Se dezbate vânătoarea intravilană de urși: cu ce riscuri?

Guvernul a pus în dezbatere publică o nouă Ordonanță de Urgență privind „gestionarea situațiilor de urgență generate de urși”. Documentul vine după o serie de atacuri și incidente mediatizate și promite să ofere autorităților „instrumente rapide de intervenție”. Numai că, dincolo de titlu, textul aduce schimbări majore. Ecologiștii avertizează că multe dintre prevederi pot crea mai multe probleme decât rezolvă, deschizând practic vânătoarea de urși în interiorul localităților.

Ce aduce nou ordonanța

Principalele modificări propuse sunt:

• Eliminarea principiului gradualității: până acum, intervențiile trebuiau să urmeze o ordine – alungare, tranchilizare și relocare. Eliminarea prin împușcare era ultima soluție. OUG-ul propus permite trecerea direct la metoda letală, fără obligația de a încerca întâi măsuri non-letale.
• Intervenții letale și în intravilan: textul menționează explicit că autoritățile pot împușca exemplarele de urs care apar în interiorul localităților. Până acum, legea era mai restrictivă și limita astfel de acțiuni doar în caz de pericol iminent.
• Extinderea competențelor primarilor și jandarmeriei: OUG-ul întărește rolul autorităților locale, care pot solicita și aproba intervenția rapidă, inclusiv eliminarea prin împușcare.
• Reducerea birocrației: nu mai este nevoie de avize complicate sau aprobări de la Ministerul Mediului pentru intervențiile în localități, ceea ce, teoretic, ar trebui să scurteze timpul de reacție.

Ce prevede Nota de fundamentare și cum se justifică modificările

Prin proiectul de act normativ se reglementează modul de intervenție imediată și eficientă, pentru prevenirea și combaterea  atacurilor exemplarelor de urs brun (Ursus arctos) asupra persoanelor și bunurilor acestora în intravilanul localităților, prin crearea unui cadru unitar de acțiune imediată a instituțiilor cu atribuții în domeniu, astfel încât să se prevină producerea unor evenimente grave la adresa siguranției și securității populației.

Actuala legislație acoperă cele mai multe situații care pot apărea în practică privind atacurile urșilor pentru a le putea preveni și/sau combate.

(Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 81/2021, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr .197/2022, cu modificările și completările ulterioare)

S-a dovedit, totuși, că dispozițiile acesteia nu sunt eficiente în situațiile în care, pentru îndepărtarea ursului din intravilan, echipa de intervenție nu poate înlătura imediat pericolul, ci este obligată să efectueze mai multe acțiuni în prealabil precum alungarea, tranchilizarea, relocarea etc.

Astfel de acțiuni au condus la amânarea rezolvării problemei apărute, culminând uneori cu atacuri ale urșilor asupra persoanelor, soldate cu mutilări sau pierderea vieții.

Măsurile luate până în prezent nu răspund unei astfel de situații: atacurile unor exemplare de urs asupra persoanelor, prezența acestora în spații publice sau private, producerea de pagube materiale în gospodăriile populației este în continuă creștere.

Măsurile de prevenție implementate până în prezent în intravilan, respectiv montarea de garduri electrice, plasarea de tomberoane anti-urs, alungarea, precum și relocarea exemplarelor habituate și-au dovedit ineficiența.

Asa s-a ajuns la discuția unei reglementări de urgență pentru o procedura de intervenție rapidă în situații de excepție, cu rezultate imediate în reducerea conflictelor om-urs.

În anumite localități, acțiunile de alungare a exemplarelor de urs au fost efectuate zilnic, urșii revenind de cele mai multe ori în intravilanul acestora.

În ceea ce privește metoda tranchilizării și relocării, procedura întâmpină dificultăți. Pe de o parte, există situații în care relocarea nu poate fi efectuată, întrucât gestionarii fondurilor cinegetice nu își exprimă acordul pentru a primi exemplare de urși.

Pe de altă parte, relocarea ursului obișnuit cu prezența omului reprezintă o mutare a problemelor create de aceștia, iar nu înlăturarea pericolului, susțin autoritățile.

Prin propunerea în dezbatere, se preferă uciderea ursului care intră în localități, fără alte măsuri.

Conform propunerii, se vor împușca numai acele exemplare cu un comportament deviant, care și-au pierdut caracterul sălbatic, nu se feresc de om, nu sunt obișnuite să-și procure hrana din mediul sălbatic ci din localități, devinind agresivi, atacând oameni și animale domestice, mai susține ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

De asemenea, propunerea interzice hrănirea, sub orice formă, a exemplarelor de urs în scopul fotografierii, filmării sau vizionării. Excepție face hrănorea animalului realizată de gestionarul uniui fondului cinegetic care se îngrijește de urs.

OUG-ul propune amenzi consistente pentru cei care încalcă această dispozițieȘ de la 10.000 de lei la 30.000 de lei (aproximativ între 2.000 si 6.000 de euro).

