Anul 2025 a fost al treilea cel mai cald din istorie, la doar 0,01°C sub 2023 și 0,13°C sub recordul din 2024, arată datele Copernicus. Media temperaturilor globale din perioada 2023-2025 a depășit pentru prima dată pragul de 1,5°C față de nivelul preindustrial, un semnal major pentru traiectoria climatică globală.
Un nou prag simbolic pentru clima globală
Datele publicate de Serviciul Copernicus pentru Schimbări Climatice confirmă că încălzirea globală a intrat într-o nouă etapă.
Pentru prima dată, o perioadă de trei ani consecutivi a depășit media de 1,5°C peste nivelul preindustrial, pragul de referință stabilit prin Acordul de la Paris.
În 2025, temperatura medie globală a ajuns la 14,97°C, cu 1,47°C peste perioada 1850-1900.
Deși sub recordul absolut din 2024, anul trecut se înscrie într-o succesiune fără precedent.
Ultimii 11 ani sunt cei mai calzi înregistrați vreodată.
Încălzirea continuă, mai rapid decât estimările inițiale
Potrivit evaluărilor Copernicus, nivelul actual al încălzirii pe termen lung este estimat la aproximativ 1,4°C peste perioada preindustrială.
Ianuarie 2025 a fost cea mai caldă lună ianuarie înregistrată vreodată la nivel global, iar lunile martie, aprilie și mai s-au situat pe locul al doilea în clasamentele istorice.
La nivel sezonier, iarna și primăvara din emisfera nordică au fost a doua cele mai calde din istorie, în timp ce vara și toamna s-au clasat pe locul al treilea.
Ritmul actual sugerează că limita de 1,5°C ar putea fi atinsă definitiv până la finalul acestui deceniu. S-ar întâmpla cu peste zece ani mai devreme decât se estima în momentul semnării Acordului de la Paris.
„Fiecare an și fiecare grad contează”, avertizează Florian Pappenberger, director general al Centrului European pentru Prognoze pe Medie Durată, subliniind rolul datelor științifice în adaptarea la schimbările climatice.
De ce au fost atât de calzi ultimii trei ani
Cauzele principale ale perioadei excepțional de calde din intervalul 2023-2025 sunt bine cunoscute. Pe de o parte, acumularea continuă a gazelor cu efect de seră în atmosferă, pe fondul emisiilor ridicate și al reducerii capacității ecosistemelor naturale de a absorbi dioxidul de carbon.
Pe de altă parte, temperaturile extrem de ridicate ale suprafeței oceanelor au amplificat încălzirea globală.
Fenomenul El Niño a contribuit semnificativ în 2023 și 2024, în timp ce 2025 a fost marcat de condiții ENSO neutre sau de o La Niña slabă, care au temperat ușor tropicele, fără a inversa tendința globală.
Oceanele rămân anormal de calde, chiar și fără El Niño
Temperatura medie a suprafeței oceanelor din afara zonelor polare a rămas foarte ridicată în 2025, în absența unui episod El Niño.
Media anuală a temperaturii suprafeței mării a fost de 20,73°C.
Valoarea este cu 0,38°C peste media perioadei 1991-2020.
Anul 2025 a fost al treilea cel mai cald din acest punct de vedere. Doar anii 2024 și 2023 au înregistrat valori mai ridicate.
La nivel lunar, temperaturile suprafeței oceanelor s-au situat constant în top trei istoric.
Aproximativ 42% din suprafața oceanelor extratropicale a avut temperaturi mult peste medie.
Proporția zonelor cu recorduri absolute a fost mai mică decât în 2024. Această diferență se explică prin temperaturi mai puțin extreme în Atlanticul tropical și Oceanul Indian.
Modelul temperaturilor din 2025 a fost compatibil cu condiții de tip La Niña. Pacificul tropical estic și central a fost mai rece decât media.
În schimb, Pacificul de Vest, Atlanticul de Nord și Marea Mediterană au rămas mult mai calde decât normalul climatic.
Potrivit Copernicus, 2025 a fost cel mai cald an asociat unor condiții La Niña sau ENSO neutru, atât pentru aer, cât și pentru oceane.
Polii, printre cele mai afectate regiuni în 2025
În timp ce regiunile tropicale au fost ușor mai reci decât în anii anteriori, zonele polare au înregistrat valori record.
Antarctica a avut cea mai ridicată temperatură anuală din istorie, iar Arctica a atins al doilea cel mai ridicat nivel.
Anomaliile mai reduse din regiunile tropicale au tras ușor în jos media globală a anului 2025.
Acest efect a fost însă compensat de temperaturile record sau aproape record din regiunile polare și din latitudinile medii, în special din Antarctica, Arctica, Europa de Nord și Asia Centrală.
