Industria cimentului se află în pragul unei transformări fundamentale. Ca unul dintre cei mai mari emițători industriali de dioxid de carbon, sectorul este presat să reducă drastic emisiile și să adopte o viziune circulară asupra producției și consumului.
Conferința Circularitatea Deșeurilor și Tehnologia CCUS [Waste Circularity and CCUS Technology] a adus împreună actori cheie din industrie, mediul academic și instituțiile europene pentru a discuta despre noile direcții și standarde în decarbonizarea industriei cimentului, precum și despre cerințele emergente ale Comisiei Europene.
Cimentul: responsabilități climatice într-un sector esențial
Deși cimentul este un material fundamental în infrastructura modernă, producția sa generează aproximativ 7-8% din emisiile globale de CO₂.
O parte semnificativă provine din descompunerea calcarului (procesul de calcinare), dar și din consumul de combustibili fosili necesari pentru a atinge temperaturile înalte din cuptoare (peste 1450°C).
Această combinație face din ciment una dintre cele mai dificile industrii de decarbonizat.
„Avem un proces industrial unic — cu o eficiență termică de peste 80%, dar care implică emisii inevitabile. Tocmai de aceea, circularitatea și decarbonizarea trebuie să fie gândite împreună”, a spus Martin Schneider, directorul VDZ – Asociația Germană a Fabricilor de Ciment.
Schneider a subliniat în keynote-ul său legătura esențială dintre circularitate și decarbonizare în industria cimentului: „Decarbonizarea și economia circulară merg mână în mână. Acest sector trebuie să adopte o abordare holistică, privind întreaga valoare adăugată, de la carieră la clădire, și înapoi”.
El a punctat rolul vital al materialelor alternative, atât în alimentarea cu combustibili (cum ar fi anvelopele uzate, care aduc și un aport de fier), cât și în reutilizarea componentelor minerale din deșeuri pentru producerea clincherului.
„Diferența față de incinerarea clasică a deșeurilor constă în faptul că noi valorificăm și partea minerală, nu doar energia”,
a spus Schneider.
Prioritate politică la Bruxelles
Reprezentantul Comisiei Europene, Wolfgang Trunk, a confirmat că economia circulară este una dintre cele trei mari priorități ale actualei Comisii, alături de autonomia strategică și digitalizare.
„Circularitatea nu este doar o agendă verde, ci și una economică. Ea creează locuri de muncă, reduce dependențele externe și susține competitivitatea europeană”,
a declarat acesta.
În acest sens, viitorul Circular Economy Act va cuprinde măsuri concrete, de la reglementarea materiilor prime secundare până la stimulente fiscale pentru utilizarea de materiale reciclate în locul celor virgine.
Se discută inclusiv despre reducerea TVA-ului pentru produsele reutilizate, ca măsură de corectare a dezechilibrelor de piață.
Wolfgang Trunk a oferit o privire de ansamblu asupra poziției Bruxelles-ului privind economia circulară.
„Economia circulară este una dintre cele trei priorități politice majore în actualul mandat. Este bună pentru mediu, pentru autonomie strategică și pentru locuri de muncă”, a declarat Trunk.
Cu toate acestea, el a fost clar în privința priorităților:
„În ierarhia deșeurilor, reciclarea este deasupra recuperării energetice. SRF este considerat combustibil, deci nu este recunoscut ca reciclare decât dacă se demonstrează partea de reciclare materială”.
Recuperarea deșeurilor
O importantă contribuție prezentată în conferință a fost standardul R-Index, elaborat de Prof. Renato Sarc de la Universitatea Tehnică din Leoben. Acesta măsoară procentul de material reciclat în combustibilii solizi recuperați (SRF) utilizați în coprocesare în industria cimentului.
„Dintr-o tonă de SRF, până la 160 kg pot deveni parte integrantă a clincherului — adică sunt reciclate efectiv. R-Index oferă un indicator cantitativ și comparabil la nivel internațional pentru a susține recunoașterea legală a coprocesării drept reciclare”,
a explicat Sarc.
Standardul a fost adoptat în 2024 ca normă ISO/CEN și este deja folosit în legislația austriacă.
Austria permite raportarea acestui procent în calculul ratei de reciclare naționale — un precedent care poate influența politica europeană.
De ce contează recunoașterea coprocesării ca reciclare?
În prezent, coprocesarea este încadrată mai degrabă ca „valorificare energetică”, deci se află mai jos în ierarhia deșeurilor.
Această clasificare limitează aportul industriei cimentului la atingerea obiectivelor naționale de reciclare.
„Dacă SRF-ul este doar combustibil, nu putem contribui la țintele de reciclare. Dar dacă este recunoscută și componenta minerală valorificată în clincher, contribuim direct și semnificativ”,
a spus Christian Lampel, manager regional la Holcim Geocycle.
În Austria, utilizarea SRF a contribuit cu până la 1% din rata națională de reciclare. La scară europeană, acest aport poate deveni decisiv pentru țările cu deficite în colectarea selectivă și tratarea avansată a deșeurilor.
Captarea și stocarea carbonului
Pe lângă economia circulară, decarbonizarea va necesita tehnologii avansate de captare și stocare a carbonului (CCUS).
Schneider a explicat că emisiile inevitabile (procesuale) trebuie fie stocate în siguranță, fie integrate în produse durabile:
„Dacă recarbonatăm materialele provenite din demolări, dioxidul de carbon este capturat pe termen lung sub formă minerală — o soluție validată și de legislația europeană”.
Cu toate acestea, tehnologii precum CCUS sau utilizarea hidrogenului verde sunt costisitoare și încă inaccesibile pentru multe companii.
„Nu putem arde hidrogen în cuptoare doar de dragul de a spune că e verde. Trebuie să existe surse viabile și rentabile. Deocamdată, sunt alte industrii care au o nevoie mai acută”, a afirmat Schneider.
Provocări legislative
Deși obiectivele climatice sunt clare, implementarea lor este încetinită de complexitatea reglementărilor.
Schneider a criticat lipsa de coerență și suprapunerile birocratice: „Noua Directivă a emisiilor industriale ne impune cerințe care dublează obligațiile existente. Permisele devin tot mai greu de obținut și autoritățile locale nu înțeleg nici ele exact ce li se cere”.
Această stare de fapt descurajează investițiile în modernizarea tehnologică și reduce capacitatea sectorului de a se adapta rapid la cerințele climatice.
Veriga lipsă
Un alt punct nevralgic este aprovizionarea constantă cu combustibili alternativi de calitate.
„Problema nu este în cuptor, ci în amonte — în infrastructura de colectare, sortare și tratare a deșeurilor. Fără o sursă fiabilă de SRF, nu putem atinge rate ridicate de substituție”,
a avertizat Schneider.
Această observație este crucială, mai ales pentru țările din Europa de Est, unde infrastructura de gestionare a deșeurilor este subdezvoltată, iar SRF-ul este adesea importat — o contradicție majoră într-un model care ar trebui să fie local și sustenabil.
„Este timpul să închidem bucla — nu doar energetic, ci și material. Economia circulară nu este o opțiune, este singura cale de supraviețuire pe termen lung pentru industria noastră”,
a spus Martin Schneider.
CITEȘTE ȘI:
