PE modifică regulamentul defrișărilor. Care sunt noile obligații și mizele politice?

De ce se redeschide discuția chiar înainte de aplicarea EUDR

Regulamentul UE privind defrișările (EUDR), adoptat în aprilie 2023, a fost conceput ca un instrument emblematic al Pactului Verde.

Scopul lui este clar: produsele vândute pe piața UE – de la cacao și cafea, la ulei de palmier, soia, lemn, cauciuc, cărbune, hârtie tipărită și carne de vită – să nu mai provină de pe terenuri defrișate.

Motivul este evident:

Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO – Food and Agriculture Organization of the United Nations) estimează că s-a pierdut 420 de milioane de hectare de pădure între 1990 și 2020. O suprafață mai mare decât cea a UE.

Consumul european este responsabil pentru aproximativ 10% din defrișările globale.

Uleiul de palmier și soia reprezintă peste două treimi din această contribuție.

EUDR a legat accesul pe piața UE de o obligație fermă de due diligence privind defrișările și degradarea pădurilor.

Importatori, producători și comercianți trebuie să demonstreze trasabilitatea și conformitatea terenurilor de origine.

Însă, pe fondul îngrijorărilor venite atât din partea operatorilor, cât și a autorităților naționale, Comisia Europeană a propus un pachet de ajustări.

Obiectivul declarat: simplificare administrativă și mai mult timp pentru implementare, fără abandonarea obiectivelor climatice și de biodiversitate.

Consiliul UE și Parlamentul European au reacționat rapid. Consiliul și-a adoptat mandatul la 19 noiembrie, iar Parlamentul – la 26 noiembrie, prin procedură de urgență.

Urmează trilogurile (procedura UE de legiferare în format tripartit), în care cele trei instituții vor căuta un text comun.

Principala noutate: un an în plus pentru toate întreprinderile

Cea mai vizibilă modificare propusă de Parlament este extinderea cu un an a termenelor de aplicare a obligațiilor EUDR pentru toți operatorii.

Conform poziției Parlamentului:

• operatorii și comercianții mari vor trebui să respecte obligațiile regulamentului începând cu 30 decembrie 2026;
• microîntreprinderile și întreprinderile mici vor intra sub regim EUDR de la 30 iunie 2027.

Această amânare de 12 luni se aplică articolelor principale privind obligațiile de due diligence, trasabilitate, controale și cooperare administrativă.

Parlamentul rescrie articolul 38 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2023/1115 astfel încât articolele 3–13, 16–24, 26, 31 și 32 să se aplice de la 30 decembrie 2026, nu de la 30 decembrie 2025.

În plus, pentru operatorii care au fost clasificați drept microîntreprinderi sau întreprinderi mici până la 31 decembrie 2024, obligațiile menționate vor începe să se aplice de la 30 iunie 2027.

Mesajul politic este dublu:

• se recunoaște că nici firmele, nici administrațiile nu erau pregătite pe deplin pentru termenul din 2025;
• se evită introducerea unei „faze gri” în care abaterile ar fi tolerate, iar sancțiunile ar fi amânate. Nu mai apare o etapă intermediară cu avertismente sistematice în loc de sancțiuni, deoarece alineatele legate de avertizări prealabile sunt eliminate.

Timpul suplimentar este explicit prezentat ca fiind dedicat consolidării sistemelor IT și pregătirii procedurilor interne, nu ca o diluare a regimului sancționator.

Redistribuirea responsabilităților de due diligence în lanțul de aprovizionare

Un alt pilon al modificărilor îl reprezintă redefinirea responsabilităților de due diligence de-a lungul lanțului de aprovizionare.

În varianta inițială a EUDR, obligația de a depune declarații de due diligence era foarte largă, atingând practic fiecare verigă a lanțului. Parlamentul consideră că acest model generează duplicare administrativă fără a crește în mod real nivelul de protecție a pădurilor.

Noua abordare este clară:

• compania care introduce pentru prima dată produsul relevant pe piața UE devine principalul responsabil pentru declarația de due diligence;
• operatorii din aval nu mai sunt obligați să depună, la rândul lor, declarații separate pentru același flux de marfă.

Prin amendamentele la considerentul (6) și la articolul 5,

Parlamentul limitează obligația de colectare a numerelor de referință ale declarațiilor de due diligence doar la „primul operator din aval”.

Restul operatorilor din lanț nu mai sunt obligați să gestioneze un flux permanent de coduri și identificatori.

În plus:

• articolul care impunea operatorilor din aval și comercianților să transmită mai departe numerele de referință și identificatorii declarațiilor este eliminat (art. 5, alineatul 5).

Practic, se trece de la un model „fiecare pentru sine” la un model „un singur actor pivot” pe lanț, responsabil pentru documentație, la care se pot raporta ceilalți.

Pentru companii, aceasta înseamnă:

1. pentru cei care introduc prima dată produsul pe piață: o responsabilitate concentrată, dar și un rol mai puternic în negocierea cu furnizorii;
2. pentru actorii din aval: mai puțină birocrație directă, dar o dependență crescută de calitatea due diligence realizat în amonte.

Apariția unei noi categorii: micro-operatorii primari și micii operatori primari

Parlamentul introduce în Regulamentul 2023/1115 o nouă subcategorie – „micro-operatori primari și mici operatori primari” – pentru a răspunde îngrijorărilor privind sarcina administrativă pentru producătorii foarte mici, dar integrați în comerțul internațional.

Definiția revizuită (articolul 2 punctul 15a) prevede:

• operatorul poate fi persoană fizică, microîntreprindere sau întreprindere mică, conform Directivei contabile 2013/34/UE, indiferent de forma juridică;
• este stabilit într-o țară clasificată ca „risc scăzut” în sensul articolului 29 EUDR;
• introduce pe piață sau exportă produse relevante pe care le-a cultivat, recoltat, obținut sau crescut el însuși pe parcelele de teren sau în unitățile respective;
• aceste parcele sau unități sunt situate în aceeași țară cu operatorul.

O inovație semnificativă este extinderea definiției, astfel încât să includă și operatori care, ca entitate în ansamblu, depășesc pragurile de micro sau întreprindere mică, dar pot demonstra că partea din bilanț, cifra de afaceri și numărul mediu de angajați aferente activităților vizate de EUDR rămâne sub aceste praguri.

Această clarificare permite, de exemplu, unui grup mai mare, cu activități diverse, să fie tratat ca „mic operator primar” pentru segmentul său de producție forestieră sau agricolă relevant pentru EUDR, dacă acea parte este cu adevărat de dimensiune redusă.

Declarația simplificată unică: mai puține actualizări, mai puțină birocrație

Pentru noua categorie de microoperatori primari și mici operatori primari, Parlamentul schimbă logica obligațiilor de raportare.

Articolul 4a modificat stabilește:

• acești operatori sunt excluși de la o parte din obligațiile standard de due diligence;
• în locul declarațiilor repetate, ei depun o „declarație simplificată unică” în sistemul de informații al UE, înainte de a introduce pe piață sau de a exporta produse relevante;
• după depunere, li se atribuie un identificator al declarației pe care îl pot reutiliza;
• declarația poate fi actualizată numai în cazul „modificărilor majore” ale informațiilor, nu la orice schimbare minoră.

Parlamentul accentuează caracterul „unic” și „anual estimativ” al acestei declarații, inclusiv în ceea ce privește cantitatea de produse:

• în Anexa III modificată, cantitatea devine „cantitatea anuală estimată unică” de produse relevante destinate introducerii pe piață sau exportului, exprimată în masă netă, volum sau număr de unități.

În plus, dacă informațiile necesare se regăsesc deja într-o bază de date sau într-un sistem creat în temeiul legislației UE sau naționale, microoperatorii primari nu mai sunt obligați să depună ei înșiși declarația simplificată unică.

Statul membru are obligația să pună la dispoziție aceste date în sistemul EUDR, iar operatorul poate introduce sau exporta produsele după ce primește identificatorul declarației.

Este o schimbare de paradigmă: nu se renunță la exigență, dar se reduce frecvența birocratică și se valorifică bazele de date publice existente.

De la coordonate GPS la adrese poștale: flexibilitate pentru micii producători

Un punct sensibil în implementarea EUDR a fost obligația de geolocalizare precisă a parcelelor de origine.

Pentru micii fermieri sau exploatațiile familiale, colectarea și gestionarea coordonatelor GPS poate fi dificilă, costisitoare și, în anumite țări, tehnic complicată.

Parlamentul propune o soluție de compromis:

• pentru microoperatorii și micii operatori primari, geolocalizarea terenurilor poate fi înlocuită cu adresa poștală a tuturor parcelelor sau a unității în care au fost obținute produsele de bază.

Condiția-cheie: adresa poștală trebuie să corespundă – fără echivoc – localizării geografice a parcelelor sau a unității. Adică să permită, la nevoie, verificarea pe teren și corelarea cu hărți, imagini satelitare și alte instrumente.

Pentru produse pe bază de bovine, se menține obligația de a indica adresa sau geolocalizarea tuturor unităților în care sunt ținute animalele sau pentru care acestea au fost hrănite cu produse relevante.

Calendarul de tranziție și relația cu vechiul regulament privind lemnul

EUDR nu operează în vid. El înlocuiește, treptat, Regulamentul (UE) nr. 995/2010 („regulamentul privind lemnul”), care a fost timp de ani de zile instrumentul principal al UE pentru combaterea lemnului ilegal.

Parlamentul ajustează articolul 37 astfel:

• abrogarea Regulamentului 995/2010 este amânată de la 30 decembrie 2025 la 30 decembrie 2026;
• se introduce o regulă specială prin care Regulamentul 995/2010 continuă să se aplice până la 31 decembrie 2029 pentru lemnul și produsele din lemn obținute înainte de 29 iunie 2023 și introduse pe piață începând cu 30 decembrie 2026.

Ținta: se evită un „vid normativ” pentru stocurile de lemn vechi, care nu ar putea fi încadrate ușor în regimul EUDR, dar nici nu pot fi ignorate.

În același timp, se oferă timp suplimentar industriei lemnului pentru adaptare.

Pentru aceste fluxuri, se menține obligația de a respecta vechiul cadru până în 2029, după care se aplică integral EUDR.

8. Rolul operatorilor din aval și relația cu autoritățile vamale

Modificările Parlamentului clarifică și rolul operatorilor din aval în raport cu vămile:

• numărul de referință al declarației de due diligence sau identificatorul declarației (pentru microoperatori primari) trebuie pus la dispoziția autorităților vamale înainte de punerea în liberă circulație sau exportul produsului;
• această obligație revine persoanei care depune declarația vamală;
• nu se aplică atunci când exportul este realizat de un operator din aval.

Această formulare evită suprapunerea obligațiilor și situația în care fiecare verigă de pe lanț, până la ultimul comerciant, trebuie să interacționeze direct cu sistemul EUDR în momentul vămuirii.

În paralel, articolele noi privind perioada de grație IT (articolul 38 alineatul 2a și 5a) obligă autoritățile competente să:

• comunice Comisiei dificultățile și erorile sistemelor informatice;
• țină cont de problemele de IT și de eventuale erori accidentale, pentru a evita sancționarea disproporționată a operatorilor afectați de aceste probleme.

Revizuirea pentru simplificare până la 30 aprilie 2026

Un element strategic din pachet este noua obligație de revizuire a simplificării până la 30 aprilie 2026.

Până la această dată, Comisia trebuie să realizeze o revizuire a simplificării Regulamentului 2023/1115 și să prezinte un raport Parlamentului și Consiliului, însoțit, dacă este cazul, de o nouă propunere legislativă.

Considerentul detaliază misiunea:

• raportul trebuie să evalueze sarcina administrativă și impactul regulamentului, cu accent deosebit pe microoperatori și micii operatori;
• Comisia trebuie să identifice căi de ameliorare – de la orientări tehnice și îmbunătățiri ale sistemului informatic, până la acte delegate, acte de punere în aplicare sau, dacă este nevoie, o nouă revizuire legislativă.

În paralel, un nou alineat obligă Comisia să creeze un grup permanent al părților interesate, pentru dialog tehnic continuu cu experți și operatori după intrarea în vigoare a regulamentului.

Prin aceste mecanisme, EUDR se vrea un cadru „dinamic”, cu o agendă explicită de învățare și ajustare, mai ales pentru actorii cei mai vulnerabili la supraîncărcare birocratică.

Eliminarea hârtiei tipărite din domeniul de aplicare

Un detaliu aparent tehnic, dar important pentru anumite sectoare, este modificarea anexelor EUDR.

Parlamentul propune ca produsele „ex 49” – adică o clasă de produse din hârtie tipărită – să fie eliminate din Anexa I.

În practică, aceasta înseamnă că anumite produse de tip tipărituri nu vor mai intra în domeniul de aplicare EUDR.

Miza este dublă:

• reducerea complexității pentru un sector unde trasabilitatea certificată a fibrei de lemn este oricum puternic dezvoltată prin alte scheme (de tip FSC / PEFC etc., chiar dacă nu sunt menționate în text);
• focalizarea resurselor administrative pe fluxurile considerate cu risc climatic și de defrișare mai ridicat.

Este și un semnal către industrie că EUDR poate fi ajustat punctual acolo unde costurile administrative sunt disproporționate față de beneficiul de mediu.

Procedura parlamentară și următorii pași

Textul adoptat de Parlament reconfigurează propunerea Comisiei printr-un pachet amplu de amendamente – de la considerente până la modificări detaliate de articole.

Votul final: Textul a fost adoptat cu 420 voturi pentru, 250 împotrivă și 8 abțineri.

Planul politic este ca:

• negocierile cu statele membre să se încheie rapid;
• legea modificatoare să fie aprobată de Parlament și Consiliu și publicată în Jurnalul Oficial al UE înainte de sfârșitul anului 2025, pentru ca amânarea de un an să poată intra în vigoare.

Urmează, așadar, o cursă contra cronometru: fără publicare la timp, întregul nou calendar riscă să se dezalinieze de momentul inițial de aplicare a EUDR.

Ce înseamnă, concret, pentru companii

Pentru companii, mesajul noilor reguli poate fi sintetizat astfel:

1. Mai mult timp, dar nu mai puțină obligație
   Toate întreprinderile câștigă un an pentru a-și adapta sistemele. În schimb, nu există „perioadă de toleranță” în care încălcările ar fi fără consecințe. Operatorii trebuie să folosească acest răgaz pentru a construi procese robuste de due diligence, nu pentru a amâna deciziile.
2. Responsabilitate concentrată la primul operator de pe lanț
   Actorul care introduce pentru prima dată marfa pe piața UE devine centrul de greutate al conformării. El va trebui să gestioneze analize de risc, colectare de date, coordonate sau adrese poștale, iar relațiile contractuale cu furnizorii vor reflecta această responsabilitate.
3. Mai puțină birocrație pentru actorii din aval
   Distribuitorii, procesatorii și comercianții din aval nu mai sunt obligați să genereze, la rândul lor, declarații de due diligence pentru aceleași loturi. Ei se vor concentra pe verificarea documentelor primite și pe clauze contractuale privind conformitatea, nu pe introducerea datelor în sistemul UE.
4. Regim adaptat pentru micro și întreprinderile mici implicate direct în producție
   Microoperatorii primari și micii operatori primari beneficiază de declarația simplificată unică, de posibilitatea de a folosi adrese poștale în loc de coordonate GPS și de o definire mai flexibilă a statutului lor (raportată la activitățile acoperite de EUDR).

Totuși, ei rămân obligați să înțeleagă cerințele și să furnizeze informații suficiente pentru a demonstra absența defrișărilor.

1. Complexitate temporară pentru lemn și produsele din lemn
   Sectorul lemnului va opera, pentru o perioadă, într-un regim dual: EUDR pentru fluxurile noi și Regulamentul 995/2010, prelungit până în 2029 pentru stocurile mai vechi. Companiile vor trebui să gestioneze aceste două regimuri în paralel, ceea ce face esențială o bună arhivare și trasabilitate istorică.

Implicații pentru țările producătoare și pentru obiectivele de mediu

Deși pachetul este prezentat ca o simplificare, el nu schimbă esența politică a EUDR:

• accesul pe piața UE rămâne condiționat de absența defrișărilor;
• lista de produse relevante (cacao, cafea, ulei de palmier, soia, lemn, cauciuc, cărbune, carne de bovine) și logica geolocalizării nu sunt abrogate;
• țările terțe vor continua să resimtă presiunea de a demonstra conformitatea lanțurilor lor de aprovizionare.

Pentru statele cu risc scăzut, noile reguli privind micro-operatorii primari pot fi o oportunitate:

• micii fermieri și exploatațiile familiale pot avea un acces mai realist la piața UE, în condițiile în care nu sunt obligați să investească în sisteme sofisticate de geolocalizare;
• totuși, aceste state vor trebui să dezvolte baze de date, sisteme administrative și mecanisme de certificare care să poată alimenta sistemul EUDR.

Pentru obiectivele climatice și de biodiversitate, miza este echilibrul:

• o aplicare prea rigidă, fără simplificări, ar risca să blocheze fluxuri comerciale legitime și să alimenteze discursuri anti-reglementare;
• o relaxare excesivă ar submina credibilitatea UE ca lider global în lupta împotriva defrișărilor.

Pachetul adoptat de Parlament încearcă să navigheze între aceste două extreme: acordă mai mult timp și flexibilitate tehnică, dar păstrează neschimbat nucleul de exigență al EUDR.

Modificarea Regulamentului înseamnă simplificare și amânare, nu renunțare

Modificările adoptate de Parlamentul European redesenează arhitectura de implementare a Regulamentului privind defrișările, fără a renunța la ambițiile inițiale.

Elementele-cheie pot fi rezumate astfel:

• un an suplimentar pentru toate întreprinderile să se conformeze;
• responsabilitatea de due diligence concentrată la primul operator care introduce marfa pe piață;
• regim simplificat și adaptat pentru microoperatorii și micii operatori primari, inclusiv prin declarație simplificată unică și opțiunea de a folosi adrese poștale;
• prelungirea parțială a vechiului regulament privind lemnul până în 2029 pentru anumite fluxuri;
• revizuire de simplificare până la 30 aprilie 2026 și instituționalizarea dialogului cu părțile interesate.

Pentru companii, mesajul este pragmatic: nu este momentul să relaxeze pregătirile, ci să folosească anul câștigat pentru a construi sisteme de trasabilitate, de analiză de risc și de raportare care să reziste în timp.

Pentru factorii de decizie politică, provocarea următoare este să ajungă rapid la un compromis în triloguri, astfel încât noul calendar să devină certitudine juridică înainte de sfârșitul lui 2025.

Iar pentru păduri, miza rămâne aceeași: ca această ajustare a regulilor să ducă la aplicare reală și eficientă, nu la o amânare perpetuă a responsabilității.