În fiecare dimineață, mii de copii traversează bulevarde aglomerate spre școală, cu plămâni încă în dezvoltare și un ritm respirator mai rapid decât al adulților. Particulele fine invizibile (PM₂.₅) și oxizii de azot pătrund adânc în sistemul lor respirator, crescând riscul de astm, infecții și chiar tulburări ale dezvoltării cognitive. În România, povestea nu e doar despre trafic și praf, ci despre ani de viață pierduți și despre orașe care pot — sau nu — să învețe să respire.
Ce înseamnă „particule fine” și de ce sunt atât de periculoase
Particulele în suspensie PM₂.₅ au un diametru de 2,5 microni sau mai puțin și pot pătrunde până în alveole și în sânge.
În 2021, OMS a coborât pragul recomandat pentru media anuală a PM₂.₅ la 5 µg/m³ (și a întărit și alte praguri pentru NO₂, O₃ etc.), tocmai pentru că dovezile arată efecte asupra sănătății chiar la niveluri scăzute ale poluării.
Respectarea acestor ținte este asociată cu reduceri semnificative ale mortalității și morbidității cauzate de poluarea aerului.
În 2022, Agenția Europeană de Mediu (EEA) estimează că în Europa au murit aprox. 239.000 de persoane din cauza expunerii la PM₂.₅ peste ghidul OMS, la care se adaugă decese atribuibile ozonului la sol și dioxidului de azot. Tendința e în scădere față de 2005, dar povara rămâne uriașă în orașele mari.
România: ani de viață pierduți și condamnări în instanță
România apare constant în tabloul european al riscului sanitar din cauza particulelor.
Estimările Agenției Europene de Mediu pentru 2022 atribuie ~17.900 de decese anual PM₂.₅ în România – ordine de mărime confirmată în mai multe analize care citează datele EEA.
La nivel istoric, România a fost condamnată la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (C-638/18) pentru depășiri sistematice ale limitelor de PM₁₀ în București și în alte zone (începând cu 2007).
Iar infringementurile pe calitatea aerului au vizat în ultimii ani inclusiv NO₂ în Capitală.
În București, valorile zilnice de PM₁₀ depășesc frecvent 50 µg/m³, limita admisă, în zonele Mihai Bravu, Șoseaua Virtuții și Piața Sudului, potrivit datelor Aerlive și Ministerului Mediului.
Dincolo de litigiile europene, semnificația pentru sănătate publică e limpede: fiecare microgram de particule contează, iar copiii sunt primii afectați.
Copiii — cei mai vulnerabili: de la astm la efecte asupra creierului
De ce copiii? Pentru că respiră mai repede, au căi respiratorii înguste și petrec timp în aer liber, adesea lângă drumuri.
Când un copil respiră aerul poluat al unui oraș – plin de particule fine, oxizi de azot și alte substanțe toxice – procesul de deteriorare a sănătății începe aproape imediat.
Particulele fine (PM₂.₅) pătrund adânc în plămâni, până în alveole, iar o parte dintre ele traversează bariera pulmonară și ajung în sânge. Odată intrate în fluxul sanguin, aceste particule și compușii chimici pe care îi transportă pot atinge alte organe – inclusiv creierul, inima și vasele de sânge.
În creier, expunerea în perioada prenatală sau în primii ani de viață este asociată cu întârzieri în dezvoltarea cognitivă, scăderea atenției și a coeficientului IQ și chiar cu modificări structurale ale țesutului cerebral,
potrivit mai multor studii citate de UNICEF și Health Effects Institute.
În plămâni, poluarea constantă provoacă hiperreactivitate bronșică, adică o sensibilitate crescută la alergeni, infecții și fum. Copiii expuși frecvent la smog dezvoltă astm, bronșite recurente și infecții respiratorii mai dese, fiind internați mai des decât cei care trăiesc în zone cu aer curat.
Iar efectele nu se opresc la plămâni. Poluarea aerului declanșează inflamații sistemice, stres oxidativ și afectează vasele de sânge – procese care pot influența dezvoltarea cardiovasculară și sănătatea pe termen lung.
La toate acestea se adaugă episoade acute: fumul de incendii de vegetație – tot mai frecvente în Europa, inclusiv transport pe distanțe lungi – are efecte chiar mai severe decât PM₂.₅ din trafic, conform unui studiu ISGlobal citat pe larg în 2025.
Particulele provenite din incendiile de vegetație conțin compuși organici toxici și sunt de dimensiuni chiar mai mici decât cele din trafic, pătrunzând mai adânc în plămâni.
