Jia Haixa și Jia Wenqi sunt cea mai neobișnuită echipă de ecologiști de care am auzit vreodată. Primul este nevăzător, iar al doilea are ambele brațe amputate. Totuși, au reușit să-și folosească relația simbiotică pentru a planta peste 10.000 de copaci în ultimii zece ani.
Haixa și Wenqi au început acest frumos parteneriat pe când nu reușeau să-și găsească locuri de muncă, din cauza deficiențelor lor. Acum au devenit fiecare ochii și mâinile celuilalt și și-au luat sarcina de a transforma o întindere de trei hectare de mal în Yeli, un sat din nordul Chinei. „Eu sunt mâinile lui, „iar el, ochii mei. Facem o echipă bună”, spune Haixia.
Haixia are 53 de ani și s-a născut cu cataractă congenitală care i-a orbit ochiul stâng. Apoi, în 2000, și-a pierdut vederea și la ochiul drept, după un accident de muncă. Wenqi, pe de altă parte, și-a pierdut ambele brațe într-un accident, la vârsta de trei ani.
Cei doi s-au întâlnit în 2001, când nici unul din ei nu reușea să își găsească un loc de muncă. Deși perspectivele lor păreau slabe, erau nevoiți să găsească o modalitate de a-și câștiga traiul. „Fiul meu s-a întors acasă într-o zi și a zis: ‘tată, am mirosit o portocală pe care un alt copil o decojea, și parcă îi simțeam gustul’”, povestește Haixia. „Mi-a părut rău pentru fiul meu, că nu putea nici măcar să mănânce o portocală. Acest lucru m-a motivat să merg mai departe. Trebuie să trăiesc, ca el să poată avea mai mult. A trebuit să muncesc din greu și să mă focalizez pe a câștiga bani”, mărturisește el.
Așa că cei doi au pus la cale un plan prin care să își îmbine abilitățile și să planteze copaci. În acest scop, au închiriat o porțiune din malul râului de la administrația locală. Ţinând cont de condițiile lor de viață precare, autoritățile au decis să-i scutească de la plata chiriei. Astfel, Haixia și Wenqi primesc un venit modest, printr-o finanțare guvernamentală, în timp ce munca lor ajută și la protejarea satului împotriva inundațiilor.
În fiecare zi, Haixia și Wenqi pleacă de acasă la șapte dimineața, echipați cu un ciocan și un toiag de fier. Wenqi își poartă partenerul nevăzător peste râu, ca să ajungă la zona lor de mal. Din moment ce nu au bani să cumpere puieți, ei trebuie să colecteze manual butașii, lucru care, cu deficiențele lor, nu e deloc ușor.
Haixia, ghidat de tovarășul său fără brațe, se urcă cu grijă în pomi, ca să adune butași. Apoi coboară, sapă o gaură în sol și plantează noul vlăstar. Wenqi se îngrijește de udarea puieților. Este o muncă lentă, dar cei doi s-au ținut de ea de atâția ani, că au reușit să planteze 10.000 de copaci – mult mai mult decât face un om sănătos într-o viață întreagă. Şi nu intenționează să se oprească.
Stăm pe propriile noastre picioare. Şi roadele muncii noastre sunt mai dulci”, spune Wenqi. Chiar dacă e o muncă grea, le aduce liniște și pace, mai spune el.
Sursă: Dailymail.co.uk
Mai citește și:
