România a devenit pentru câteva zile centrul Europei conservării naturii. De la lipsa puterii legale până la pericolele fizice din teren, povestea rangerilor este, în esență, povestea celor care păzesc ultimele locuri neatinse ale planetei.
Peste 260 de rangeri și experți din 33 de țări s-au reunit la Congresul European al Rangerilor, pentru a discuta despre provocările și riscurile unei meserii esențiale, dar adesea invizibile.
Rangerii români au subliniat că se confruntă cu lipsa unor instrumente de intervenție directă atunci când constată o ilegalitate. Propria siguranță atunci când se întâlnesc cu persoane care taie ilegal pădure sau cu braconieri este, de asemenea, o problemă uriașă.
Participanții la Congres au primit asigurări de la ministra mediului, Diana Buzoianu, că legislația va fi îmbunătățită.
„Noi suntem muncitorii, cei care punem în practică planurile de conservare”, spune Florin (Hombre) Hălăștăuan, vicepreședinte al Federației Internaționale a Rangerilor și reprezentant al Asociației Rangerilor din România (ARR).
„Ministerul și administrațiile fac planurile, dar noi suntem cei care supraveghem zilnic terenul. Problema e că nu avem cadrul legal pentru a interveni direct când vedem o ilegalitate. Nu putem da amenzi, nu putem legitima persoane, trebuie să chemăm poliția sau jandarmeria. Până ajung ei, de multe ori, făptașul dispare,”
a explicat Hălăștăuan pentru Green Report.
Rangerii români acoperă zone vaste — uneori și peste 4.000 de hectare pentru un singur om.
„Vă dați seama ce înseamnă asta într-o zonă montană, fără semnal telefonic, fără echipament de protecție? Avem nevoie de suport legal, de protecție reală și de respectul care să vină cu statutul profesiei”,
spune Hălăștăuan.
O meserie cu risc de moarte
În ultimul an, 160 de rangeri au murit la datorie la nivel internațional — împușcați, agresați sau uciși în accidente sau incendii.
„Noi trăim cu frica asta în fiecare zi. Nu e vorba de lașitate, dar când ești singur pe teren și dai peste oameni înarmați, te gândești că un pas greșit poate fi ultimul. Nu avem arme, nu avem drept de intervenție. Avem doar un fluier și o legitimație”,
explică rangerul român.
Pericolele vin și din lipsa echipamentelor: bocanci uzați, uniforme vechi de ani de zile, lipsa stațiilor de comunicație.
„De multe ori ne uităm la cei de la Salvamont sau Jandarmerie ca la mașini străine. Ei au echipamente de top, noi avem ce s-a putut cumpăra cu 150 de euro pe an. Asta nu e protecție, e improvizație”, spune Hălăștăuan.
De la braconaj la incendii – frontul rangerilor
Problemele pe care le întâlnesc rangerii români variază de la tăieri ilegale de pădure și braconaj, până la incendii de vegetație și conflicte cu animalele sălbatice.
„Nu există un sistem național de monitorizare a incendiilor în păduri, nici senzori, nici camere. În alte țări, rangerii sunt și pompieri specializați. În Grecia, Italia sau Spania există echipe ranger-pompier care intervin imediat. La noi, dacă vedem un incendiu, anunțăm autoritățile și încercăm să stingem cu lopețile”, spune Hălăștăuan.
El adaugă că România se confruntă tot mai des cu episoade de secetă și incendii forestiere în sudul țării, iar lipsa unui sistem integrat de prevenire va deveni o problemă majoră în următorii ani.
Presiunea economică și haiducii moderni
Defrișările și braconajul rămân printre cele mai sensibile subiecte.
„Romsilva administrează o parte din păduri și, per ansamblu, o face bine. Dar 40% din pădurile României sunt private, administrate de biserici, asociații sau persoane fizice. Acolo e mai greu de controlat. Există și asociații de vânătoare care se comportă ca niște haiduci moderni – fiecare face ce vrea, iar controlul e aproape imposibil”, explică rangerul.
