Captarea si stocarea carbonului, obligatorii pentru marii poluatori din Romania

Marii poluatori din Romania vor fi obligati de Uniunea Europeana sa ia in considerare metoda de captare si stocare a carbonului (CSC) pentru a-si reduce emisiile de gaze cu efect de sera. Practic, toti detinatorii de instalatii cu cantitati mari de emisii de CO2 vor trebui sa prevada posibilitatea de a injecta carbonul in pamant. Pentru a afla de ce este necesara aceasta metoda si cat carbon poate stoca solul din Romania, am discutat cu dr. Constantin Sava, seful Laboratorului de Metode Geofizice pentru Structura Adanca, din cadrul Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie si Geoecologie Marina – GeoEcoMar. 

Cine va fi obligat sa stocheze carbonul?

Metoda poate fi aplicata in cazul instalatiilor industriale majore, care emit peste 100.000 de tone de Co2 pe an. Deci de la acest nivel se apreciaza ca este potrivit din punct de vedere economic sa aplici metoda CSC. 

S-au alocat cote de emisii pentru circa 250 de instalatii industriale. Dintre acestea am selectat instalatiile industriale majore si au ramas aproxitimativ 60. 

Avem 2 judete campioane: Galati care emitea la un moment dat enorm, circa 12 milioane tone pe an si Gorj (Rovinari, Turceni) unde se emiteau 7 milioane tone pe an. Intre timp, lucrurile s-au schimbat pentru ca activitatea s-a mai diminuat. 

Parlamentul European a aprobat in luna mai 2009, Directiva de stocare geologica a dioxidului de crabon. Anul acesta avem obligatia sa o transpunem in legislatia nationala si in curand nu se vor mai construi centrale electrice fara a fi pregatite pentru CSC. Legislatia nu te obliga sa-i faci instalatia de captare si stocare, dar iti da voie sa o construiesti numai in clipa in care ai alaturi toate utilitatile pentru captare si exista studiu pentru transoport si pentru stocare. 

In ce formatiuni geologice poate fi stocat?

Pentru a-si pastra starea lichida la o anumita temperatura si presiune dioxidul de carbon nu poate fi injectat mai sus de adancimea de 700-800 de metri.

Sunt 3 tipuri in care poate fi stocat: straturi de carbuni neexploatabile, zacaminte epuizate de titei si gaze si straturi acvifere saline.

In Romania, principala zone de stocare este reprezentata de acviferele saline care, din pacate, pentru ca nu au prezentat pana acum interes pentru nimeni, nu prea au fost studiate. 

Ce capacitate de stocare are Romania?

Proiectul european EU Geo Capacity a evaluat potentialul de stocare pe continentului european. Timp de 3 ani de zile, toate statele partenere, la care Romania a fost reprezentat de Institutul GeoEcoMar, am facut o evaluare la nivel european care a ajuns la concluzia ca tot ce se emite pe continent poate fi stocat timp de 60 de ani. 
 
Noi am facut niste estimari teoretice din care in Romania reiesea o capacitate de 18 gigatone in acviferele saline si 4 gigatone in zacaminte de titei si gaze epuizate. Pentru prudenta, aceste valori au fost reduse, insa de la nivelul acesta s-a plecat. 

Criticii CSC vorbesc mai ales despre riscurile pe care le implica aceasta metoda. Care sunt acestea?

Toata aceasta activitate are alaturi o preocupare foarte serioasa pentru monitorizarea intregului proces care incepe inainte, se continua pe toata durata de viata a instalatiei si are si niste zeci de ani dupa inchiderea activitatii. Monitorizarea urmareste prevenirea unor fenomene legate de scurgerea acelui dioxid de carbon din depozitul respectiv. 

Romania a fost considerata un laborator natural de CSC pentru ca aici exista zacaminte naturale de CO2. Studiate, ne putem da seama cum se poate face o stocare in care carbonul sa stea acolo, precum cel din natura, milioane de ani.

Lumea nu trebuie sa-si imagineze ca dioxidul de carbon este introdus intr-o cisterna, intr-o cavitate. El este infiltrat intr-un strat poros permeabil si au loc, la aceasta captare, mai multe procese in urma caruia este dizolvat in apa si reactioneaza cu roca de baza transformandu-se intr-o alta roca. Pericolele sunt minore. 

Exista o controversa, la nivel mondial, despre faptul ca aceasta tehnologie poate deturna atentia de la cautarea resurselor regenerabile de energie. 

Carbunele se termina, titeiul se termina, gazul la fel. Pana o sa fim in stare sa ne acoperim necesarul din vant, soare, apa, biomasa si altele, noi ne punem aceasta metoda la punct, o folosim si ne creem rezerva de timp necesara pentru dezvoltarea celorlalte metode. 

S-au facut analize foarte detaliate la nivelul tuturor statelor si se constata ca sunt state dependente profund de resursele fosile, cum ar fi Polonia care produce in proportie de 90% energia necesara din carbuni. Romania foloseste carbune pentru acoperirea a aproximativ 40% din necesarul de energie. 

Daca in mixul energetic al unei tari, pe decenii de acum inainte nu are cum sa dispara carbunele, trebuie o metoda pentru captarea emisiilor rezultate din arderea carbunelui, pentru procesarea, transportul si injectarea acestora undeva in pamant. Nu este ceva optional. 

Sunt tari, cum este Franta, care are energia nucleara foarte bine dezvoltata dar exista si China, care da in folosinta in fiecare saptamana o centrala electrica mare, pe carbune. 

S-a spus ca aceasta metoda este utila pentru a face fata la necesitatea reducerilor GES in conditiile utilizarii carbunelui. Nu exista alternativa. 

Raluca Petrescu

Cititi si:

Captarea si stocarea carbonului in Romania, reglementate prin Ordonanta de urgenta

Programul national pentru captarea si stocarea CO2, lansat la Targu-Jiu

spot_img

Ultimele știri