Cine este de vină pentru dezastrul salinei de la Praid? Cine a știut, cine a prevenit, cine și-a ignorat responsabilitățile? Conform raportului Corpului de Control al Prim-Ministrului (CCPM), tragedia nu a fost un accident imprevizibil, ci rezultatul unei serii de neglijențe administrative, tehnice și strategice care s-au acumulat timp de aproape două decenii.
În luna mai 2025, unul dintre cele mai importante obiective turistice ale României – Salina Praid – a fost grav afectat de o inundație care a compromis zăcământul de sare și o parte din structurile subterane.
Documentul relevă un tablou complex al unui eșec instituțional colectiv – în care lipsa de viziune, formalismul birocratic și absența controlului tehnic efectiv au transformat un risc gestionabil într-un dezastru natural cu efecte de durată.
Un risc cunoscut și ignorat
Primul și cel mai grav aspect subliniat de raport este acela că inundarea spațiilor subterane ale Salinei Praid a fost un fenomen previzibil!
CCPM notează că, deși existau date și avertismente clare privind infiltrarea apelor din pârâul Corund în structura minieră, reprezentanții Societății Naționale a Sării (SNS SA) au ales să sublinieze constant că nu există un pericol iminent.
Această subevaluare a riscului a dus la planificarea deficitară a măsurilor de protecție, care s-au limitat la lucrări de întreținere temporare și intervenții de urgență, fără o strategie pe termen lung.
În loc să se implementeze lucrări de investiții majore, preventive – precum amenajări de protecție și impermeabilizare – conducerea salinei a preferat soluții reactive.
În termeni simpli, sarea s-a dizolvat sub ochii tuturor, în timp ce documentele interne declarau că situația este „sub control”.
Subfinanțarea aparentă – o falsă scuză
Raportul arată că problema nu a fost lipsa banilor. SNS SA dispunea între 2021 și 2024 de surse suficiente de finanțare pentru investiții, iar cheltuielile aprobate prin hotărâri de guvern depășeau cu mult nivelul investițiilor efectiv realizate.
Cu toate acestea, valoarea lucrărilor de protecție la Salina Praid a fost mult sub ceea ce ar fi fost necesar.
Deși fondurile existau, ele nu au fost direcționate către lucrările de impermeabilizare, consolidare și drenaj care ar fi putut preveni pătrunderea apei în zăcământ.
Această discrepanță între planificarea financiară și implementarea efectivă indică o deficiență de management gravă, dar și o lipsă de control din partea autorităților tutelare.
În mod paradoxal, salina a fost tratată mai degrabă ca un activ turistic decât ca un zăcământ minier vulnerabil.
Obligații vechi, lucrări neîndeplinite
Un alt aspect crucial este legat de Planul de încetare a activității la minele vechi ale Salinei Praid, elaborat încă din 2006 și actualizat în 2014.
Acest plan prevedea clar necesitatea impermeabilizării zonelor vechi de exploatare pentru reducerea volumului de apă infiltrată.
Cu toate acestea, până la momentul inundației, niciuna dintre aceste lucrări nu fusese realizată. Douăzeci de ani de amânări și justificări birocratice au transformat o obligație tehnică într-un simplu paragraf uitat într-un document arhivat.
CCPM constată fără echivoc că dacă aceste lucrări ar fi fost efectuate conform planului, fenomenul de infiltrare masivă care a dus la inundația din 2025 ar fi putut fi prevenit sau, cel puțin, semnificativ redus.
Lucrări hidrotehnice neconforme și recepții „interne”
În perioada 2012–2016, SNS SA a executat o serie de lucrări hidrotehnice destinate protejării zăcământului, însă raportul arată că acestea nu au fost recepționate conform legii.
Recepția s-a realizat „intern”,
- fără participarea reprezentantului administrației publice care a emis autorizația de construire,
- fără un punct de vedere al proiectantului
- și fără asistență tehnică din partea Sistemului de Gospodărire a Apelor Mureș, așa cum cerea avizul de gospodărire a apelor.
