Dupa ce, pe fondul crizei financiare, piata materialelor reciclabile din deseuri de ambalaje a intrat in colaps la sfarsitul anului 2008, aceeasi criza a impulsionat cererea de materii prime si a reechilibrat usor balanta dintre cerere si oferta. Comercializarea deseurilor a fost astfel deblocata.Chiar daca afirma ca piata este inca in convalescenta, reprezentantii firmelor de reciclare privesc cu optimism spre un viitor nu prea indepartat in care diminuarea resurselor de combustibili fosili va aduce regenerabilele in centrul procesului economic.
Text de RALUCA PETRESCU
La finele anului 2008, criza financiara lovea in plin piata reciclabilelor din Romania, pe fondul unor transformari majore ale economiei mondiale. Principalele cauze au fost ieftinirea spectaculoasa a petrolului si criza financiara care a redus semnificativ achizitia de produse de larg consum, implicit de ambalaje.
Cele doua fenomene aproape ca au dus la faliment firmele de colectare a materialului reciclabil. Preturile de pe piata materialelor reciclabile din carton si din plastic s-au prabusit, blocand tranzactiile si amenintand fragilul sistem de reciclare din Romania. Si piata aluminiului a suferit modificari, insa evolutia ei nu a fost spectaculoasa, pretul fiind controlat de bursa de la Londra. Sfarsitul anului 2009 a modificat din nou piata, iar comercializarea reciclabilelor a fost deblocata, paradoxal, de aceeasi criza, care le-a impus producatorilor reutilizarea resurselor pentru ambalaje.
„Acum, pretul si-a revenit, nu complet, ca la nivelul anului 2008, cred ca niciunul dintre materialele reciclabile nu va mai ajunge la acel nivel. Piata aluminiului a traversat foarte greu criza. Avand in vedere ca aluminiul este cel mai raspandit metal din natura, este si foarte folosit in toate industriile – auto, constructii, ambalaje”, apreciaza Dragos Doru, General Manager AMEP Pack Romania. Potrivit acestuia, pe piata aluminiului, ambalajele ocupa 24%. Incepand cu luna ianuarie 2009, s-au format rezerve foarte mari de aluminiu, inclusiv la bursa, astfel incat pretul a scazut de la 4,30 lei la 2,40 de lei. In contextul in care industria auto si cea a constructiilor nu au functionat, 60% dintre comerciantii care preluau aluminiul de pe piata nu au mai achizitionat.
Colectarea hartiei, compromisa de vreme
„Cantitatile colectate au scazut pana in prezent cu 25%-30%, strict din cauza reducerii consumului. Lucrurile se leaga. Daca Coca-Cola a raportat o scadere cu 12% a productiei, au scazut automat si cantitatile de plastic, aluminiu, sticla si au scazut si cantitatile colectate. Totusi, gradul de colectare nu s-a modificat. Mai ales pentru deseurile din industrie exista un sistem bine pus la punct, pentru ca toata lumea are de castigat”, spune Alexandru Predoi, sef serviciu Marketing la firma Urban. Potrivit acestuia, luna ianuarie 2010 a fost foarte grea mai ales pentru firmele colectoare de hartie si carton, din cauza dificultatilor provocate de vreme. Drumurile blocate au afectat transportul materialelor, cartonul s-a deteriorat din cauza umezelii, iar tranzactiile au inregistrat pierderi si intarzieri.
Fluctuatiile preturilor fac piata instabila
Potrivit producatorilor, cel mai afectat sector din piata materialelor reciclabile a fost cel al cartonului, in care au fost blocate cantitatile cele mai mari. La inceputul crizei, pretul a picat de la 85 la 17-20 de euro/tona. In prima parte a anului 2009, acesta a inceput sa creasca usor, cu 5-10 euro pe luna, iar acum a ajuns la cel initial. Pentru viitor, traderii de carton sunt optimisti si asteapta ca preturile sa atinga 90 de euro. La fel de fluctuanta a fost si piata plasticului. Pretul acestui material a fost influentat direct de scaderea abrupta a pretului petrolului. „Daca materia virgina e ieftina, nu este rentabil sa cumperi material reciclabil. In prezent, folia alba costa 300 de euro/tona”, a explicat reprezentantul firmei Urban.
In perioada critica a crizei, pretul tonei de carton a cazut de la 240 de lei la 50 de lei, potrivit reprezentantilor firmei ROSAL. La acel moment s-a ajuns chiar la situatia paradoxala in care, in loc sa castige bani din vanzare, colectorii de carton se rugau de companiile de reciclare sa-i scape de cantitatile de materiale din depozite.
„Exista anumite segmente ale industriei care vor avea o evolutie de tip zig-zag pana se vor stabiliza, pentru ca dupa caderea de 40%-50% pe care au suferit-o in criza toate materiile prime si toate marfurile, treptat anumite tari si regiuni au inceput sa dea semne de iesire din criza si au generat imediat cresteri de preturi. Problema e ca se creeaza o ciclicitate: cresc preturile, iar cade industria. In anumite zone se intampla acest fenomen”, spune Cristian Cornea, General Manager Can-Pack.
Viitorul suna bine
„Parerea mea personala, nefundamentata de niciun mare guru al businessului mondial, este ca, in 10-15 ani, aluminiul va fi extrem de scump, deoarece epuizarea combustibililor fosili trebuie sa dea niste solutii. Deja au inceput sa scoata din sertare proiectele de masini elec trice. Masina electrica e OK. Dar nu se va face niciodata un motor electric daca nu se va corobora cu scaderea masei autovehiculului”, crede Cristian Cornea. Conducatorul companiei Can-Pack mizeaza in previziunile sale pe necesitatea de a construi automobile din materiale usoare, dar rezistente.
In acest sens, daca elementele vizibile ale autovehiculelor, precum caroseria, pot fi realizate din plastic, elementele de securitate ale masinii impun materiale care sa raspunda standardelor de siguranta fara a mari greutatea. „Nu vor putea fi facute din ceramica, nu vor putea fi facute din titan, iar parerea mea e ca singura directie pe care industria o va lua este aluminiul. Sasiul se face deja la unele masini din aluminiu, in curand se vor produce din acest material toate elementele. Atunci o sa ne vindem cutiile la Cellini”, conchide, in gluma, Cristian Cornea.
Producatorii de aluminiu isi pun speranta in dezvoltarea rapida a tehnologiei de productie, avand in vedere ca in aproximativ 20 de ani grosimea cutiei de aluminiu s-a injumatatit fara a-si pierde proprietatile. Aluminiul prezinta avantaje pentru colectori si in comparatie cu fierul. Potrivit reprezentantilor Can-Pack, doua tone de aluminiu sunt echivalente, ca pret, cu zece tone de fier. Totusi, pe fondul transformarilor pietei si comercializarea fierului va suferi mutatii ce vor spori cererea.
Fierul vechi surclaseaza minereul
Potrivit reprezentantilor Ecoplast Industries Group, productia cuptoarelor Siemens-Martin s-a redus in ultimii ani de doua ori si jumatate, in timp ce otelul produs de cuptoare electrice a crescut cu peste 26%. Se prevede ca, in urmatorii ani, circa 10% din productia de otel (60 mil. de tone) sa se obtina prin retopirea fierului vechi numai in cuptoare electrice. In afara de aceasta, fierul vechi se foloseste si in alte procedee metalurgice, pentru ajustarea compozitiei. Desi productia de otel a ramas relativ constanta sau chiar a crescut, extractia de minereu a scazut sensibil. Ca materie prima, fierul vechi este mai ieftin decat cel obtinut din minereu de fier, iar ca un beneficiu aditional pentru otelarii, substituirea minereului de fier cu continut mare de sulf de catre fierul vechi cu un continut mic de sulf inseamna reducerea potentialului de poluare a aerului cu pana la 86% si a apelor cu pana la 76%.
Obiective de reciclare pentru Romania
Daca in statele memebre UE tinta minimala de valorificare a deseurilor de ambalaje, de 60%, a fost atinsa la sfarsitul anului 2008, Romania a negociat o perioada de tranzitie graduala, timp in care tinta anuala de colectare creste esalonat, pana ajunge sa se alinieze la standardul european de 60%, la orizontul anului 2013. Pentru anul in curs, tinta minimala de valorificare a deseurilor de ambalaje este de 48% din cantitatile totale introduse pe piata de producatori. Romania este, alaturi de Bulgaria, tara cu cea mai redusa productie de ambalaje pe cap de locuitor din UE, dar piata autohtona este in permanenta dezvoltare.
Cu toate ca piata materialelor reciclabile a fost grav afectata in toate statele europene, reciclatorii romani au avut cel mai mult de suferit, deoarece, in Occident, deseurile colectate de la firme si de la populatie sunt foarte ieftine sau gratuite.
