Caii de la Letea, simbol al Deltei Dunării, au devenit subiect de dispută între autorități și organizațiile de mediu.
Garda Națională de Mediu și Administrația Rezervației Biosferei consideră că hergheliile sălbăticite pun în pericol ecosistemul fragil, afectând vegetația și habitatele din Pădurea Letea.
În acest sens, cabalinele au fost mutate în acest an în afara pădurii pe motiv că ar distruge arborii și pășunea din aria protejată.
În schimb, ONG-urile susțin că acești cai fac parte din istoria locului de sute de ani și reprezintă un element identitar, nu o amenințare, acuzând autoritățile de măsuri disproporționate.
Pelicanii, peștii, nuferii, stuful și … și cei aproape 2000 de cai de la Letea, situați în pădurea cu același nume, sunt cele mai importante simboluri ale Deltei Dunării.
Turiștii care ajung în Delta Dunării sunt atrași de frumusețea și unicitatea cailor sălbatici din Pădurea Letea, care sunt ultimii cai sălbatici din Europa.
Cu toate acestea, Caii de la Letea sunt considerați un pericol pentru biosfera naturală din Delta Dunării. Decizii ale Gărzii Naționale de Mediu și ale Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD) au făcut că animalele sălbatice să fie mutate din habitatul lor care le-a dat și numele.
Este vorba de Pădurea Letea, o zonă protejată de peste 2.800 de hectare din Delta Dunării.
Caii au fost mutați în afara Pădurii Letea
Guvernatorul ARBDD, Bogdan Bulete, ne-a transmis că autoritatea pe care o conduce a început încă din primăvară să atragă sau să mute cabalinele în afara Pădurii Letea pentru a proteja biosfera din zonă
În acest sens „au fost create adăpători în afara zonei împrejmuite din Pădurea Letea, tocmai pentru a-i atrage în afară pădurii”, ne-a explicat acesta.
Acțiunea a fost finalizată în prima parte a acestei toamne, când cele mai mari herghelii de caii au fost relocate în afara celor 2.800 de hectare ale Pădurii Letea.
Astfel de acțiuni de scoatere graduală a cabalinelor din perimetrul îngrădit au fost însoțite de campanii de sterilizare pentru a opri înmulțirea caiilor.
Aproape 100 de iepe au fost sterilizate cu suportul organizației ARCA.
Dacă acum patru ani erau 500 de caii, la finalul anului 2024, la ultimul recensământ al cailor, erau între 1.900 și 2.000 de astfel de animale în Delta Dunării, conform numărătorii ARBDD.
Motivele mutării
Conform oficialilor, caii sunt un pericol pentru natură din două motive oficiale și două spuse cu jumătate de gură, adică neoficial, de localnici și organizațiile de mediu:
- Distrug copacii seculari și monumente ale naturii din Pădurea Letea
Specialiștii Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării au dovezi că animalele mănâncă scoarța copacilor și nu numai în lipsa hranei.
2. Mănăncă pășunea din Delta Dunării, ceea ce ar fi împotriva legislație în domeniu, conform unui raport al Gărzii Naționale de Mediu trimis la ARBDD.
Noua lege care afectează pășunatul, şi implicit situaţia cailor de la Pădurea Letea / Grindul Letea, este Legea nr. 268/2022, promulgată la 22 iulie 2022. Legislația a fost modificată în martie 2025 cu noii reguli pentru exploatarea pajiștilor permanente.
Motivele trei și patru se referă la nemulțumirea proprietarilor de terenuri din zonă că rămân fără pășuni care sunt mâncare de cai; sau că turiștii le pătrund pe proprietăți pentru a admira cabaline sălbatice.
Caii au fost înaintea autorităților
Organizațiile de mediu care se ocupă și cu protejarea Cailor de la Letea spun că motivele pentru care cabalinele au fost scoase din habitatul lor care le-a dat și numele sunt ridicole.
„Caii Deltei sunt la fel de sălbatici ca mustangii din America și ca fascinanții cai liberi din Delta Ronului, Camargue. Faptul că suntem încă martori ai existenței acestor exemplare unice și fascinante, ar trebui să fie o mândrie națională și prezența lor în Delta Dunării ar trebui promovată cu orice ocazie în care se vorbește despre România”, ne-au transmis reprezentanții organizații ARCA.
Reprezentanții organizației SOS Caii Letea ne-au transmis că din punctul lor de vedere este total greșită concluzia prin care cabalinele afectează natura în condițiile în care aceste animale trăiesc în Deltă de secole înaintea apariției unor instituții ca ARBDD și Gărzii Naționale de Mediu.
„Caii de la Letea sunt recunoscuți ca trăind în zonă de secole. Dacă trăiesc de secole, nu văd cum pot acum distruge natura”, ne-au transmis reprezentanții organizației.
„Delta Dunării fără ierbivore mari se transformă într-un hățiș neaccesibil care dezvoltă focare pentru cele mai nemiloase boli. Pășunatul are efecte benefice asupra menținerii unui profil floral cât mai variat iar dacă acesta nu se întâmplă, plantele dominante sufocă solul spre dispariția altor plante mai sensibile. Deci, binele se produce adunci când aceste ierbivore mari trăiesc și echilibreaza ecosistemul„, este opinia lui Ștefan Raileanu, specialist in cai si angajat al Institutului Deltei Dunarii.
Numărul ar fi prea mare
Conform rapoartelor ARBDD, nu prezența cailor ar fi o problemă, ci numărul acestora tot mai mare.
Până în 2020, presa și organizații non-guvernamentale au sesizat că animalele erau decimate de localnici care vindeau animalele la firmele care au nevoie de carne de cal pentru produse de alimentație pentru alte animale sau chiar pentru oameni.
