Gala de deschidere a Festivalului de Film Documentar și Drepturile Omului One World România – OWR 2022 va avea loc vineri, iar începând cu acel moment va începe un adevărat maraton în care se vor proiecta peste 60 de filme de lungmetraj, mediumetraj și scurtmetraje internaționale, majoritatea în premieră în țara noastră.
Cum a fost făcută selecția acestor filme, cum facem legătura între ecologie și cultură, ce este de neratat la Festival și care sunt evenimentele conexe din acest an, a explicat într-un interviu pentru Green Report directoarea artistică a Festivalului One World România, Monica Stan (foto).
Pentru că tema principală a Festivalului din acest an aduce în prim-plan interacțiunea dintre om și mediu, fie el natural sau construit, și abordează holistic noțiunea de „ecologie”, atât din perspectiva individului, cât și a mediului în care trăim, Green Report a dorit să susțină evenimentul ca partener media.
Green Report: Voi începe cu întrebarea inevitabilă, știu că v-a mai fost adresată și că ați vorbit despre ideea unui ecosistem – în care omul trăiește – în corpul, în mintea lui, dar și în mediul înconjurător. Cum a fost aleasă tema festivalului din acest an?
Monica Stan: A fost o căutare. În primul rând am vorbit cu Alecu (n.r. – Alexandru Solomon, președintele OWR) și el a spus că ecologia nu a fost o temă principală în festivalul nostru până la acel moment și că ar fi cazul. În timp ce mă gândeam la temă, mi-am dat seama că nu ai cum să vorbești despre ecologie, fără a vorbi și despre psihologie, și despre relația pe care omul o construiește cu mediul. Problemele de mediu nu pot fi văzute separat de problemele individului. Cred că relația pe care o avem cu natura reflectă cumva relația pe care noi o avem cu noi înșine. Noi distrugem natura și mediul înconjurător pentru că nu înțelegem că noi suntem o extensie a acestui mediu, de fapt. Și de aici am construit, de aici a decurs tema principală – interacțiunea dintre om și mediu și de aici au decurs toate secțiunile și evenimente conexe.
În România se vorbește puțin despre mediu și protecția lui, și atunci când se pune în discuție apar mai ales elementele mercantile – vorbim mult despre finanțări și despre bani și mai puțin despre alte beneficii, despre etică, despre cultură. Care ar trebui să fie legătura dintre mediu, ecologie și cultură?
E o bună întrebare la care și noi am încercat să răspundem în această ediție. Tot programul artistic a fost legat de acest aspect: cumva prin artă și prin alte căi decât cele uzuale să atragem atenția asupra unor aspecte legate de protecția mediului care altfel ne sunt invizibile sau sunt prezentate doar prin știri care însă nu au un caracter emoțional și participativ pentru oameni. Atunci am încercat prin cultură, artă, film, prin performance-uri, prin ateliere să oferim un fel de punte între oameni și natură. Adică să folosești arta pentru a explora natura, pentru a te întoarce în natură și pentru a dezbate. Deci nu doar de a o explora ca experiență, dar și pentru a dezbate probleme de mediu, de risipă, problemele cu care ne confruntăm în țară, defrișările ilegale, de exemplu. Festivalul este și o platformă de dezbatere.
Care au fost câteva dintre criteriile de selecție pentru această ediție – a 15-a, a Festivalului OWR? Cum stabilește echipa OWR secțiuni și apoi filmele care urmează a fi proiectate?
Secțiunile sunt tematice. Cumva în secțiuni au intrat filme care cumva erau relevante pentru tema respectivă. La „Corpul vânăt al planetei”, camera este îndreptată spre mediu, către exterior, către relația cu exteriorul. Filmele de aici explorează diferite regiuni de la Antarctica la Etiopia și toate au un unghi oarecum diferit.
Filmele din „Acasă în sălbaticie” au camera îndreptată spre sine, spre interior, spre personaj. Sunt personaje care sunt alienate de mediul în care se află, de urban și de multe ori evadează în natură. Am găsit foarte multe filme care funcționau ca un portret al unor oameni alienați și atunci s-a format o categorie, o secțiune.
În „Trup si suflet”, sunt filme care tratează probleme de sănătate fizică sau psihică și de spiritualitate în același timp, iar în „Roadele muncii” – tratăm mai mult problema climatului de muncă și drepturile lucrărilor.
Avem și câteva secțiuni care sunt considerate deja clasice la noi în Festival, cum sunt „Unde fugim când pământul ne fuge de sub picioare”, care e dedicată migrației și chestiunii refugiaților. Apoi avem o secțiune dedicată justiției „Legea naturii: pradă și prădător”. Am adăugat și secțiunea „Această Ucraina nu se va opri niciodată”, ca o dedicație adusă Ucrainei, culturii ucraineze care a fost întreruptă de invazia rusă și am dorit să le oferim sprijinul, oferind Festivalul ca o platformă de expresie pentru realizatorii ucraineni.
În rest, criteriile se referă la calitatea filmelor, care este evaluată de mine și de ceilalți selecționeri, și în ce fel tratează un subiect relevant pentru drepturile omului. În cazul de față – drepturile planetei. Mi se pare un pic restrictiv „drepturile omului”, dar ele sunt legate (nr – ecologia și drepturile omului).
Care sunt trei filme de neratat la OWR, în cazul în care nu avem atât de mult timp să mergem la toate?
Recomand competitia OWR integral. Acolo sunt cele mai bune filme ale cineaștilor tineri, aflați la debut. Aș alege „Tată” – care este și în competiție, „Copii în ceață” – care tot așa este și în competiție. Dacă ar fi să aleg un film care nu este în competiție, este foarte apreciat, a fost și nominalizat la Oscar și este și singura animație din Festival și cred că va prinde la public – „Evadare”, din secțiunea despre migrație. Am încercat să fac o medie între topul favoritelor mele și ce cred eu că ar fi potrivit și pentru alții.
