Luminile nordice, cunoscute și sub denumirea de aurora boreală, sunt unele dintre cele mai spectaculoase fenomene naturale. Aurora apare atunci când particule încărcate provenite de la Soare se ciocnesc cu gazele din atmosfera superioară a Pământului. Aceste străluciri fantomatice sunt cel mai vizibile în apropierea polilor magnetici. Însă, datorită intensificării activității solare, ele pot fi observate acum mai frecvent și mai la sud decât de obicei.
Cum se formează aurorele
Soarele emite particule încărcate (electroni și protoni) în spațiu – un fenomen cunoscut drept vânt solar. Câmpul magnetic al Pământului acționează ca un scut invizibil care redirecționează vântul solar în jurul planetei.
Pe măsură ce câmpul magnetic al Pământului ne protejează, liniile sale de forță sunt întinse și deformate. Apoi se „sparg” și revin brusc la forma inițială, ca o bandă elastică, lansând particule încărcate în jos, spre suprafața Pământului, de-a lungul liniilor câmpului magnetic.
Aurorele apar atunci când aceste particule încărcate, lansate spre atmosferă, se ciocnesc cu gazele din straturile superioare ale atmosferei Pământului.
Aceste coliziuni generează mici explozii de lumină care umplu cerul cu culori spectaculoase. Lumina se comportă similar cu cea dintr-o lampă cu neon sau dintr-un televizor vechi cu tub catodic. Cum aceste miliarde de scântei se produc în succesiune rapidă, aurorele par că se mișcă sau „dansează” pe cer.
Mai exact, luminile nordice apar când particule încărcate electric de la Soare – în principal electroni și protoni – lovesc atmosfera superioară a Pământului cu viteze de până la 72 milioane km/h. Din fericire, câmpul magnetic al planetei noastre ne protejează de acest bombardament.
Când câmpul magnetic redirecționează aceste particule spre poli – există și „luminile sudice”, cunoscute ca aurora australă – ele interacționează cu gazele atmosferice, precum oxigenul și azotul. Rezultatul? Un spectacol luminos care ia forma unor valuri, draperii sau arcuri pe cer.
Aurora boreală este cel mai des vizibilă în apropierea Cercului Polar, dar în perioadele de activitate solară intensă, ea se extinde mult dincolo de aria sa obișnuită.
În general, aurorele sunt:
- cele mai frecvente în jurul echinocțiilor de primăvară și toamnă,
- mai ușor de observat iarna decât vara, pentru că cerul de iarnă este mai întunecat.
De asemenea, cu cât activitatea solară este mai intensă:
- cu atât aurorele vor fi mai spectaculoase pe Pământ,
- cu atât mai mult se va extinde spre sud ovalul auroral din nordul Canadei.
În perioadele cu activitate solară intensă, aurorele pot fi vizibile în toată Canada și chiar în unele regiuni ale Statelor Unite! Când activitatea solară scade, ovalul revine la poziția sa normală, iar aurorele devin mai slabe.
Culorile aurorei și ce le provoacă
Gazele și altitudinea determină culoarea observată:
- Verde: oxigen, între 100 și 300 km altitudine
- Roșu: oxigen, peste 240 km
- Albastru/Violet: azot, la altitudini joase
Particulele solare sunt deviate spre poli de câmpul magnetic al Pământului și, prin interacțiunea cu atmosfera, determină „fluorescența” acesteia.
Culorile luminoase ale aurorei sunt dictate de compoziția chimică a atmosferei. Fiecare tip de atom sau moleculă, fie că este vorba de hidrogen atomic sau dioxid de carbon, absoarbe și emite un set unic de culori – la fel cum fiecare om are o amprentă unică. Cele mai frecvente culori? Roșul, generat de moleculele de azot, și verdele, produs de oxigen.
De ce este aurora boreală atât de activă în zilele noastre?
În prezent ne aflăm în „maximum solar”, vârful unui ciclu de aproximativ 11 ani de activitate magnetică solară. Soarele produce mai multe pete solare, erupții solare și ejecții de masă coronală (CME) – explozii imense de material solar care pot intensifica aurorele pe Pământ.
În această perioadă, luminile nordice pot fi mai luminoase, mai colorate și vizibile mai spre sud decât în mod normal. Iar veștile bune nu se opresc aici – chiar și după încheierea maximumului solar, următorii câțiva ani sunt excelenți pentru vânătoarea de aurore.
„Următorii 4-5 ani vor fi cei mai favorabili pentru observarea aurorei,” a declarat Frédéric Clette, fizician solar și cercetător la SIDC (Centrul de Date privind Influența Solară).
