Zona montană dintre Babele/Sfinx și până în Vârful Omu ar putea deveni o țintă a investițiilor ecoturistice care să transforme regiunea într-un loc ușor accesibil pe tot parcursul anului. Discursul autorităților locale din Dâmbovița și Bucegi arată un curent instituțional pro-dezvoltare în Bucegi. Investițiile turistice ar trebui, însă, să protejeze natura.
În vara acestui an, Cabana Babele – simbol al Bucegilor, situată la 2.200 m altitudine, lângă Sfinx și Babele – a fost scoasă la vânzare, cu un discurs explicit despre conversia într-un hotel de patru stele, cu restaurant și relansarea serviciilor de cazare.
Actualii proprietari, prin intermediul unei agenții, au menționat inclusiv capacitatea existentă de peste 100 de locuri și ideea modernizării clădirii la standarde actuale de confort.
Faptul că imobilul a intrat oficial pe piață schimbă ecuația: ideea unui hotel nu mai este un scenariu abstract, ci un proiect potențial investițional, cu vizibilitate publică.
Oferte pentru cumpărarea Cabanei Babele
Agenția imobiliară care reprezintă proprietarii – firma Babele SRL din comuna Dobroești, județul Dâmbovița – ne-a asigurat că acționarii companiei sunt deja în negocieri pentru vânzarea proprietății.
„S-au primit oferte, desigur. Nu pot să vă spun mai multe amănunte”, ne-a declarat unul dintre reprezentanții agenției.
Reamintim, așa cum a dezvăluit Green Report, că acționarul unic al Babele SRL este o altă firmă: Sipstatus Communications SRL din București. La rândul său, Sipstatus Communications SRL este deținută 100% și administrată de un offshore din Cipru – Sipstatus Ltd.
Green Report a obținut datele offshore-ului de la Registrul Comerțului din Cipru. Conform documentelor oficiale, acționarii Sipstatus Ltd sunt: Bogdan-Tudor Dinu (25%), Radu Iliescu (25%), Alexandru-Nicolae Ionescu (25%) și Andrei Pîrlog (25%).
Zonă cu potențial ecoturistic neexploatat
În prezent, platoul dintre Babele și Sfinx este accesibil doar cu ajutorul telecabinei din Bușteni. Singura variantă auto este drumul județean DJ713 (TransBucegi) până în vecinătate – zona Piatra Arsă.
De acolo, drumul auto se oprește. Accesul pe platou se face doar pe rețeaua de poteci marcate spre Omu și Caraiman, plus legăturile spre Padina–Peștera.
„Poate că ar merita ca această zonă să fie dezvoltată turistic. Este o zonă pe care mulți nici nu ajung să o vadă. Cred că ar fi frumos să se poată merge mai ușor până la Vârful Omu sau până la Crucea de la Caraiman, că e relativ în zonă. Eu sunt deschis acestei idei, dacă totul se face cu protejarea mediului”, ne-a spus la telefon unul dintre proprietarii de terenuri din zona platoului.
Zona este împărțită administrativ între județul Prahova (orașul Bușteni – partea dintre telecabină) și comuna Moroeni, județul Dâmbovița, care deține partea de la Sfinx spre Vârful Omu.
Unul dintre proprietarii importanți din zonă sunt membrii familiei Ghinariu. Green Report a încercat să poarte un dialog cu Mariana Ghinariu, cea care deține mai multe proprietăți în zona platoului Bucegi, însă fără succes.
În acest moment zona atrage cel mult 500.000 de turiști pe an.
Conform datelor Institutului Național de Statistică, în Prahova au fost în 2024 aproape 550.000 de cazări la hotelurile în județ. Nu sunt date doar pentru Bușteni.
Arie naturală protejată
În același timp, discutăm despre o arie naturală protejată: Parcul Natural Bucegi este sit Natura 2000.
Aici reglementările sunt stricte pentru construcții, extinderi, utilități și trafic.
Orice plan trebuie să se ancoreze în Regulament și în Planul de management (actualizat în 2024, cu norme și zone de protecție).
Clementin Neguțescu, directorul Parcului Natural Bucegi, în aria căruia se află și platoul Babele–Sfinx, cu tot cu cabană, ne-a explicat că locația poate fi transformată într-un hotel de lux din punct de vedere legal.
„Depinde ce se va dori din punctul de vedere al unui nou proprietar. În zonă se poate construi. Se poate construi pe amplasamentul actualei cabane”, a precizat acesta.
„Nu există limitări, dar nici zona nu e recomandată pentru construcții înalte”,
spune directorul Parcului Natural Bucegi.
Bucegii reprezintă un parc natural, nu un parc național. „Nu sunt restricții așa de mari. Din punctul meu de vedere, ar fi foarte bine dacă în zonă s-ar construi un hotel. Și acum oamenii se plâng că nu au unde merge nici la baie aici”, a mai explicat Clementin Neguțescu.
Zona are deja utilități
Acesta a mai spus că zona dispune deja de utilități, inclusiv gaze care urcă până la Cabana Vârful Omu.
„Utilități sunt. Nu avem unități de cazare. Zona ar merita așa ceva, este frumoasă, are de toate. S-au mai închis în ultimul timp alte cabane din zonă, așa că investițiile la Babele sau în Bucegi sunt binevenite”, a declarat acesta.