Cu alte cuvinte, lucrările nu au fost nici verificate, nici validate tehnic, iar calitatea lor nu a fost niciodată certificată.
Această lipsă de conformitate a creat premisele ca unele dintre ele să fie ineficiente sau chiar contraproductive.
Lecțiile neînvățate după evenimentele din 2022 și 2023
În 2022, la Salina Praid au avut loc evenimente de infiltrare de apă care au determinat realizarea unei expertize tehnice.
Aceasta a formulat recomandări clare privind lucrările necesare pentru stabilizarea situației.
Totuși, SNS SA nu a implementat recomandările expertului, invocând costuri ridicate și lipsă de eficiență.
În 2023, acestea au fost declarate „inoportune”, iar în 2024 – după noi infiltrații – au fost reconsiderate ca „necesare”. În 2025, ele încă figurau ca intenții, nu acțiuni.
Această succesiune ilustrează un tipar al inacțiunii cronice: semnalul de alarmă a fost auzit, dar s-a decis să nu se acționeze până când dezastrul a devenit ireversibil.
Eșecul de coordonare interinstituțională
Raportul arată că, în momentul în care fenomenul de infiltrație s-a acutizat în 2024, toate instituțiile implicate – SNS SA, Administrația Bazinală de Apă Mureș, autoritățile locale și Agenția pentru Arii Naturale Protejate Harghita – au recunoscut necesitatea unei intervenții interministeriale.
Cu toate acestea, nu a fost activat Consiliul Interministerial al Apelor, organismul legal care avea atribuția de a stabili priorități, a aloca resurse și a coordona măsurile de urgență.
Această neutilizare a instrumentului instituțional legal disponibil reprezintă o lipsă de reacție administrativă gravă, care a întârziat aplicarea soluțiilor până când situația a scăpat de sub control.
Timp pierdut și contracte tardive
Un episod simbolic al neglijenței instituționale este cel al contractului pentru eliminarea infiltrațiilor din albia pârâului Corund.
Deși o expertiză tehnică finalizată în iulie 2024 propusese soluții concrete, contractul de proiectare și execuție a lucrărilor a fost semnat abia pe 13 mai 2025 – la opt zile după ce apa pătrunsese din nou în subteran (5 mai 2025) și la șase zile după solicitarea declarării stării de alertă.
CCPM subliniază că, în aceste condiții, scopul lucrărilor – eliminarea pe termen lung a infiltrațiilor – devenise imposibil de realizat.
Această întârziere simbolizează perfect cultura instituțională care a făcut posibil dezastrul: acțiunea vine mereu după eveniment, nu înainte.
Evaluări incomplete la nivelul ANAR
Raportul critică dur Administrația Națională „Apele Române” (ANAR) pentru faptul că evaluările sale privind riscurile hidrologice au fost limitate și incomplete.
Planificarea măsurilor s-a raportat doar la riscul de inundație de suprafață, conform normelor europene, fără a ține cont de riscurile de infiltrație subterană – adică exact tipul de fenomen care a distrus salina.
Prin această abordare, riscul asociat pârâului Corund a fost calificat drept „moderat”, iar măsurile corespunzătoare au primit prioritate redusă.
O evaluare corectă ar fi trebuit să considere acțiunea distructivă a apei în toate formele sale – de la revărsare la infiltrație – și să stabilească lucrări de protecție adaptate naturii solului și structurii saline.
Formalismul din procesul de avizare
Un alt lanț de neglijențe se regăsește în procesul de avizare a programelor anuale de exploatare. CCPM constată că acestea au fost aprobate formal, fără o analiză tehnică de fond.
Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier (ANRM / ANRMPSG) nu și-a exercitat rolul de control tehnic:
- nu a realizat analize teritoriale ale riscurilor,
- nu a emis instrucțiunile tehnice necesare
- și nu a avut un cadru normativ de referință pentru protecția zăcămintelor.
Astfel, SNS SA a funcționat practic în absența unor norme clare, iar lipsa acestora a făcut imposibilă aplicarea oricărei sancțiuni pentru inacțiune.
Turism fără aprobare și reglementări întârziate
CCPM relevă și faptul că activitățile turistice desfășurate în golurile miniere ale Salinei Praid s-au derulat fără aprobarea legală a ANRMPSG, deși obligația era instituită încă din 2020.
Această lacună s-a datorat întârzierilor mari în elaborarea instrucțiunilor tehnice privind consolidarea și amenajarea golurilor miniere.
În lipsa acestora, salina a fost exploatată turistic în afara cadrului normativ complet, ceea ce a amplificat vulnerabilitatea structurii subterane.
În plus, nici taxa pentru utilizarea golurilor miniere – impusă în iunie 2024 – nu a fost stabilită, întrucât documentațiile tehnice aferente nu au fost finalizate.
Ce s-ar fi putut face pentru a preveni dezastrul
Analiza CCPM permite o concluzie dură, dar clară: inundația de la Salina Praid putea fi prevenită.
Măsurile esențiale ar fi fost:
- implementarea încă din 2006 a lucrărilor de impermeabilizare prevăzute în planul de încetare a activității la minele vechi;
- recepționarea corectă și verificarea tehnică a lucrărilor hidrotehnice realizate între 2012–2016;
- punerea în aplicare imediată a recomandărilor expertizelor tehnice din 2022 și 2024;
- activarea Consiliului Interministerial al Apelor atunci când infiltrațiile s-au intensificat în 2024;
- elaborarea și aplicarea normelor tehnice privind protecția zăcămintelor de către ANRM/ANRMPSG;
- reevaluarea riscurilor subterane de către ANAR, cu includerea fenomenelor de sufoziune și infiltrație în schemele directoare;
- reorientarea investițiilor SNS SA dinspre întreținere reactivă spre lucrări de protecție structurală durabilă.
Dacă aceste acțiuni ar fi fost realizate la timp, probabilitatea producerii inundației ar fi fost minimă.
Recomandările finale ale Corpului de Control
Pentru a evita repetarea unui asemenea dezastru, CCPM a formulat o serie de recomandări către principalele instituții implicate:
- Ministerul Economiei – să analizeze revocarea conducerii SNS SA, să atragă răspunderea civilă a persoanelor responsabile și să completeze legislația minieră privind monitorizarea planurilor de încetare a activității;
- Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – să clarifice în lege noțiunea de „acțiune distructivă a apelor”, să îmbunătățească colaborarea interinstituțională și să reevalueze schemele directoare ale ANAR;
- ANRM/ANRMPSG – să publice instrucțiunile tehnice privind protecția zăcămintelor, să evalueze modul de avizare a programelor SNS SA și să aplice reglementările privind utilizarea și taxarea golurilor miniere;
- Toate instituțiile – să actualizeze cadrul tehnic și normativ pentru închiderea minelor și protejarea zăcămintelor strategice.
România între ignoranță și responsabilitate
Dezastrul de la Salina Praid nu este doar un episod izolat, ci simbolul unei guvernanțe tehnice ineficiente.
În locul unei culturi a prevenției, instituțiile implicate au perpetuat o cultură a amânărilor și a formalismului birocratic pe întreg lanțul administrativ și de management al instituțiilor statului cu atribuții pe acest domeniu.
În final, natura a reacționat exact așa cum ar fi prezis orice expert în hidrotehnică: apa își găsește mereu drumul, iar sarea – odată dizolvată – nu mai poate fi recuperată. Ba din contră, devine un poluator nociv cu afectarea pe termen lung a faunei și florei din râuri și din proximitatea lor.
Această tragedie ar trebui să devină un studiu de caz obligatoriu pentru toate companiile și autoritățile care gestionează resurse naturale: prevenția costă mai puțin decât refacerea, iar ignorarea riscurilor nu le face să dispară.
Salina Praid ar fi putut fi salvată prin respectarea planurilor, prin asumarea răspunderii și prin cooperare instituțională reală.
Totodată, dezastrul putea să fie unul imens dacă salina se prăbușea în timp ce acolo se aflau turiști.
Astăzi, în urma verificărilor CCPM, România are nu doar un zăcământ compromis, ci și o lecție dureroasă despre prețul indiferenței administrative.