Ce fel de documentare vom vedea în competiția din acest an?
Sunt tineri cineaști, aflați la primul sau al doilea film. Acesta este primul criteriu și, evident, să aibă o viziune, o abordare cinematografică originală, ceva ce ne-a surprins într-un fel sau altul, o anumită prospețime în viziunea lor și care împing limitele genului documentar în niște zone noi și de aici sunt foarte multe.
Mi-e foarte greu să aleg pentru că toate îmi plac. Altfel, n-ar fi aici. „Cronici din acele vremuri” este un film extraordinar, un eseu. „Sunt liber” și „Cioburi” sunt iar filme de neratat. „Mesaje in sticlă” 1 și 2 este un film neobișnuit care e filmat în întregime pe calculator. Avem două filme de la realizatoarea aceasta – „Mesaje în sticlă” și „Detectivistică”. Ambele sunt filmate pe calculator și formează genul aceste de desktop documentary.
Festivalul OWR va aduce și în acest an o serie de evenimente conexe – dezbateri, teatru, o ieșire în Parcul Natural Văcărești și chiar un atelier de dulciuri raw și sesiuni de yoga. Ce v-ați propus să aduceți nou față de edițiile trecute, mai ales că este prima ediție post-pandemică?
Și anul aceasta suntem în format hibrid, dar aș zice că avem mai multe evenimente, care continuă tradiția dezbaterilor. Avem dezbaterea despre păduri, biodiversitate și soluri forestiere, care va avea loc pe 20 mai la Centrul Ceh și care va fi extrem de interesantă, având în vedere că avem o problemă cu defrișările și cu pădurile și este un subiect care trebuie adus în discuție din ce în ce mai des în orașe, chiar dacă noi nu suntem chiar acolo unde au loc defrișările. Trebuie să participăm activ la combaterea acestora. Aici îl vom avea invitat pe George Boură, care lucrează pentru Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice din Vrancea, pe Mihai Enescu, care și el este foarte implicat în cercetarea pădurilor din posta de inginer silvic, și Mihai Zotta, care este director la Fundația Conservation Carpathia.
Avem și altele – cum ar fi pe 21 mai – „Cum arată tranziția la agricultura regenerativă”. Focusul va fi pe agricultură, iar invitat va fi Ionuț Bădică, președintele Institutului de Cercetare în Permacultură.
Mai avem și alte dezbateri pentru „Pași spre echilibru”, „Consum conștient în viața individuală și în comunitate”. Vom vorbi despre risipă și cum să nu risipim, cum să fim mai conștienți în traiul nostru de zi cu zi și în comunitate. Și aici vom avea o serie de invitați foarte interesanți din organizații precum Urban Cultor, Green Mogo, Viitor Plus și moderator va fi Roxana Buzețelu de la Micile Bucurii.
Anul acesta am făcut și un pas puțin diferit în sensul că am introdus mai multe ateliere practice, performance-uri, și niște evenimente în natură. Am vrut să scoatem oamenii din bula urbană și să îi aducem și în teritorii necunoscute. De aceea am organizat o zi la „Delta Văcărești”, unde va avea loc un atelier de fotografie, un atelier de mișcare – „Silent walking into dancing”, un tur de biodiversitate, și apoi un performance la apus, semnat de Maria Drăghici.
Apoi avem ateliere de povești vizuale cu Oana Barbonie, pe 14 mai, la sediul DOR.
Cumva și atelierul acesta de „Nutriție, sănătate și sol” și el este mai practic gândit. Va fi tot 14 mai la The Legacy. Vom avea și un atelier de olărit, un highlight al programului, din dorința de a ne apropia de relația cu solul. Noi avem ca subtemă – partea asta de sol și de regenerare a solului și de atragere a atenției asupa degradării solului care se întâmplă într-un pas extrem de alert.
Avem și secțiuni de yoga pentru că până la urmă este vorba de relația pe care tu o ai cu tine și care se oglindește și în relația pe care o ai cu mediul. Vrem să lucrăm și la relația asta pe care vrem să o îmbunătățim.
Ce sentimente ați avut după ce ați vizionat filmele selectate pentru Festival? V-a schimbat în vreun fel esențial vizionarea filmelor din cadrul Festivalului? Ați devenit mai motivați în a realiza o schimbare sau v-au dus în zona de dezamăgire, eco-anxietate pe care tinerii le experimentează din ce în ce mai des?
Eu aș zice că nu ne-a dus în zona asta de dezamăgire sau tocmai că ne-a ambiționat și ne-a motivat să facem lucrurile altfel. În selecția de anul acesta și în oamenii pe care i-am cunoscut și discuțiile pe care le-am purtat că majoritatea sunt foarte dispuși să facă ceva. Că trebuie pur și simplu să ne mobilizăm, să vorbim între noi, să ridicăm nivelul de conștientizare, ceea ce și încercăm să facem la Festival. Sentimentul a fost extrem de pozitiv. De altfel e și mișcarea cu care ne-am aliat „Salvează solul” – promovată de Fundația Isha. Am văzut un fenomen extraordinar, mii și mii de oameni care s-au unit într-o singură voce pentru a salva solul, din zeci de țări europene și nu numai. Când a venit Sadhguru au fost aproape 7000 de oameni la Arenele Romane din București, ceea ce înseamnă un interes foarte mare. Oamenii sunt dispuși să facă lucruri, trebuie doar să se organizeze.
Detalii despre OWR, filme, secțiuni și alte evenimente: Festivalul de Film Documentar OWR 2022 aduce problemele de mediu în prim-plan
