Schimbările climatice din trecut, adică modificări în concentrația de CO2 atmosferic și schimbările corespunzătoare în climă și vegetație au jucat un rol cheie în determinarea momentului și locului în care speciile umane timpurii s-au încrucișat genetic, arată o nouă cercetare publicată în revista Science de către o echipă internațională de cercetători și preluată de ScienceDaily.
Oamenii moderni poartă în celulele lor o mică cantitate de ADN provenită de la alte specii umane, în special neanderthalienii și misterioșii denisovani. În 2018, cercetătorii au anunțat descoperirea unei persoane, poreclită Denny, care a trăit acum 90.000 de ani și a fost identificată ca fiind fiica unui tată denisovan și a unei mame neanderthaliene. Denny, împreună cu alți indivizi cu ascendență mixtă găsiți în peștera Denisova, atestă faptul că încrucișarea genetică era probabil comună între hominini și nu se limita doar la specia noastră, Homo sapiens.
Pentru a dezvălui când și unde a avut loc hibridizarea umană, cercetătorii se bazează în mod obișnuit pe analiza paleo-genomică a exemplarelor fosile extrem de rare și conținutului lor de ADN străvechi, care sunt și mai rare. În noul articol științific, echipa de experți în climă și paleo-biologi din Coreea de Sud și Italia a urmat o abordare diferită.
Utilizând dovezi paleo-anthropologice existente, date genetice și simulări realizate pe supercomputere ale climatului din trecut, echipa a descoperit că neanderthalienii și denisovenii aveau preferințe de mediu diferite. Mai exact, denisovanii erau mult mai adaptați la medii reci, caracterizate de păduri boreale și tundră, în timp ce verii lor neanderthalieni preferau pădurile temperate și pajiștile.
„Acest lucru înseamnă că habitatul lor de preferință era separat geografic, cu neanderthalienii preferând în mod obișnuit zona sud-vestică a Eurasiei și denisovenii zona de nord-est„, spune Dr. Jiaoyang Ruan, cercetător postdoctoral la Centrul pentru Fizica Climei al IBS (ICCP), din Coreea de Sud și autor principal al studiului.
Cu toate acestea, conform simulărilor computerizate realiste, oamenii de știință au constatat că în perioadele interglaciare calde, când orbita Pământului în jurul Soarelui era mai eliptică și vara din emisfera nordică avea loc mai aproape de Soare, habitatele homininelor au început să se suprapună geografic.
„Atunci când neanderthalienii și denisovenii împărțeau un habitat comun, existau mai multe întâlniri și interacțiuni între grupuri, ceea ce ar fi crescut șansele de încrucișare genetică”, adaugă Prof. Axel Timmermann, autor corespondent al studiului și director al ICCP și profesor la Universitatea Națională Pusan.
Simularea suprapunerii habitatelor din trecut nu pune doar hibridul neanderthalian/denisovan Denny într-un context climatic, ci se aliniază și cu alte episoade cunoscute de încrucișare genetică acum aproximativ 78.000 și 120.000 de ani.
Cercetătorii au examinat mai atent și modul în care modelele de vegetație s-au schimbat în Eurasia în ultimii 400.000 de ani. Au descoperit că concentrațiile ridicate de CO2 atmosferic și condițiile interglaciare blânde au determinat o expansiune către est a pădurilor temperate în Eurasia centrală, ceea ce a creat coridoare de dispersie pentru neanderthalieni către teritoriile denisovenilor.
„Este ca și cum schimbările glaciale-interglaciare în climă au creat scena pentru o poveste de dragoste umană unică și de durată, ale cărei urme genetice sunt încă vizibile astăzi„, comentează Dr. Ruan.
Una dintre provocările majore cu care s-au confruntat cercetătorii în studiul lor a fost să estimeze condițiile climatice preferate pentru denisovani. „Pentru a face față setului de date foarte restrâns al denisovenilor, a trebuit să dezvoltăm noi instrumente statistice, care să țină cont și de relațiile ancestrale cunoscute dintre speciile umane„, spune Prof. Pasquale Raia de la Universitatea din Napoli, Federico II din Italia, coautor al studiului. „Aceasta ne-a permis pentru prima dată să estimăm unde ar fi putut trăi denisovanii. Pentru surpriza noastră, am constatat că, în afara zonelor din Rusia și China, chiar și nordul Europei ar fi fost un mediu potrivit pentru ei„, adaugă el.
Dacă denisovanii au trăit vreodată în vestul munților Altai este necunoscut, dar acest lucru poate fi testat utilizând analize genetice ample ale ascendenței denisovane în populațiile europene. Se preconizează că astfel de analize vor arunca o nouă lumină asupra relației dintre dispersia timpurie, intruziunea în habitate și diversificarea genetică umană.
Citește și: Cum va atinge România neutralitatea climatică până în 2050?
Pământul s-a încălzit cu 1,5 grade C în iulie, dar pragul din Acordul de la Paris nu a fost atins
