Este o întrebare complicată, cu un răspuns și mai complicat care va schimba fundamental modul în care va funcționa societatea în următorii 30 de ani. Ca să stabilească un cadru pentru a atinge neutralitatea climatică, Ministerul Mediului a publicat un proiect al Strategiei pe termen lung pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Împreună cu organizațiile 2Celsius, Greenpeace și WWF am analizat această strategie și prezentăm în continuare principalele concluzii și observații la adresa acesteia. Un nou articol al Ralucăi Petcu, coordonatoarea campaniei de gaz fosil a Bankwatch România.
Dar mai întâi… de ce trebuie să atingem neutralitatea climatică și ce este aceasta?
Este destul de clar că e nevoie de o schimbare majoră a modului în care utilizăm resursele dacă vrem să mai trăim liniștiți pe Pământ în următorii zeci și sute de ani. Oamenii de știință repetă la unison că trebuie să scădem drastic emisiile de gaze cu efect de seră ca să limităm creșterea temperaturii globale medii la mai puțin de 1,5 grade Celsius. Tot ei spun că suntem foarte aproape să depășim această bornă, fiindcă schimbările se întâmplă prea lent și am atins deja o creștere a temperaturii cu 1,1 grade Celsius față de perioada pre-industrială.
Neutralitatea climatică reprezintă acea stare în care umanitatea emite atât de multe gaze cu efect de seră cât poate planeta absorbi într-un an în mod natural. Fiecare țară trebuie să se refere la emisiile și absorbțiile realizate în interiorul granițelor sale. Această idee a fost propulsată odată cu Acordul de la Paris, iar UE este prima comuniune de țări care și-a asumat atingerea neutralității climatice până în 2050. Această dată este sugerată de oamenii de știință ca fiind data limită până la care putem evita cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice. Dar asta nu înseamnă că le vom putea evita pe toate. Planeta se va încălzi în continuare și după această dată, deoarece gazele cu efect de seră au o durată de viață de zeci, până la sute și chiar mii de ani. Deci emisiile de astăzi vor exista și în 2100. De aceea, unii cercetători arată că ar fi nevoie de fapt de emisii de gaze cu efect de seră negative, ca să încetinim mai eficient schimbările climatice, însă acest scenariu este destul de greu de imaginat, cel puțin pentru moment. Unele modele de afaceri ar putea atinge emisii negative, însă pentru altele ar fi imposibil.
Cum va arăta România în 2050? Ce propune Strategia pe termen lung în sectoarele economice
Consultanții de la PricewaterhouseCoopers au elaborat pentru Ministerul Mediului strategia de reducerea a gazelor cu efect de seră. Aceasta propune trei scenarii, dintre care unul, cel mai ambițios, România neutră, care a fost și cel ales de Executiv. În acest scenariu România va mai rămâne în 2050 cu aproximativ 3 milioane tone de CO2 echivalent în economie. Deși este cel mai ambițios scenariu, acesta tot nu atinge criteriile neutralității climatice explicate mai sus. Este important de menționat că se iau în considerare toate gazele cu efect de seră, nu doar dioxidul de carbon, ci și metanul, gazele fluorurate (cele folosite în refrigerare) sau protoxidul de azot, care au un potențial de încălzire mai mare decât dioxidul de carbon.
Strategia prezintă direcția de acțiune pentru fiecare sector economic care astăzi emite gaze cu efect de seră (adică toate). Pe scurt, conform viziunii strategiei, acestea vor arăta în felul următor:
Pentru producția de energie ne vom baza în mare parte pe energie regenerabilă, iar modelul atinge o reducere de 100% a emisiilor. Însă vor crește substanțial și capacitățile nucleare. Scenariul în care noile capacități nucleare vor fi funcționale în 2031 este unul aproape utopic, având în vedere întârzierile obișnuite în astfel de proiecte și creșterea costurilor. După 2036, viziunea este de conversie a centralelor care până atunci vor utiliza gaz fosil, la hidrogen regenerabil. Criticile organizațiilor de mediu la adresa acestei viziuni țin în mare parte de eficiența hidrogenului. Așa cum am mai explicat, pentru hidrogenul verde este nevoie de o cantitate mare de energie regenerabilă pentru a-l produce, apoi transporta. Pentru utilizarea în centrale pe gaz, hidrogenul are pierderi mari și vom ajunge să utilizăm în aceste centrale doar 40% din energia inițial investită. Utilizarea propriu-zisă a energiei regenerabile este o soluție directă și mai eficientă.
sursa: Strategia pe termen lung, versiunea 1.0, pagina 59
Reducerea emisiilor în clădiri este un alt aspect pe care trebuie să îl luăm în considerare, mai ales în legătură cu modul în care folosim energia. Clădirile rezidențiale emit 78% din gazele cu efect de seră din întregul sector. Conform viziunii strategiei, în 2050 43% din populație va folosi colectoare solare și 25% vor utiliza fi pompe de căldură. În total, 81% din sector va fi acoperit de energie regenerabilă, inclusiv hidrogen. Însă nu este clar ce se va întâmpla cu restul de 20%. Va fi folosit gazul fosil în continuare? Emisiile din sectorul rezidențial vor rămâne în jurul a 2 milioane de tone CO2e, deci putem asuma că vor fi utilizați și combustibili fosili. Este important de remarcat ponderea masivă a hidrogenului în utilizarea pentru încălzire și răcire, de 47% (hidrogenul plus energia termică). Electrificarea directă pentru încălzire și scalarea pompelor de căldură sunt alternative mai eficiente decât hidrogenul. Pompele de căldură pot consuma de șase ori mai puțină energie decât arderea hidrogenului. Am detaliat mai pe larg aceste aspecte și în observațiile pe care le-am trimis către minister.