După ce acestă „tradiție” barbară a fost oprită, animalele s-au înmulțit de aproape 4 ori ca număr din 2021 până acum.
Acum patru ani, în 2021, erau 500 de caii sălbatici la Letea. La finalul anului 2024, la ultimul recensământ al cailor, erau între 1.900 și 2.000 de astfel de animale în Delta Dunării, conform numărătorii ARBDD.
Astfel, numărul „corect” al caiilor de la Letea care nu ar afecta biosfera Deltei Dunării, conform autorităților, este undeva sub 400 – 500 de animale.
Originea cailor
Cea mai veche dovadă a existenței cailor de la Letea este oferită de Dimitrie Cantemir care scria în „Descriptio Moldaviae”, la începutul secolului al XVIII-lea, că hergheliile de cai sălbatici zburdau din timpuri străvechi în sudul Moldovei până în Delta Dunării.
„După toate aparențele, caii sălbatici care împânzeau zona de sud a Moldovei, de la stepa Bugeacului până în Delta Dunării, erau considerați inclusiv de cotropitorii tătari sau otomani drept niște cai remarcabili, aceștia depunând mari eforturi să îi domesticească pe unii dintre ei, considerând că, fiind mici și iuți, ar avea un avantaj clar la război, în fața dușmanilor” scria Dimitrie Cantemir despre prima migrație tătărească din sec. al XIII-lea.
Originea cailor ar proveni din animale domestice părăsite de armatele otomane în Delta Dunării în urma campaniilor în actualul spațiu al României.
„Armatele otomane au lăsat în urmă mulți cai în zonele acestea, pentru că se deplasau doar călare. Acești cai s-au adaptat și au început să se înmulțească. Deja, prin sec. XVII veneau magnații ruși care încercau să prindă armăsari pentru a-i împerechea cu iepele lor arăboaice. Ei considerau că acești cai erau foarte rezistenți și viguroși, deoarece trăiau liberi și au reușit să se adapteze.”, a explicat Kuki Bărbuceanu, expert în domeniu.
Colectivizarea comunistă a dus la decimarea caiilor, însă o mică parte dintre acești au scăpat. După 90, când s-au desființat CAP-urile, oamenii au primit caii înapoi, iar cei care nu au avut ce să facă cu ei, i-au lăsat liberi și s-au înmulțit.
Sălbatici sau sălbăticiți
Caii de la Letea ar fi astfel caii sălbăticiți din strămoși domestici. Concluzie susținută și de specialistul Dan Zloreanu și de reprezentanții organizației ARCA.
„Singurii cai sălbatici din punct de vedere al geneticii sunt exemplare de cal Przewalski. Restul cailor sălbatici, așa cum sunt mustangii din SUA, au strămoși domesticiți. Cu toții sunt numiți sălbatici din punct de vedere comportamental și cu toții fac parte din populații de cai libere de sute de ani”, explică Dan Zloteanu.
Aceștia au suferit modificări fiziologice care le-au permis să se adapteze perfect la viață în sălbăticie. Blana le crește mai repede și este mai densă; copitele le sunt mai late, fiind foarte apropiați de rasele de cai primitive/antice.
Practic, termenii sălbatici sau sălbăticiți, nu sunt în antiteză. Ambii termeni sunt corecți, sălbăticiți din punct de vedere genetic și sălbatici din punct de vedere comportamental.
Caii Deltei sunt la fel de sălbatici ca mustangii din America și ca fascinanții cai liberi din Delta Ronului, Camargue”, mai explică specialistul.
Atracție turistică: „merg oamenii la cai?”
În programele ghizilor și agențiilor, vizita „sat Letea – pădure – dune – observarea cailor” apare constant ca atracție principală (transport cu bărci rapide până la sat, apoi vehicule tip safari până la marginea rezervației).
Platforme de travel și review-uri confirmă că mulți turiști „vin pentru cai”, chiar dacă nu e garantată întâlnirea cu hergheliile în fiecare tur.
Pe de altă parte, numărul total de turiști din Delta Dunării a oscilat în ultimii ani, cu scăderi semnificative în 2024 și o relansare fragilă în 2025, după cum arată relatările locale. Atracția „caii de la Letea” nu scapă de efectul general al contextului (siguranță percepută, costuri, restricții).
Sezonul estival a adus scăderi de vizitatori în Delta Dunării, comparativ cu anul precedent, pe fondul războiului din Ucraina și al incertitudinii economice – semnalate de mass-media și organizații locale.
Chiar și așa, „safari-ul la Letea” rămâne produsul-vedetă în ofertele operatorilor.
Rodica Crăciunescu (Grupul „S.O.S. Caii Deltei”) puncta dimensiunea simbolică: „calul sălbatic [a devenit] un simbol, o emblemă a Deltei”.
Despre Pădurea Letea
Pădurea, care se dezvoltă în spaţiul interdunelor sub forma unor fâşii late de 10-250 m (haşmacuri) despărţite de spinările dunelor, este alcătuită, în principal, din: stejarul de luncă (Quercus robur), stejarul brumăriu (Q. pedunculiflora), plopul alb (Populus alba), plopul negru (P. nigra), frasinul de luncă (Fraxinus angustifolia), frasinul de baltă (F. pallisiae), părul (Pyrus pyraster), teiul alb (Tilia tomentosa), ulmul (Ulmus foliacea) şi foarte rar arinul negru (Alnus glutinosa), completată de un subarboret bogat (Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, Cornus mas, C. sanguinea, Rhamnus frangula, R. cathartica, Viburnum opulus, Berberis vulgaris, s.a.).