Diferența globală față de 2023 a fost de doar 0,01°C.
În Europa, 2025 a fost al treilea cel mai cald an, cu o temperatură medie de 10,41°C, cu 1,17°C peste media perioadei 1991-2020.
Gheața marină, la minime istorice
Extinderea gheții marine a continuat să scadă dramatic.
Februarie 2025 a marcat cel mai scăzut nivel al suprafeței combinate a gheții arctice și antarctice de la începutul măsurătorilor satelitare, în anii ’70.
Regiunea arctică a înregistrat recorduri negative consecutive pe parcursul iernii, iar maximul anual din martie a fost cel mai redus din istorie.
În Antarctica, minimele și maximele anuale ale gheții marine s-au situat constant printre cele mai scăzute valori înregistrate.
Căldura extremă și impactul asupra sănătății
Anul 2025 a adus mai multe zile decât media cu stres termic puternic pentru 50% din suprafața terestră globală, definit printr-o temperatură resimțită de cel puțin 32°C.
Regiuni din Africa Centrală au înregistrat cu până la 110 zile suplimentare cu stres termic foarte sever, în timp ce peste 70% din glob a avut mai puține zile cu stres de frig decât media climatică.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră stresul termic principala cauză a deceselor asociate fenomenelor meteo extreme.
În condiții de secetă și vânt, temperaturile ridicate au favorizat incendii de vegetație severe, inclusiv în Europa.
Aici s-au înregistrat cele mai mari emisii anuale din incendii, potrivit Copernicus Atmosphere Monitoring Service. Poluanții eliberați au afectat calitatea aerului la scară regională și continentală.
Pe lângă episoadele de căldură extremă, anul 2025 a fost marcat și de o succesiune de evenimente severe, de la inundații rapide și furtuni, până la valuri de căldură prelungite și incendii de vegetație.
La nivel global, datele preliminare indică 103 furtuni tropicale, dintre care 20 au atins intensitatea de ciclon major, afectând populații și infrastructuri din toate regiunile lumii.
Acordul de la Paris: unde suntem și încotro ne îndreptăm
Acordul de la Paris urmărește limitarea încălzirii globale la mult sub 2°C. Obiectivul secundar este menținerea creșterii temperaturii la 1,5°C peste nivelul preindustrial.
Documentul nu stabilește o metodologie unică de calcul. Totuși, consensul științific folosește perioada 1850-1900 drept referință.
Datele Copernicus arată că, la finalul anului 2025, nivelul actual al încălzirii globale era de aproximativ 1,4°C.
Toate metodele utilizate indică valori apropiate și confirmă apropierea rapidă de pragul de 1,5°C.
Media temperaturilor globale din intervalul 2023-2025 a depășit deja acest prag.
Este pentru prima dată când se întâmplă acest lucru pe o perioadă de trei ani.
Depășirea temporară nu înseamnă automat încălcarea obiectivului Acordului de la Paris. Ea arată însă direcția clară a evoluției climatice.
Dacă ritmul actual al încălzirii se menține, pragul de 1,5°C ar putea fi atins permanent în jurul anului 2029.
Estimările Organizației Meteorologice Mondiale indică o probabilitate ridicată ca anii următori să depășească temporar acest nivel.
Există și un risc semnificativ ca media pe cinci ani, în perioada 2025-2029, să depășească 1,5°C.
Un mesaj clar din atmosferă
Creșterea concentrațiilor de gaze cu efect de seră rămâne motorul principal al încălzirii globale. Monitorizările Copernicus arată o creștere constantă a acestora în ultimul deceniu.
„Atmosfera ne transmite un mesaj clar”, spune Laurence Rouil, directorul serviciului de monitorizare atmosferică al Copernicus. „Activitatea umană rămâne factorul dominant al temperaturilor excepționale pe care le observăm”.
Între depășire și gestionarea riscurilor
Pentru Carlo Buontempo, directorul Serviciului Copernicus pentru Schimbări Climatice, depășirea pragului de 1,5°C nu mai este o ipoteză, ci o certitudine apropiată.
Miza nu mai este evitarea completă a acestui prag, ci modul în care societățile vor gestiona efectele depășirii sale asupra oamenilor și ecosistemelor.
Raportul Copernicus pentru 2025 consolidează astfel o realitate dificil de ignorat. Tendința este limpede, iar fereastra pentru limitarea impactului climatic se restrânge rapid.
*Articolul a fost actualizat.
CITIȚI ȘI:
Planul Verde European: un rezumat al criticilor, controverselor și al conținutului
Cum vorbesc extremiștii despre climă și folosesc frica în interes politic