sursa: Strategia pe termen lung, versiunea 1.0, pagina 66
sursa: Strategia pe termen lung, versiunea 1.0, pagina 51
În sectorul transporturilor se menține un nivel moderat de emisii, de 2,2 milioane de tone, deși se va realiza o electrificare treptată a transportului rutier. În schimb vor crește emisiile în transportul aerian cu 15%. Pe de altă parte, modelarea sugerează înlocuirea 1-la-1 a numărului actual de autovehicule. Creșterea ponderii mașinilor electrice și pe hidrogen și înlocuirea graduală a mașinilor cu motoare cu combustie trebuie să vină la pachet cu reducerea numărului de autoturisme din parcul auto pentru a pune mai puțină presiune pe rețeaua electrică, pentru a elimina congestia din orașe și pentru a spori siguranța în trafic. Astfel de politici nu sunt analizate în modelare.
sursa: Strategia pe termen lung, versiunea 1.0, pagina 63
sursa: Strategia pe termen lung, versiunea 1.0, pagina 62
Industria reprezintă o pondere semnificativă din emisiile rămase în 2050, 9,4 milioane de tone. Acesta este unul dintre sectoarele greu de decarbonizat. În anumite industrii precum cele ale mineralelor nemetalice, metalelor, chimie și petrochimie emisiile non-energetice sunt greu de evitat. În principal, eficientizarea proceselor de producție și schimbarea combustibilului vor duce la o scădere cu 89% a emisiilor, însă nu este detaliat mixul energetic pe care vor funcționa. În 2050 vor fi folosite predominant energia regenerabilă și hidrogenul, dar și gaz fosil în scop non-energetic, însă ponderea acestor surse lipsește din modelare.
sursa: Strategia pe termen lung, versiunea 1.0, pagina 68
Agricultura va înregistra cea mai slabă scădere a emisiilor, cu 50% față de 1990 și va rămâne la niveluri similare cu cele din prezent. În afară de reducerea emisiilor din consumul de energie, care vine odată cu decarbonizarea sectorului de electricitate, politicile agricole pare că nu iau o întorsătură majoră. Dimpotrivă, se preconizează creșterea numărului de animale, dar prin schimbarea dietelor animalelor se vor reduce emisiile cu doar 16%. De asemenea, captarea metanului din gunoiul de grajd nu schimbă semnificativ ponderea emisiilor. Domeniul agriculturii rămâne cel mai greu de decarbonizat sector. Există modalități suplimentare prin care se pot reduce emisiile de gaze cu efect de seră și care nu se regăsesc în strategie, precum creșterea ponderii agriculturii ecologice și regenerative.
sursa: Strategia pe termen lung, versiunea 1.0
Domeniul deșeuri are în acest proiect de strategie o reducere semnificativă, de 73% a emisiilor, și rămâne cu 1,3 milioane în 2050. Acest lucru este posibil datorită captării metanului. Însă este nevoie de mult efort pentru reducerea consumului de plastic și colectare selectivă, pentru a reduce cantitatea de deșeuri care ajunge la groapă. Există anumite ponderi de reciclare și reutilizare a materialelor pe care România ar trebui să le respecte, ce ar trebui să ne ducă mai aproape de o economie circulară. Din păcate, se propune și creșterea ponderii de incinerare a deșeurilor.
O mare parte din emisiile produse de sectoarele economice vor fi absorbite de păduri, sol, râuri și mare, însă ponderea lor va crește doar cu 14%, România având deja o capacitate extinsă de absorbție. Pentru a nu încuraja perpetuarea utilizării combustibililor fosili prin compensare cu plantări, Comisia a limitat ponderea cu care LULUCF poate contribui la reducerea emisiilor. În total, România, în 2050, va avea emisii de 34 de milioane de tone, din care 31 de milioane vor fi absorbite. Așadar, este nevoie de mai mult efort în celelalte sectoare pentru ca România să poată atinge neutralitatea climatică.
Recomandările semnate de mai multe organizații de mediu sunt de a realiza mai multe scenarii pe varianta de neutralitate climatică, cu viziuni diferite de utilizare a tehnologiile și a conceptelor economice. Deși se propune reducerea masivă a gazelor cu efect de seră, din scenariul prezentat lipsesc câteva tehnologii esențiale precum stocarea energiei, flexibilizarea rețelelor de electricitate, dar și măsuri concrete pentru reducerea consumului, cum ar fi încurajarea utilizării transportului în comun, a bicicletelor, accentul pe economia circulară, reducerea consumului de plastic, shared economy, agricultură regenerativă sau reducerea efectivelor de animale. În contextul tranziției energetice până în 2050 se pot pune bazele unei treceri de la consum de masă la lanțuri de aprovizionare mai locale și suficiență.
De aceeași autoare: Hidrogenul nu este un panaceu al tranziției energetice
Județele Gorj și Hunedoara, puse pe calea spre Tranziția Justă
Despre autoare: Începând cu septembrie 2022, Raluca Petcu a preluat coordonarea campaniei de gaze fosile a Bankwatch România. Ea s-a alăturat în 2020 echipei Bankwatch și a coordonat activitatea de comunicare a organizației. Acum a decis să facă un pas în față și să contribuie direct la activitatea de advocacy. Raluca se concentrează pe reducerea investițiilor publice în extinderea infrastructurii de gaze și înlocuirea lor cu alternative sustenabile pentru reducerea gazelor cu efect de seră. Raluca este licențiată în Comunicare și Relații Publice și a terminat masterul de Project Management.