Când și unde poți vedea aurora boreală
Aurora boreală arată ca niște draperii verzi intense pe cer, cu coloane înalte de lumină.
Cea mai bună perioadă pentru observare este între septembrie și aprilie, când nopțile sunt cele mai lungi și întunecate.
Potrivit unui studiu de 75 de ani realizat de fostul fizician solar NASA, David Hathaway, luna martie este cea mai activă geomagnetic (urmată de octombrie), cu o medie de șase zile de activitate intensă față de doar trei în decembrie.
Intervalul orar ideal pentru observare este între 21:00 și 03:00, conform Institutului Geofizic al Universității din Alaska Fairbanks.
„Aurora are loc non-stop, în fiecare zi a anului,” spune Chad Blakely, fotograf și fondator al companiei Lights Over Lapland. Însă nu este ușor de observat – trebuie să fii la locul potrivit, la momentul potrivit.
Destinații de top pentru aurora boreală:
- Tromsø, Norvegia
- Fairbanks, Alaska
- Yellowknife, Canada
- Abisko, Suedia
- Reykjavík, Islanda
În timpul furtunilor geomagnetice puternice, aurora poate fi vizibilă chiar și în SUA continentală, Marea Britanie sau Europa Centrală.
Cea mai bună zonă rămâne „zona aurorală” – o regiune de aproximativ 2.500 km în jurul Polului Nord.
Aurora australă apare în jurul Polului Sud și poate fi văzută cel mai bine din sudul Noii Zeelande, Tasmania și Antarctica. Este provocată de aceleași procese solare.
Cum poți vedea aurora boreală
Pentru cele mai bune șanse:
- Verifică prognoza aurorală – Poți urmări alerte pe site-uri precum NOAA’s Space Weather Prediction Center, SpaceWeatherLive sau AuroraWatch UK.
- Găsește un cer întunecat – Evită orașele. Rezervațiile de cer întunecat sau parcurile naționale sunt ideale.
- Privește spre nord (sau spre sud, dacă ești în emisfera sudică)
- Fii răbdător și îmbracă-te bine – Poți aștepta ore întregi, dar merită.
- Folosește o cameră foto – Aurorile slabe sunt greu de observat cu ochiul liber, dar camerele cu expunere lungă, inclusiv telefoanele moderne, pot capta culori subtile.
Poți surprinde chiar și un fenomen misterios numit STEVE (Strong Thermal Emission Velocity Enhancement) – o arcadă purpurie subțire, uneori cu structuri verzi ca un gard, asociată cu activitatea aurorală.
Poți vedea aurora boreală din locul în care locuiești?
În timpul furtunilor geomagnetice puternice, aurorele au fost văzute chiar și în Texas, Spania sau Mexic. Cele mai mari șanse sunt în timpul unei furtuni de nivel G3 sau mai mare (pe o scară de la G1 la G5).
De fapt, acest fenomen a fost văzut chiar și în România, anul trecut. Locuitorii din Sălaj dar și alte zone din țară au fost martorii unui adevărat spectacol care a durat aproximativ 40 de minute. Fenomenul a fost vizibil și de lângă Baia Mare, dar și în județul Timiș.
Verifică:
- Indicele KP: un indice KP de 7 sau mai mult e necesar pentru observații la latitudini joase.
- Condițiile locale: Cerul trebuie să fie senin și întunecat.
- Rețele sociale: Mulți pasionați postează în timp real pe X (fostul Twitter).
Există aurora boreală pe alte planete?
Da. Nu este un fenomen exclusiv Pământului. Auroră există și pe alte planete cu câmpuri magnetice și atmosfere:
- Jupiter are cele mai puternice aurore, alimentate de vântul solar și luna vulcanică Io.
- Saturn are aurore la poli, influențate de câmpul său magnetic.
- Uranus și Neptun prezintă activitate aurorală, deși sunt greu de observat.
- Marte, chiar fără un câmp magnetic global, are aurore slabe în regiuni magnetice locale.
Ce sunt furtunile geomagnetice?
Aurorele intense sunt generate în urma unor explozii masive pe Soare, cunoscute sub denumirea de expulsii de masă coronală.
Aceste explozii eliberează nori de plasmă fierbinte, care conțin miliarde de tone de material care călătorește cu aproximativ 3,2 milioane de kilometri pe oră.
Când acești nori ajung la Pământ, ei interacționează cu câmpul magnetic al planetei și provoacă fenomene numite furtuni geomagnetice.
Indiferent de nivelul activității solare, aurorele pot apărea oricând, iar observatorii din regiunile nordice ar trebui să fie mereu atenți la ele.