Conform unor planuri ale Consiliului Județean Prahova și Consiliului Județean Dâmbovița, dezvoltarea turistică ar aduce mai multe avantaje regiunii, printre care:
– Incluziune turistică: nu toți vizitatorii pot face trasee de 4–6 ore sau suporta diferențe mari de nivel. Un sistem multimodal (telecabină + shuttle electric DJ713–Babele + pasarele/loopuri interpretative) ar deschide zona pentru vârstnici, familii cu copii și persoane cu mobilitate redusă.
– Educație și interpretare: infrastructura ușoară (centre de vizitare, panouri, programe ghidate) transformă vizita într-o experiență responsabilă, inspirată din bune practici alpine (soft mobility, interpretare, trasee ușoare).
– Sustenabilitate economică locală: o destinație bine administrată (cazare limitată, servicii curate, transport colectiv) generează venituri recurente pentru comunități, fără a împinge zona spre „boom & bust”. Exemplele alpine (Chamonix, Pilatus/Rigi lângă Lucerna) arată că poți combina accesul spectaculos cu reguli ferme.
Investițiile necesare pentru ecoturism
Regimul de parc natural și statutul Natura 2000 impun limite clare, iar platformele civice au contestat, în ultimii ani, proiectele percepute ca „urbanizare” a muntelui.
Precedentul Piatra Arsă–Padina–Peștera a stârnit dezbateri încă din 2019–2021, tocmai pe tema echilibrului între economie și conservare.
La nivel de zonă, autoritățile din Dâmbovița și regiune au promovat, în 2023–2024, actualizări urbanistice și investiții în drumuri (DJ714) pentru acces mai bun la Padina–Peștera, cu accent pe „turism durabil”.
Deși nu vizează direct platoul Babele–Omu, discursul autorităților locale din Dâmbovița și Bucegi arată un curent instituțional pro-dezvoltare în Bucegi.
Planurile autorităților locale prevăd:
– Clădiri neutre energetic și cu impact minim asupra mediului, la standarde nZEB/near-zero: consolidări, anvelopă termică, surse regenerabile (panouri fotovoltaice + baterii), stație de epurare compactă, sisteme „zero discharge” pentru apele uzate, managementul deșeurilor, sprinklere și siguranță seismică.
– Utilități „curate” la altitudine: microrețele electrice cu backup, apă potabilă cu monitorizare, epurare avansată, toalete cu consum redus. Aici, standardele din Alpi (eco-certificări, management al consumului) sunt repere utile.
– Acces controlat și mobilitate cu impact redus: parcări de capăt de linie la altitudini joase/medii, shuttle electric sezonier până în proximitate (capăt legal), stații intermodale cu puncte de informare și biletare integrată cu telecabina. (Șoselele DJ713/DJ714 sunt deja în programe de modernizare, însă porțiunile înalte rămân sezoniere.)
– Amenajări de vizitare cu impact minim: podețe/boardwalks pe porțiunile sensibile, puncte de belvedere fixe (pentru „selfie hotspots” care reduc călcatul în afara potecii), un centru mic de vizitare cu expoziții despre geomorfologie (Sfinx/Babele) și reguli. Astfel de intervenții „ușoare” sunt prevăzute în logica Planului de management.
– Siguranță și natură: punct Salvamont întărit, program de coexistență cu fauna (urși) – coșuri „bear-proof”, garduri discrete în jurul zonelor de servire, campanii „Leave No Trace”.
Comparația cu Alpii
Green-Report a încercat să realizeze o comparație între potențialul ecoturistic al platoului Bucegi cu zone asemănătoare din Elveția și Franța.
Chamonix–Mont-Blanc a evoluat, în ultimii ani, spre un model în care sustenabilitatea ecoturistică. Zona este „coloana vertebrală” a turismului de lux și nu numai din Alpii francezi.
Investițiile turistice sprijinite de autoritățile locale au certificarea Flocon Vert. Acesta este un label francez de dezvoltare durabilă acordat stațiunilor montane care se angajează concret în protejarea mediului, implicarea comunității locale și tranziția ecologică a turismului.
În Chamonix se desfășoară programe de reducere a emisiilor, mobilitate publică puternică (tren, shuttle), campanii „Limit your footprint” și reamenajări de situri (ex. Montenvers) în cheie educativă.
Chamonix este relevant pentru managementul unor fluxuri uriașe în arie alpină sensibilă – o paralelă pertinentă pentru Babele–Omu, în raport cu telecabina și potecile foarte populare.
Lucerna–Rigi/Pilatus din Elveția oferă la rândul său o comparație tehnică utilă pentru Bucegi. În zonă este o infrastructură istorică de acces (cogwheel, funiculare, telecabine), dar cu guvernanță strictă, programe de conservare și o filozofie a „mobilității blânde” – parchezi jos, urci colectiv, plătești pentru întreținere.
Accentul pe educație și pe recorduri inginerești integrate în peisaj, nu împotriva lui, arată că un platou emblematic poate fi deschis publicului fără a deveni un bazar.
Lucerna (Rigi/Pilatus) este relevantă pentru „sistemul” de acces și interpretare pe munți-simbol, unde mobilitatea colectivă, capacitatea limitată și infrastructura „curată” sunt cheia longevității.
