Eforturile de protejare a pădurilor din România sunt compromise de o decizie administrativă luată în urmă cu câțiva ani. Organizațiile de mediu cer deja autorităților să modifice prevederile care spun – în mod absurd – că exploatările forestiere nu au impact de mediu.
Chestiunea a fost expusă la Congresul European al Rangerilor de la Cheile Grădiștei, de directorul tehnic al Fundației Conservation Carpathia, Mihai Zotta.
„Până în 2018, exploatările forestiere erau considerate activități cu potențial impact negativ asupra valorilor de mediu. Dar autoritățile de atunci au decis să le șteargă de pe listă, pentru că procedurile de obținere a autorizațiilor de mediu erau considerate prea birocratice”,
a explicat Zotta, în fața audienței.
Decizia, spune el, a fost luată după ce mai multe ocoale silvice și companii de exploatare s-au plâns că obțin autorizațiile de mediu cu întârziere.
„În multe cazuri, autorizația de exploatare emisă de ocol expira înainte să se elibereze cea de mediu. În loc să găsească o soluție eficientă, Ministerul a ales calea ușoară – să elimine complet exploatarea forestieră de pe lista activităților cu impact de mediu”,
a afirmat reprezentantul Conservation Carpathia.
Efecte devastatoare
El atrage atenția că această modificare face imposibilă evaluarea reală a consecințelor tăierilor asupra biodiversității și asupra habitatelor protejate.
„dacă tai o pădure într-un sit Natura 2000, activitatea nu este considerată una cu impact negativ, iar autoritățile emit doar niște recomandări formale. În practică, nimeni nu verifică dacă aceste măsuri sunt respectate, pentru că tăierea, oficial, nu are impact de mediu”,
a subliniat Zotta.
România a ajuns astfel în situația paradoxală de a putea exploata inclusiv păduri aflate în arii protejate, atâta vreme cât acestea nu sunt recunoscute oficial ca păduri virgine sau cvasivirgine.
„Zonele unde încă se taie legal sunt acelea care, deși au valoare ecologică excepțională, nu au fost încă incluse în Catalogul Național al Pădurilor Virgine. În timp ce noi încercăm să demonstrăm că aceste păduri respectă criteriile europene pentru a fi protejate, ele continuă să fie exploatate în baza planurilor silvice existente”, spune Zotta.
O protecție teoretică și compensații întârziate
Specialistul atrage atenția și asupra unui alt blocaj: lipsa compensațiilor reale pentru proprietarii care aleg să protejeze pădurile bătrâne.
„Se vorbește despre plăți pentru serviciile ecosistemice, dar ele există doar pe hârtie. Pădurile asigură protecția solului, reducerea emisiilor de carbon, stabilitatea surselor de apă, dar atâta timp cât aceste servicii nu sunt recompensate, e firesc ca proprietarii să nu aibă interesul de a conserva zonele respective”,
a explicat Mihai Zotta, pentru Green Report.
Potrivit estimărilor Conservation Carpathia, peste 70% din funcțiile pădurilor sunt de protecție și nu de producție.
„Dacă un proprietar lasă pădurea neatinsă, ea oferă servicii de mediu suplimentare – menține calitatea apei, contribuie la reducerea schimbărilor climatice, protejează biodiversitatea. Această diferență dintre serviciile minime, obligatorii prin Codul Silvic, și cele suplimentare ar trebui compensată financiar. Din păcate, statul român nu are mecanisme funcționale pentru a face asta”, a spus el.
Un studiu citat de Zotta arăta că o creștere de numai 0,10 lei la prețul unui metru cub de apă ar fi fost suficientă, în urmă cu 20 de ani, pentru a acoperi plățile compensatorii către toți proprietarii de păduri situate în bazine hidrografice importante.
„Dacă am înțelege că apa, aerul curat și solul stabil sunt servicii pentru care trebuie să plătim, atunci am avea păduri mai protejate”, a spus el.
Raportarea impactului
Problema este cu atât mai gravă cu cât România, membră a Uniunii Europene, are obligația de a raporta impactul tăierilor asupra habitatelor și speciilor protejate.
„Dacă privești exploatarea forestieră în mod cumulativ, efectul este clar negativ. Iar Comisia Europeană nu poate ignora această realitate. Deja există organizații care cer Ministerului Mediului să revizuiască prevederea, iar dacă răspunsul va fi negativ, plângerea va ajunge la Comisia Europeană”, a avertizat Zotta.
Conservation Carpathia estimează că România a pierdut peste sute de mii de hectare de păduri în ultimele decenii, prin tăieri succesive, legalizate prin planuri silvice învechite. În timp ce în alte state europene pădurile cu valoare ridicată de conservare sunt excluse complet de la exploatare, în România ele pot fi încă tăiate „în mod legal”, dacă nu au fost oficial catalogate drept virgine.
Pierdere de păduri primare și bătrâne (2020 – 2025)
- 1.800 de hectare au fost descalificate din categoria pădurilor protejate din cauza activităților de exploatare forestieră.
- Peste 300.000 de arbori din păduri cu vârsta de peste 130 de ani au fost tăiați în Munții Făgăraș, între 2019 și 2025.
- În total, 1.462.197 metri cubi de lemn au fost exploatați în perioada 2019 – 2025, în cadrul a 4.517 puncte oficiale de recoltare.
„Paradoxul este că trebuie mai întâi să dovedești că o pădure e virgină, prin studii complexe, care pot dura trei ani. Abia după aceea devine eligibilă pentru protecție și compensații. Până atunci, poate fi exploatată. E greu să convingi un proprietar privat să aștepte trei ani fără să taie nimic, doar pentru a obține un statut pe hârtie”,
explică Zotta.
Ce se poate face?
- Să demonstreze existența pădurilor bătrâne încă neprotejate, conform criteriilor Uniunii Europene (Legea privind restaurarea naturii);
- Să inițieze crearea unui mecanism viabil de plăți pentru servicii ecosistemice (PES – Payments for Ecosystem Services);
- Să demonstreze valoarea adăugată pe care o aduce un parc național dezvoltării durabile a comunităților locale.
Acces liber în pădure
Zotta a vorbit și despre noile riscuri aduse de liberalizarea accesului în păduri. Prin noul Cod Silvic, orice cetățean poate vizita orice pădure din România, inclusiv cele din parcuri naționale.
„Este un pas spre transparență, dar și o provocare uriașă. În Europa sunt parcuri cu milioane de vizitatori anual, dar la noi nu există reguli clare privind capacitatea de suport. Când treci de la o sută la un milion de vizitatori, impactul asupra ecosistemelor devine semnificativ”, avertizează specialistul.
El consideră că trebuie regândit modul în care este permis accesul publicului: „Dacă vrem ca peste 20 de ani să mai avem păduri intacte, trebuie să învățăm să le vizităm responsabil. Poate că într-o zi va trebui să ne programăm online vizitele în anumite arii protejate, exact cum se face în alte țări”.
Pentru Mihai Zotta, soluția nu este blocarea totală a exploatării, ci o reformă coerentă a sistemului.
„Exploatarea legală poate coexista cu protecția biodiversității, dacă este transparentă și controlată. Dar pentru asta trebuie ca legislația să recunoască faptul că orice tăiere are un impact. Nu poți proteja ceea ce refuzi să vezi că distrugi”, spune el.
CITEȘTE ȘI:
Oamenii care păzesc natura pentru noi toți: „Nimeni nu devine ranger pentru bani”