De ce e controversată ordonanța

La prima vedere, OUG-ul pare să ofere mai multă siguranță comunităților. Dar analiza textului arată câteva probleme serioase:

1. Siguranța publică – împușcarea unui urs în sat sau oraș aduce riscul folosirii armelor de foc în zone populate. Glonțul nu se oprește la marginea curții, iar o acțiune de noapte, în apropierea caselor, poate fi periculoasă pentru locuitori.
2. Propunerea este ilegală prin simplul fapt că specia este strict protejată – ursul brun se află sub protecție europeană (Directiva Habitate). România riscă proceduri de infringement din partea Comisiei Europene dacă legalizează împușcarea sistematică a urșilor în intravilan.
3. Confuzia între „pericol” și „prezență” – ordonanța nu mai face distincție clară între un urs care doar traversează localitatea și unul care atacă efectiv. Această lipsă de definiții deschide poarta abuzurilor.
4. Absența unui plan de management – OUG-ul este o măsură punctuală, reactivă, dar nu rezolvă cauzele reale: gropile de gunoi neprotejate, lipsa gardurilor electrice, defrișările care scot ursul din habitat, hrănirea necontrolată.

Ce spun ecologiștii

Organizația de mediu Agent Green critică ordonanța pentru că tratează efectele, nu cauzele.

„Este dovada eșecului politicilor de mediu din ultimii 26 de ani. În loc să construim coexistența, statul legitimează exterminarea”, afirmă Gabriel Păun, președintele Agent Green.

Ecologiștii mai atrag atenția că:

• împușcarea urșilor „problemați” nu garantează reducerea incidentelor, pentru că exemplarele tinere sau slabe vor continua să caute hrană în sate;
• lipsa datelor clare despre populația de urși face imposibilă o strategie pe termen lung. România nu are un recensământ actualizat și transparent;
• eliminarea exemplarelor habituate ar trebui făcută prin capturare și mutare în sanctuare, nu prin arme.

„OUG-ul este dominat de o neasumare a guvernului pentru specia de urs brun, care rămâne totuși o specie strict protejată prin convenții internaționale și legislația europeană”

mai scrie Gabriel Păun.

Agent Green prezintă o serie de rezultate ale cercetărilor științifice despre influența schimbărilor climatice asupra urșilor bruni. Astfel, orice măsură de control a populației prin mijloace letale sau utilizarea altor metode care ar putea avea un impact negativ asupra supraviețuirii ursului trebuie tratate cu cea mai mare precauție, având în vedere varietatea amenințărilor cu care se confruntă urșii bruni, susține organizația de mediu.

Urșii bruni și nevoia de habitate sigure: ce arată studiile internaționale

Cercetările internaționale arată clar că urșii bruni au nevoie de habitate mari, bine conectate și fără conflicte umane pentru a supraviețui și a se dezvolta (Weaver 1996; Estes 2011; Ripple 2014; Darimont 2015).

Resursele de hrană trebuie să fie abundente și bine distribuite, iar incursiunile umane cu utilaje motorizate în zonele de bârlog sau de hrănire constituie o amenințare critică (Craighead 2002).

Un alt factor major este schimbarea climatică. Studiile arată că temperaturile tot mai ridicate și iernile mai scurte reduc stratul de zăpadă și modifică atât disponibilitatea, cât și calendarul resurselor trofice (Bojarska & Selva 2012; Sagarin & Micheli 2001).

Acest lucru afectează direct comportamentul de hrănire, hibernarea și succesul reproductiv al urșilor.

De exemplu, scăderea fructelor de pădure de calitate în sezonul hiperfagie (sezonul abundent în hrană) îi obligă să caute hrană în zone subcarpatice, unde se intersectează cu comunitățile umane. (Rodriguez 2007)

Experiența din Transilvania arată că o coexistență este posibilă. Urșii și oamenii au conviețuit relativ pașnic acolo unde pădurile erau intacte, unde păstorii foloseau practici tradiționale de protecție a animalelor și unde exista o anumită toleranță față de pierderile ocazionale (Dorresteijn 2014).

Concluzia comună a acestor cercetări este că vânătoarea nu reduce conflictele om-urs. Din contră, factorii decisivi pentru coexistență sunt habitatele sănătoase, gestionarea responsabilă a resurselor și adaptarea la efectele schimbărilor climatice.

Impactul pe termen lung

Dacă OUG-ul intră în vigoare în această formă, România se poate confrunta cu mai multe consecințe:

• Normalizarea vânătorii în sate și orașe – oamenii vor înțelege că ursul e doar un dușman de împușcat;
• Creșterea braconajului – acoperirea legală pentru intervenții letale poate fi folosită abuziv;
• Pierderea valorii turistice – imaginea României ca țară cu cea mai mare populație de urși din UE riscă să fie compromisă. Observarea urșilor în sălbăticie aduce venituri considerabile, mult peste cele generate de vânătoarea de trofee.

Ce alternative există

Experții în faună sălbatică și ecologiștii propun soluții mai eficiente și mai sigure decât împușcarea:

• gestionarea deșeurilor și a gropilor de gunoi, care atrag urșii;
• garduri electrice pentru gospodăriile din zonele de risc;
• educație comunitară și campanii de prevenire a hrănirii urșilor;
• centre de reabilitare pentru exemplarele care nu mai pot fi menținute în libertate;
• compensații rapide și corecte pentru pagube, ca să reducă tensiunea dintre oameni și urși.