Pactul Verde European prezintă o foaie de parcurs pentru transformarea economiei UE într-una sustenabil. O face prin transformarea provocărilor climatice și de mediu în oportunități în toate domeniile de politici și prin asigurarea unei tranziții juste și incluzive pentru toți. Iată tot ce trebuie să știi despre acest plan.
Ce este Planul Verde European
La 11 decembrie 2019, Comisia Europeană a propus structura și principalele elemente ale Planului Verde European plasând sustenabilitatea în centrul politicilor UE și aliniind toate sectoarele la obiectivul neutralității climatice.
EGD (European Green Deal) include opt domenii de politică ce acoperă obiectivul neutralității climatice pentru 2050, energie curată, economie circulară, construcții eficiente din punctul de vedere al resurselor și energiei, un mediu fără substanțe toxice, protecția și refacerea naturii, un sistem alimentar sustenabil și mobilitate sustenabilă.
Pentru toate cele opt domenii există mecanisme de finanțare și instrumente pentru a asigura o tranziție echitabilă, precum și sprijin dedicat pentru cercetare și inovare.
Citește și: Ce este si cum ne afectează Pactul Verde European?
În fiecare domeniu, factorii de decizie europeni au introdus noi acte legislative sau au revizuit regulile existente și au prezentat strategii noi pentru atingerea obiectivelor stabilite.
Odată cu Pactul Verde European, Uniunea Europeană a introdus o foaie de parcurs pentru decarbonizare, reducerea poluării, protecția naturii și utilizarea eficientă a resurselor. Este un cadru de politici cu numeroase acte legislative, strategii și instrumente de finanțare, conceput să transforme economia și societatea europeană. Pactul plasează sustenabilitatea în centrul politicilor UE și aliniează toate sectoarele la obiectivul neutralității climatice până în 2050.
Cum a apărut
Introducerea EGD a fost determinată de mai mulți factori. Printre aceștia se numără angajamentele internaționale ale UE, în special cele din Acordul de la Paris, care trebuiau transpuse în legislație.
În plus, Comisia Europeană consideră decarbonizarea și inovația verde drept motoare ale dezvoltării economice. La scurt timp după ce a fost desemnată președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a afirmat în Ghidurile sale Politice că
„devenirea primului continent neutru climatic din lume este cea mai importantă provocare și oportunitate a vremurilor noastre. Implică acțiuni decisive acum”.
Un alt factor important a fost cererea puternică pentru acțiuni climatice mai stricte, exprimată prin mișcările Fridays for Future și Global Climate Strike, cu mobilizare masivă înaintea alegerilor europene din 2019 și cu sprijin public extins pentru protecția mediului.
Citește și: Raport al CEC: Proiectele pentru tranziția verde, verzi pe hârtie
Izbucnirea pandemiei de Covid-19 în 2020 și invazia Rusiei în Ucraina în 2022 au generat provocări economice și perturbări în lanțurile de aprovizionare. Comisia Europeană a decis, astfel, să mențină direcția EGD, argumentând că tranziția sustenabilă va crește reziliența UE și a economiei sale în fața șocurilor externe.
Pactul Verde European a dus ulterior la o gamă largă de noi acte legislative, inclusiv pachetul Fit-for-55, conceput pentru a atinge obiectivul pentru 2030 de reducere a emisiilor cu 55% față de nivelurile din 1990.
Mai multe elemente ale planului sunt așteptate să aibă impact direct sau indirect asupra sectoarelor industriale din afara UE, inclusiv din Asia-Pacific. Astfel, au fost introduse noi reguli și standarde pentru produsele și serviciile comercializate pe piața UE.
Obiectivele Planului Verde European
Planul urmărește:
- creșterea eficienței utilizării resurselor prin trecerea la o economie curată și circulară,
- combaterea schimbărilor climatice,
- oprirea pierderii biodiversității
- și reducerea poluării.
