Corporațiile gigant din Europa, dar și din Statele Unite sau Asia, au solicitat Comisiei Europene să elimine total Directiva privind diligența necesară în ceea ce privește sustenabilitatea corporativă (Corporate Sustainability Due Diligence Directive – CSDDD) prin care firmele care fac afaceri pe Bătrânul Continent trebuie să achiziționeze materii prime, produse doar de la furnizori care protejează mediul și respectă drepturile muncitorilor.
Noua legislație europeană, aprobată în 2024, ar urma să fie aplicată de la începutul anului 2026.
Companiile europene se plâng că directiva slăbește competivitatea firmelor care fac afaceri în Europa.
Dacă ar fi eliminată directiva, lemnul tăiat ilegal din pădurile din România ar putea fi cumpărat de procesatori sau companiile de construcții ar putea achiziționa produse metalurgice realizate prin poluarea aerului, fără ca beneficiarii materiilor, dacă sunt mari companii, să fie amendați cu 5% din cifra de afaceri.
TotalEnergies (TTEF.PA) și Siemens (SIEGn.DE) au cerut guvernelor europene, printr-o scrisoare publică, pe 6 octombrie, să abroge una dintre legile emblematice ale UE privind sustenabilitatea corporativă, pentru a stimula competitivitatea continentului.
Directorul general al TotalEnergies, Patrick Pouyanné, și omologul său de la Siemens AG, Roland Busch, au trimis scrisoarea președintelui francez Emmanuel Macron și cancelarului german Friedrich Merz, în numele a 46 de companii europene.
Directiva impune ca tot lanțul de producție să nu fie poluant
Documentul afirmă că abrogarea regulilor ar fi „un semnal clar și simbolic pentru companiile europene și internaționale că guvernele și Comisia sunt cu adevărat angajate să restaureze competitivitatea în Europa.”
Directiva europeană privind diligența corporativă în materie de sustenabilitate (Corporate Sustainability Due Diligence Directive – CSDDD) a fost adoptată anul trecut. Aceasta impune companiilor să remedieze încălcările drepturilor omului și problemele de mediu din lanțurile lor de aprovizionare, sub amenințarea unor amenzi de până la 5% din cifra de afaceri globală.
Aceasta a devenit una dintre cele mai disputate componente ale agendei verzi europene. Bruxelles-ul negociază acum „simplificarea regulilor pentru companiile europene”, după opoziția venită din partea Germaniei, Franței, dar și a Statelor Unite, Qatarului și unor companii precum Exxon Mobil.
Directiva CSDDD a fost propusă de Comisia Europeană în 2022, ca parte a Pactului Verde European, pentru a responsabiliza marile companii privind impactul lor asupra mediului și drepturilor omului.
Negocierile între Parlamentul European, Consiliu și statele membre au fost intense, din cauza temerilor legate de competitivitate.
Textul final a fost adoptat în 2024, vizând circa 1.000 de grupuri mari din UE, urmând să fie transpus în legislațiile naționale până în 2026.
Directiva contestată se aplică companiilor din UE cu peste 1.000 de angajați și peste 450 milioane de euro cifră de afaceri. Se aplică și companiilor din afara UE dacă au activitate semnificativă pe piața europeană.
Companiile gigant, cu afaceri de peste 1,5 miliarde de euro pe an, aveau chiar o dispensă până în 2027-2028.
Niciun oficial european nu a reacționat la această scrisoare pentru a preciza oficial dacă cererea companiilor europene de anulare a directivei va fi analizată.
Cum va fi afectat mediul de afaceri din România
IMM-uri din România din lanțurile auto/industrial, cele din industria lemnului, din industria textilă, industria extrativă, petrochimică și metalurgică vor putea să-și vândă produsele mai ușor către marile companii, așa cum ne-au transmis specialiștii în domeniu, dar și reprezentanți ai patronatelor.
„Prin directivă se renunța la o evaluare strict economică sau financiară a companiilor și se trecea la una care analizează impactul pe care activitatea lor îl are asupra mediului înconjurător şi a societăţii. Ideea Comisiei Europene prin implementarea acestei directive este de a canaliza capitalul … pe o direcție mai durabilă, mai sănătoasă pentru planetă și pentru cetățeni”,
a spus Daniela Dobre, CEO Green Environment Support, companie specializată în consultanță de mediu.
CSDDD obligă companiile mari să verifice riscurile de mediu pe întreg lanțul. Fără această presiune, poate reapărea tentația de a împinge activitățile poluante spre furnizori mici mai puțin supravegheați. Practic: emisii mai mari de pulberi și COV la prelucrări metalice/lemn, gestiune precară a nămolurilor și apelor uzate la fabrici mici, incinerări informale sau depozitări ilegale.
Marile companii ar putea cumpăra materiile prime cele mai ieftine, nu cele mai prietenoase cu mediul
„Este o recalibrare pragmatică în actualul context economic global care permite firmelor să trateze sustenabilitatea strategic, nu doar ca povară de conformare. Pentru România, asta înseamnă: mai puțină birocrație imediată, timp de pregătire suplimentar, raportări mai focusate pe materialitate—lucruri ce pot îmbunătăți competitivitatea (costuri de conformare mai mici pe termen scurt, claritate mai mare)”, crede și Marius Paganu, specialist în legislație europeană.
CSDDD nu e singurul instrument împotriva tăierilor ilegale, dar întărea trasabilitatea prin lanț. Fără ea, furnizorii care vând pe piețe mai puțin exigente pot „amesteca” volume de lemn cu origine neclară.
EUDR rămâne un gardian puternic pentru export spre UE, dar o parte din volum se poate reorienta către clienți mai puțin riguroși, crescând presiunea în zone cu biodiversitate ridicată și drumuri forestiere necontrolate.
„Aplicabilitatea directă, din 2027, este pentru companiile foarte mari, cu peste 5.000 de angajați și o cifră de afaceri netă la nivel mondial de peste 1,5 miliarde de euro. Dar, în realitate, amprenta acestora se extinde pe o scară extrem de largă și despre aceste obligații vor auzi toți partenerii lor de afaceri. Nu doar că vor auzi, dar vor fi nevoiți să se conformeze standardelor și să contribuie la planurile de neutralitate climatică”, ne-a explicat și Adelina Dabu, expert în afaceri europene.
Riscurile de poluare în România care cresc dacă CSDDD ar fi eliminată
Aer: posibilă creștere a emisiilor difuze (praf, COV, NOx) la furnizori mici/medii, dacă scade frecvența controalelor din lanț și investițiile în captare/filtrare se amână. Efect vizibil în zone industriale mixte și în apropierea șantierelor.
Apă: risc sporit de deversări neconforme (metale, uleiuri, surfactanți) la ateliere care externalizează spălări/finisaje; acut în micro-bazine fără infrastructură modernizată.
Păduri/habitate: presiune locală mai mare în zone cu acces facil și control slab; fragmentarea habitatelor prin drumuri forestiere temporare; scădere a programelor voluntare de refacere dacă nu mai sunt cerute contractual.
Deșeuri: mai multe fluxuri gestionate informal (rumeguș, nămoluri, ambalaje contaminate), cu potențiale arderi necontrolate.
Sol/biodiversitate agricolă: fără stimulente de lanț, unele ferme amână trecerea la practici de input eficient; pot crește pierderile de nutrienți și presiunea asupra polenizatorilor.
Cele 10 principale reguli și obligații pe care CSDDD le impune companiilor din UE
Pe scurt, directiva muta responsabilitatea protejării mediului și beneficiarilor de produse sau materii prime obținute prin posibile fapte de poluare. De exemplu, companiile prelucrătoare din industria lemnului nu mai putea fi nevinovate dacă ar fi cumpărat lemn tăiat ilegal de o altă firmă.
1. Obligația de diligență („due diligence”) pe întreg lanțul valoric
Companiile trebuie să identifice, prevină, atenueze și remedieze riscurile privind drepturile omului și mediul în toate operațiunile lor, inclusiv la furnizori și subcontractori.
2. Acoperirea atât a impactului propriu, cât și a celui indirect
Obligațiile se aplică nu doar activităților proprii ale companiei, ci și lanțului de aprovizionare (upstream) și distribuției (downstream), dacă acestea pot cauza sau contribui la încălcări ale drepturilor omului ori la daune de mediu.
3. Integrarea diligenței în guvernanța corporativă
Companiile trebuie să integreze politicile de diligență în procesele lor interne de management și în strategia corporativă, raportând periodic asupra progreselor.
4. Identificarea riscurilor specifice
Firmele trebuie să realizeze evaluări regulate ale riscurilor, concentrându-se pe domeniile unde este cel mai probabil să apară impacte negative (de ex.: minerit, agricultură, textile, energie etc.).
5. Măsuri de prevenire și atenuare
Dacă se identifică riscuri, companiile trebuie să adopte măsuri concrete – de la modificarea contractelor cu furnizorii, la instruirea acestora sau suspendarea relațiilor comerciale, dacă nu se conformează.
6. Planuri de acțiune pentru remedierea daunelor
Atunci când o companie cauzează sau contribuie la o încălcare (de ex. exploatarea muncii, poluare severă etc.), are obligația de a remedia efectiv prejudiciul – prin compensații, refacerea mediului sau alte măsuri echivalente.
7. Transparență și raportare publică
Companiile trebuie să publice rapoarte anuale privind politicile de diligență, riscurile identificate, acțiunile întreprinse și rezultatele obținute – similare raportării ESG, dar obligatorii.
8. Sancțiuni pentru neconformitate
Statele membre trebuie să impună sancțiuni efective, proporționale și disuasive, inclusiv amenzi de până la 5% din cifra de afaceri globală pentru nerespectarea directivei.
9. Răspundere civilă
Companiile pot fi trase la răspundere civilă pentru daune cauzate de lipsa măsurilor adecvate de diligență, oferind persoanelor afectate (muncitori, comunități etc.) posibilitatea de a cere despăgubiri.
10. Plan de tranziție climatică (net-zero)
Marile companii trebuie să elaboreze un plan de tranziție compatibil cu obiectivele Acordului de la Paris (limitarea încălzirii globale la 1,5°C), și să-l includă în strategia lor corporativă.
