveala o sumedenie de aspecte care arata catre calitatea actului de management intr-o companie. Ca, de altfel, in orice situatie de criza, fie ca are sau nu conotatii sau implicatii ecologice.
Text de Ninel Lazar
Am intalnit manageri care tratau cu atata inconstienta ris curile de mediu ale propriei companii, pozand in liderii siguri pe ei, care cunosc tot si controleaza tot, incat m-am gandit imediat la modul cum vor reactiona atunci cand se va intampla o tra gedie in propria lor ograda.
Una dintre intamplarile tragicomice care m-a facut sa ma aplec mai mult in cariera mea asupra intelegerii si abordarii riscurilor de accidente ecologice pana si in cele mai marunte firme s-a petrecut in timpul unui audit de mediu la o firma anume. In discutia de deschi dere a evaluarii, directorul general al firmei m-a provocat cu o expresie de genul "pot sa pariez pozitia mea de manager ca in firma mea nu veti gasi aspecte majore de
neconformare". Intrucat nu imi doream pozitia dansului, nu am acceptat pariul, insa in chiar ziua aceea am constatat ca evacuarea unei ape uza te usor acide de la un banal schim bator de ioni corodase in timp atat conducta de canalizare, cat si fundatia cladirii unde erau asezate liniile de productie. Si doar "norocul" a facut ca dezastrul sa nu se in tample. Si pentru a descoperi simpto mele timpurii ale acestuia, nu era nevoie decat ca un angajat sa ridice capacul unei guri de canalizare macar o data pe an. Nu exista cuvinte sa pot exprima schimbarea de atitudine a acelui manager cand a vazut care era situatia reala din firma dansului,
dar mai ales schimbarea culorii fetei acelui om. Si asta nu pentru ca ar fi pierdut un pariu, ci pentru ca stia ca, in cazul unui dezastru, l-ar fi luat complet pe nepregatite.
De cele mai multe ori, consecintele dezastre lor ecologice sunt amplificate de lipsa de prega tire a celor care au datoria sa intervina atunci cand ele se produc. De asemenea, producerea multora dintre dezastre ar putea fi evitata daca managerii si companiile lor ar manifesta o minima preocupare fata de riscurile de mediu.
Cum, dar, se poate evita un accident ecologic intr-o companie? Si ce trebuie pregatit dinainte pentru o interventie eficienta, in cazul in care accidentul deja s-a produs?
Ar fi multe de spus. Dar iata lucrurile de baza.
Ca in orice lucru bine facut, planificarea este prima etapa, primul pas. Fara o echipa care sa raspunda de prevenirea accidentelor si de interventia in cazul in care acestea totusi apar, va fi absolut imposibil ca o companie unde exista potential de accidente ecologice sa reziste fara sa aiba deloc de-a face cu astfel de
evenimente. Apoi, pentru a fi apta de a fi utilizata in scopurile de mai sus, acea echipa trebuie sa aiba cunostintele necesare, lucru care se realizeaza prin instruire, atunci cand aceste cunostinte lipsesc, si va trebui, de asemenea, sa aiba autoritatea care se cuvine. Acest din urma aspect lip seste in peste 90% dintre companiile care prezinta riscuri de accidente ecologice. Deseori am vazut companii care au planuri de interventie la accidente ecologice, dar cand am intrebat despre autoritatea pe care o are coordonatorul activitatilor de interventie, mi s-a raspuns sec: "Stiti, dansul este doar un inginer, nu poate lua decizii de unul singur, trebuie sa propuna masuri catre directorul general, si abia dupa ce are aprobarea acestuia le pune in aplicare". Am intrebat: "Bun, atunci de ce nu este directorul general implicat ca si coordonator al activita tilor de interventie?". Raspunsul a fost: "Pai, stiti, directorul general se ocupa si de alte probleme, nu poate sa-si piarda timpul cu fleacuri". Fleacuri? Ultimul raspuns primit a tradat de fapt, dupa cum banuiti, atitudinea conducerii companiei fata de riscurile de mediu. Directorul general era atat de indiferent fata de acestea si atat de preocupat de alte lucruri decat soarta companiei sale, incat nici nu s-ar fi implicat el insusi in toiul focului, dar nici nu ar delegat toata autoritatea unei persoane de incredere din echipa proprie de conducere a firmei.
Urmatoarea etapa consta in evaluarea riscului de accidente ecologice in firma. Fara a sti unde pot sa apara accidente ecologice, care ar fi factorii generatori de accidente si ce anume im plica desfasurarea accidentului, niciodata nu vom putea fi pregatiti fie sa evitam accidentul, fie sa raspundem la el astfel incat urmarile si conse cintele sa fie minime atat pentru oameni, mediul inconjurator si, de ce nu, pentru reputatia propriei firme. Aceasta evaluare presupu ne, de regula, cunoasterea excelenta a activitatilor de sfasurate de firma, dar si stapanirea buna a cunostintelor legate de modalitatea de producere a accidentelor ecologice, modul lor de manifestare, riscurile concrete pentru om si mediu, aspecte legate de amplificarea conse cintelor prin efecte de tip domino etc. In general, in evaluarea riscurilor de accidente ecologice sunt implicate atat persoane cu excelente abilitati tehnice din interiorul firmei, cat si consultanti cu experienta din afara ei. Aceasta combinatie face ca evaluarea sa fie echilibrata si realista.
De asemenea, evaluarea riscului conduce la a avea o imagine clara a resurselor umane si materiale existente la acel moment pentru prevenirea si combaterea accidentelor, comparativ cu resursele necesare pentru situatia reala. Multe firme cred ca doar daca au un pichet de incen diu si un sac de materiale absorbante, atunci, gata, sunt pregatite pentru a face fata unui accident ecologic. Nimic mai inselator…
Dupa acumularea tuturor acestor informatii, ele se pun pe hartie sub forma unui plan de prevenire si interventie la urgentele ecologice sau de mediu. Acest plan trebuie sa includa informatii suficiente pentru ca prevenirea si/sau interventia sa fie de succes. Astfel, planul trebuie sa identifice clar caracteristicile de management pentru situatiile de accident ecologic, precum autoritatea de coordonare si control, modalita tea de comunicare, masurile de protectie a vietii omenesti (in primul rand), masu rile de protectie a comunitatii locale si a mediului, a proprietatii si a firmei, masurile de recupe rare si restaurare ale mediului si ale fimei dupa incetarea accidentului, masurile de administrare si logistica. Apoi, planul trebuie sa contina o lista clara a situati ilor posibile de accident eco logic, precum si procedurile specifice de actionare in fiecare dintre aceste situatii, rutele de evacuare a incintei, procedurile de inchidere a activitati lor ris cante, procedurile clare de evaluare a situatiei in timpul crizei, procedurile de monitorizare a evolu tiei accidentului si a mediului
inconjurator si altele. Am fost de-a dreptul uluit cand l-am auzit pe purtatorul de cuvant al unei serioase companii declarand ca, pur si simplu, ei nu stiu cum sa inchida activitatile productive si ca au nevoie de un studiu speciali zat pentru a sti cum sa faca acel lucru.
Apoi, in fine, planul trebuie implementat. Si aceasta implica instruire, exercitii si simulari, reevaluari periodice ale indicilor de risc, dotarea cu resursele materiale potrivite pentru interven tie si implementarea masurilor preventive ce rezulta in urma evaluarilor de risc.
Si un ultim lucru: nu va bazati pe noroc si nici pe ideea ca daca nu vi s-a intamplat nimic pana acum sunteti feriti de riscuri.
