Text de NICOLAE URSU

Oricine a avut curiozitatea sa solicite un ghid pentru finantarea unui proiect prin programele operationale structurale a putut observa faptul ca, fara nicio exceptie, solicitantilor li se cer urmatoarele documente: avizul Natura 2000 „daca activitatile proiectului necesita obtinerea acestuia” – precizeaza unele ghiduri – si acordul de mediu.

In practica, pentru a veni in „ajutorul” solicitantilor de finantare, autoritatea de management, constienta de faptul ca nu toate proiectele necesita aviz Natura 2000, accepta solutia unei asa-numite „negatii” din partea autoritatilor de mediu, care certifica faptul ca respectivul proiect nu are nevoie de avizul Natura 2000. Solutia ar fi de-a dreptul ingenioasa daca nu ar fi aplicata si celor care au deja acord de mediu sau acord integrat de mediu.
 
Cea mai la indemana alternativa ar fi fost cunoasterea legii, mai exact a prevederilor din materia protejarii ariilor naturale, evaluarii impactului asupra mediului si coroborarea lor cu cele din materia emiterii acordului de mediu.
 
Solicitantii de finantare care nu doresc sa lupte cu autoritatile de mediu pentru obtinerea intr-un termen scurt a unei negatii, document cu care acestea nu sunt familiarizate si cu privire la care devin adesea suspicioase, ar putea sa explice autoritatii de management ca nu au nevoie de un astfel de document.

In OUG 195/2005 privind protectia mediului, avizul Natura 2000 este definit ca „actul administrativ emis de autoritatea pentru protectia mediului care contine concluziile evaluarii adecvate si prin care se stabilesc conditiile de realizare a planului sau proiectului din punctul de vedere al impactului asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, incluse […] in reteaua ecologica Natura 2000”.

Rezulta ca acest aviz este emis in urma unei „evaluari […] din punctul de vedere al impactului”, evaluare ale carei concluzii stabilesc si conditiile de realizare a proiectului. Definitia avizului pare sa sugereze (dar nu sa clarifice fara putinta de tagada) ca acest act administrativ are aceleasi efecte cu cele ale acordului de mediu, denumirea actului fiind aleasa de autoritatea de mediu in functie de existenta (sau inexistenta) in cauza a unui impact asupra unei arii incluse in reteaua Natura 2000).

Procedura de emitere a acordului de mediu, aprobata prin Ordinul nr. 860/2002 privind evaluarea impactului asupra mediului si emiterea
acordului de mediu, presupune si verificarea impactului potential al proiectului fata de ariile din reteaua Natura 2000.

De altfel, din cuprinsul acordurilor de mediu emise pe baza acestui act normativ rezulta, de regula, ca proiectele pentru care au fost emise au fost evaluate prin rapoarte de mediu, acestea la randul lor fiind acceptate prin decizii ale autoritatilor de mediu competente. Asadar, acordul de mediu, la fel ca si avizul Natura 2000, este emis tot pe baza unei evaluari a impactului asupra mediului.

Concluzia de mai sus este sustinuta si de prevederile HG 445/2009 privind evaluarea impactului asupra mediului, care clarifica faptul ca „procedura de evaluare […] este parte integranta din procedura de emitere a aprobarii de dezvoltare” (adica a procedurii de emitere a acordului de mediu).

In plus, potrivit prevederilor OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate „in cazul […] proiectelor care se supun evaluarii de mediu ori evaluarii impactului asupra mediului, evaluarea adecvata a efectelor potentiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar este parte integranta din acestea”. Cu alte cuvinte, evaluarea generala a impactului asupra mediului a oricarui proiect inglobeaza si o evaluare speciala a impactului proiectului asupra ariilor protejate de interes comunitar. Este subliniata si echivalenta intre acordul de mediu si Avizul Natura 2000, autoritatea de mediu putand emite, in urma evaluarii de impact „acordul de mediu, […] sau Avizul Natura 2000, dupa caz, […] numai daca proiectul sau planul nu afecteaza in mod negativ integritatea ariei naturale protejate”.

Rezulta astfel ca, daca un proiect ar fi avut nevoie de avizul Natura 2000, s-ar fi emis acest aviz, si nu acordul de mediu.

Nicolae Ursu este avocat senior la firma de avocatura bpv GRI GORESCU si ofera consultanta in domeniile de drept imobiliar, al constructiilor, energie si mediu.