În plus, rangerii din parcurile naturale – nu cele naționale – se confruntă cu cele mai mari presiuni, pentru că în aceste zone se permite exploatarea parțială a resurselor.
„Sunt pășuni care s-au împădurit, dar care n-au fost trecute oficial ca păduri. Acolo se taie fără control, pentru că statutul juridic e neclar.”
„Aveți în mine un aliat” – promisiunea ministrului Mediului
Prezentă la deschiderea congresului, ministrul Mediului, Diana Buzoianu, a promis sprijin concret rangerilor:
„Aveți în mine un aliat care să protejeze natura și care să nu mai vină cu discursuri populiste. Patriotismul adevărat înseamnă să iubești țara, să protejezi comunitățile și comorile sale. Aveți nevoie de curaj, pentru că sunt oameni care vor să se îmbogățească de pe urma acestor comori. Ministerul Mediului a luat poziție de câteva ori și o va face ori de câte ori va fi nevoie.”
Ministra a subliniat și rolul social al rangerilor: „Sunteți primii oameni cu care se întâlnesc comunitățile, cei care educă, trag semnalul de alarmă, protejează și inspiră.”
Un apel pentru statut și recunoaștere
„Munca este deja făcută de rangeri. Mai avem nevoie doar de umbrela ministerului, pentru a definitiva rolul și statutul profesiei”, spune Mihai Gligan, președintele Asociației Rangerilor din România.
Deocamdată, în România, rangerii sunt încadrați diferit – unii prin administrațiile parcurilor, alții prin ONG-uri sau autorități locale – fără o lege care să le stabilească drepturi, atribuții și protecție.
„Rangerii nu se îmbogățesc”
Discursul cel mai emoționant i-a aparținut lui Sean Willmore, fondator al Federației Internaționale a Rangerilor. El a cerut un moment de reculegere pentru rangerii uciși în misiune și un toast în memoria dr. Jane Goodall, pe care a cunoscut-o personal:
„Nimeni nu devine ranger pentru bani. Să fii ranger este o chemare interioară, o formă de iubire față de viață și de natură.”
România – o dovadă a bogăției naturale a Europei
„Faptul că acest congres are loc în România arată cât de bogată este țara voastră”, a spus Christoph Promberger, directorul executiv al Fundației Conservation Carpathia, ONG-ul organizator al Congresului.
„A fost o competiție puternică și am câștigat împotriva Suediei. Rangerii sunt oameni cu picioarele pe pământ, conectați cu natura și cu vizitatorii. România are oameni entuziaști și numărul lor crește. Avem nevoie de natură, mai ales acum, când ne confruntăm cu o criză a apei. Un parc național asigură aceste resurse vitale.”
Reprezentanții unor ONG-uri locale au povestit în fața audienței internaționale povești de succes. Președintele Asociației Kogayon, Florin Stoican, a reamintit povestea înființării Parcului Național Buila- Vânturarița, singurul de acces fel înființat la inițiativa comunității locale.
De asemenea, Stoican a vorbit despre Parcul Natural Văcărești, din București, inițiativă în care a fost implicat, și despre înființarea Rețelei pentru Natură Urbană, care vizează apariția mai multor astfel de zone protejate în orașele țării.
La rândul său, Cătălin Josan, senior ranger și rewilding officer la Rewilding România, a vorbit despre proiectul de succes de reintroducere a zimbrului în România. Specia a fost foarte aproape de extincție, însă ea a fost salvată prin eforturile conservaționiștilor.
O rețea globală a protecției
Federația Internațională a Rangerilor, activă în zeci de țări, arată dimensiunea globală a acestei misiuni:
- 50 de milioane de acri protejați la nivel mondial;
- 7.000 de oameni – rangeri și membri ai comunităților locale – sprijiniți direct prin programe;
- 453 de proiecte internaționale în derulare;
- 1.964 de rangeri echipați și instruiți în ultimul an;
- 2.735 de copii implicați în programe educative de mediu.
CITEȘTE ȘI:
Europa la răscruce: ce ne spune raportul „Europe’s environment 2025”