Cifre care arată dimensiunea crizei
Conform raportului State of Global Air 2024 realizat de UNICEF și Health Effects Institute, în 2021,
expunerea la aer poluat a fost responsabilă pentru 709.000 de decese la copiii sub 5 ani din întreaga lume — aproximativ 15% din totalul deceselor la această vârstă.
Datele Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) confirmă amploarea fenomenului: poluarea aerului în aer liber a cauzat 4,2 milioane de decese premature la nivel global în 2019, devenind unul dintre cei mai mari factori de risc de mediu pentru sănătatea umană.
Potrivit Institutului Național de Sănătate Publică, poluarea aerului este responsabilă, în România, pentru peste 1.500 de ani de viață afectați de boală în rândul copiilor sub 15 ani, din cauza astmului provocat de expunerea la particule fine (PM₂.₅).
La nivel global, un studiu publicat de cercetători ai Universității George Washington și citat de The Lancet Planetary Health a arătat că aproape 2 milioane de cazuri noi de astm pediatric pe an sunt asociate direct cu poluarea din trafic, în peste 13.000 de orașe din lume.
Conform revistei Viața Medicală, specialiștii români avertizează că expunerea copiilor la aer poluat crește rata mortalității respiratorii, iar la copiii sub 3 ani se observă o incidență mai mare a bronșitei cronice și a episoadelor de tuse persistentă.
De unde vine smogul copiilor noștri
În orașele României, aerul poluat are mai multe surse, dar cea mai importantă rămâne traficul rutier.
Mașinile și autobuzele vechi, mai ales cele diesel, eliberează cantități mari de dioxid de azot (NO₂) și particule fine (PM₂.₅ și PM₁₀). Iar problema nu vine doar din țeava de eșapament: frânele, anvelopele și praful ridicat de pe carosabil contribuie și ele la smogul care se adună între clădiri.
Pe lângă trafic, încălzirea cu lemn sau cărbune din cartierele de la marginea orașelor adaugă și ea un strat gros de fum iarna. În zilele reci și fără vânt, particulele rămân prinse între clădiri, formând acel nor gri pe care îl vedem adesea deasupra Bucureștiului și marilor orașe.
La acestea se adaugă și șantierele de construcții, unde lipsa măsurilor de reducere a prafului – spălarea roților camioanelor, acoperirea materialelor, udarea solului – duce la creșteri temporare ale PM₁₀, mai ales primăvara și vara.
Potrivit Agenției Europene de Mediu (EEA), o parte semnificativă a populației urbane din România locuiește în zone unde nivelurile de particule fine depășesc limitele de siguranță recomandate de Organizația Mondială a Sănătății. În București, Brașov, Cluj-Napoca și Iași, valorile anuale de PM₂.₅ sunt de două până la trei ori mai mari decât pragul OMS de 5 µg/m³.
Smogul nu vine, așadar, dintr-un singur loc. El este rezultatul unui oraș care se mișcă, încălzește și construiește fără să respire.
Măsuri care chiar funcționează: lecții europene aplicabile în România
Schimbarea e posibilă. Mai multe orașe europene au demonstrat că aerul curat nu e un vis, ci rezultatul unor decizii curajoase: limitarea traficului, transport electric, mai mult verde și politici ferme.
Experiențele din Londra, Barcelona sau Milano arată că atunci când autoritățile acționează, nivelul de poluare scade vizibil în doar câteva luni!
1. Zone cu emisii reduse și străzi curate pentru copii
Unul dintre cele mai eficiente instrumente este zona cu emisii reduse – un perimetru unde mașinile poluante nu mai pot intra.
La Londra, extinderea „ULEZ” (Ultra Low Emissions Zone tradus zonă cu emisii foarte scăzute) la nivelul întregului oraș a dus, între 2023 și 2024, la scăderi de 27% ale concentrațiilor de dioxid de azot (NO₂) și la o reducere de peste 30% a particulelor fine PM₂.₅ provenite din eșapamentele mașinilor și camionetelor.
Conform datelor oficiale ale Transport for London și City Hall, 99% dintre punctele de monitorizare arată astăzi un aer mai curat decât în 2019.
Tot la Londra, programul „School Streets” – închiderea străzilor din jurul școlilor la orele de intrare și ieșire – a redus nivelul de NO₂ cu până la 23% în orele de vârf, potrivit organizației Modeshift.
Astfel de măsuri pot fi aplicate și la noi, începând cu câteva școli aflate pe bulevarde aglomerate din București, Cluj sau Iași. Nu cer investiții uriașe, doar curaj administrativ și colaborare cu părinții.
2.Străzi reconfigurate și cartiere care respiră
Un alt exemplu vine din Barcelona, unde conceptul de „superblocuri” (Superilles) a transformat cartierele aglomerate în spații pietonale și verzi.
În zona Sant Antoni, un studiu publicat în 2025 de BioMed Central arată o scădere de 25% a NO₂ și o reducere de 17% a PM₁₀ după reamenajarea străzilor.
Pe scurt: mai puține mașini, mai mult loc pentru oameni, mai puțin smog.
În doar câteva luni, locuitorii au observat nu doar aer mai curat, ci și mai puțin zgomot și un trafic mai sigur.
3.Transport public modern și accesibil
Oricât de atractiv ar fi mersul pe jos sau cu bicicleta, un oraș respiră cu adevărat doar atunci când are un transport public curat și rapid.
În Milano, investițiile în autobuze electrice și pe hidrogen, benzile dedicate și tarifele dinamice de parcare au redus semnificativ traficul și emisiile.
Datele publicate de IEEP arată tone de oxizi de azot (NOx) evitate anual datorită acestor măsuri, iar timpul petrecut în trafic s-a redus vizibil.
Pentru orașele românești, modernizarea flotei STB sau introducerea de autobuze electrice în Cluj și Timișoara ar trebui dublate de politici de parcare inteligente și stimulente pentru naveta verde.
Fără politici publice coerente, eforturile locale rămân insulare.
În 2024, Uniunea Europeană a adoptat o nouă Directivă privind calitatea aerului, care obligă statele membre să atingă limite aproape de cele OMS până în 2030.
4.Verdele care curăță orașul
Spațiile verzi nu rezolvă singure problema, dar pot face diferența la nivel local.
Perdelele forestiere urbane, acoperișurile verzi sau curțile de școală transformate în grădini reduc praful, filtrează o parte dintre particulele în suspensie și scad temperatura aerului în zilele toride.
Important este ca arborii să fie plantați strategic, nu în locuri care blochează circulația aerului – așa-numitele „canioane urbane” unde poluanții rămân prinși între clădiri.
Studii recente publicate în ScienceDirect arată că aceste intervenții aduc și beneficii mentale și sociale, încurajând mersul pe jos, ciclismul și jocul în aer liber.
Ce poți face ca părinte:
Schimbarea nu vine doar din politici publice. În lupta pentru aer curat, fiecare gest contează — de la rutele pe care le alegem zilnic, până la presiunea pe care o punem pe autorități.
-
Verifică zilnic calitatea aerului.
Înainte să ieși din casă, consultă hărțile de pe Aerlive.ro sau Airly.org. Dacă indicii de poluare sunt roșii sau mov, limitează timpul petrecut afară, mai ales pentru copiii mici și cei cu astm. -
Alege rute mai sigure spre școală.
Chiar și o simplă ocolire a bulevardului principal poate reduce expunerea la particule fine cu 20–40%, potrivit unor studii realizate la Londra și Amsterdam. Mergi pe străzi secundare, cu copaci și trafic redus. -
Implică-te în proiecte comunitare.
Inițiative precum „Școala Verde”, „Orașe pentru oameni” sau „Curți verzi pentru copii” pot schimba fața cartierului. Voluntariatul pentru plantări urbane, grădini educaționale sau monitorizarea aerului din jurul școlii ajută la construirea unei presiuni civice reale. -
Cere transparență de la primărie.
Solicită măsurători regulate ale calității aerului în jurul școlilor și publicarea lor online. Propune în consiliile de cartier amplasarea de senzori Airly sau implementarea de „străzi de școală” cu trafic restricționat la orele de vârf. -
Alege transporturi mai curate.
Folosește cât mai des transportul public, bicicleta sau mersul pe jos. Dacă e posibil, formează grupuri de părinți pentru „naveta comună” – o mașină în loc de patru.
Concluzie: aerul curat începe cu voința noastră
Copiii care cresc azi în orașe nu cer mult — doar aer pe care să-l poată respira fără teamă.
Europa ne arată că se poate: în câțiva ani, un plan coerent și măsuri consecvente pot transforma un oraș sufocat de trafic într-unul unde respiri ușor.
Aerul curat nu se promite, se construiește.
Stradă cu stradă, școală cu școală, decizie cu decizie. Pentru că dreptul copiilor de a respira nu e un slogan, ci un test de civilizație.