Documentul indică investițiile necesare, instrumentele de finanțare disponibile și modul în care poate fi garantată o tranziție echitabilă și incluzivă.
În plan sunt acoperite toate sectoarele economiei, în special
- transporturile,
- energia,
- agricultura,
- clădirile
- și industriile precum oțelul,
- cimentul,
- tehnologia informației și comunicațiilor,
- textilele
- și substanțele chimice.
EGD oferă un plan de acțiune pentru creșterea eficienței utilizării resurselor prin trecerea la o economie curată și circulară, pentru restaurarea biodiversității și reducerea poluării. Acesta integrează mai multe domenii de politici.
Critici și controverse
Rezistența împotriva Planului Verde European și a acțiunii climatice mai largi de pe continent a crescut în toată Europa.
Tendința a atras atenția politică și mediatică, fiind considerată una dintre cele mai importante evoluții actuale din Uniunea Europeană.
UE a diluat recent diverse elemente ale politicilor sale privind schimbările climatice, inclusiv printr-o lege omnibus din februarie 2025, care a anulat mai multe cerințe legate de sustenabilitate pentru companii.
UE a fost un pionier al tranziției verzi, astfel că această opoziție față de acțiunea climatică, denumită greenlash, are o importanță aparte.
Mobilizările la nivel local împotriva politicilor din Planul Verde s-au extins în Europa în ultimii ani. Adesea merg în paralel cu opoziția condusă de figuri influente din politică, industrie și mass-media.
Protestele fermierilor sunt elementul cel mai vizibil al greenlash-ului.
Imaginile cu fermieri conducând tractoare prin capitalele europene au dominat presa. Participanții au cerut anularea unor reglementări de protecție a mediului, despre care afirmă că le amenință mijloacele de trai.
Fermierii sunt grupul cel mai proeminent și mai unitar mobilizat împotriva Planului Verde. Aceștia invocă nu doar probleme legate de costurile tranziției energetice, ci și nemulțumiri mai largi față de globalizare și elitism. Mulți sunt nemulțumiți de
- importurile ieftine,
- costurile crescute de producție
- și scăderea prețurilor la produsele alimentare,
probleme pe care le consideră agravate de politicile Pactului Verde.
Un alt exemplu recent este că activismul local s-a intensificat împotriva parcurilor eoliene. De exemplu în Spania și Italia. Au existat proteste și atacuri și împotriva parcurilor solare în Marea Britanie și Italia.
În Polonia, mii de oameni au demonstrat împotriva închiderii centralelor pe cărbune și au susținut că politicile verzi ale UE le amenință mijloacele de trai.
Muncitorii polonezi din siderurgie au organizat proteste similare. Protestele împotriva zonelor cu emisii reduse s-au extins din orașe precum Londra și Oxford către multe alte orașe europene, conform carneigeendowment.
Când Germania a încercat, în 2023, să impună ca noile sisteme de încălzire să fie mai prietenoase cu clima, mii de oameni au ieșit în stradă împotriva a ceea ce au numit „ideologia încălzirii” a Partidului Verde. Rezultatul a fost diluarea legii.
Pe măsură ce liderii europeni promovează mineralele critice ca element esențial al tranziției verzi, organizații comunitare și localnici din Portugalia, Spania și Serbia au început să se mobilizeze împotriva acestor proiecte miniere.
Pe acest fond marcat de tensiuni politice, pe 6 februarie 2023, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a decis, în cele din urmă, să prezinte un obiectiv de reducere cu 90% a emisiilor de CO₂ pentru UE până în 2040, raportat la nivelurile emisiilor din 1990.
Acest obiectiv clarifică direcția pe care cele 27 de state membre trebuie să o urmeze pentru a atinge neutralitatea carbonului până în 2050.
Inițial, statele membre UE se angajaseră deja la o reducere de 55% a emisiilor până în 2030. În acest sens, obiectivul este decisiv pentru viitorul tranziției verzi a Europei.
