- Regimul comunist a reușit, pentru 20 de ani, să oprească și chiar să învingă deșertificarea din sudul țării, în Oltenia. Prețul plătit: epuizarea apelor de suprafață și din sol prin irigarea intensivă.
- Ministerul Agriculturii a ales să oprească deșertificarea terenurilor agricole tocmai prin refacerea sistemului de irigații construit de Nicolae Ceaușescu, care a epuizat apa.
- Planul de investiții ar putea ajunge până la 2 miliarde de euro până în 2027, bani proveniți doar de la bugetul de stat.
- Surpriza!!! După repararea unor lucrări de modernizare fostelor canale, apa nici nu mai ajungea la prizele de apă.
În sudul României, nisipul înghite câmpuri pe care ieri le numeam „grânar”, iar frontul deșertificării avansează an de an, așa cum a prezentat Green-Report într-o analiză publicată săptămâna trecută (Fără împăduriri, deșertul ajunge la marginea Craiovei până-n 2100).
Specialiștii descriu o Oltenie care se usucă dinspre Dăbuleni spre Craiova, iar calculele Green-Report arată că, menținând trendul actual, până în 2100 dunele pot atinge marginea orașului.
Astăzi, limita nisipurilor stă la circa 34–35 km de municipiu și înaintează cu aproape 0,5 km/an.
Lipsa pădurilor, a perdelelor forestiere, ajută înaintarea rapidă a nisipului de la Dunăre spre Craiova.
Însă, absența apei din sol, a secetei pedologice, este cauza apariției și răspândirii terenurilor deșertice.
Pericolul
Terenurile nisipoase pe care nu se mai poate face agricultură tradițională în România au o suprafață de 400.000 de hectare, așa cum reiese din datele obținute de Green-Report de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie.
Alte 800.000 de hectare sunt în pericol de deșertificare.
„Este vorba despre peste 800.000 de hectare de teren arabil aflate în pericol de deșertificare, pe care fermierii practică agricultura din ce în ce mai greu. Cele mai afectate județe sunt Olt, Dolj și Mehedinți”, potrivit unui studiu realizat de Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie București.
Datele se regăsesc și în Strategia Națională privind Prevenirea și Combaterea Deșertificării și Degradării Terenurilor 2019–2030.
Cauza deșertificării: lipsa apei
„Principalele amenințări care afectează calitatea solurilor sunt: seceta, degradarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare și extinderea suprafețelor afectate de secetă, precum și decopertarea orizonturilor fertile pentru comercializare”, explică Olga Vizitiu, directorul ICPA.
Profesorul Ioan Jelev consideră că schimbările climatice au fost accentuate de activitățile umane iraționale, precum de sistemele de irigații comuniste.
„Lipsa apei din sol, rezultat al unei gestiuni hidrice agresive și al irigațiilor intensive practicate în perioada comunistă, care au drenat, pompat și evacuat apa fără a ține cont de rezervele locale”, crede Jelev.
Lipsa apei din sol, acum, în deceniul început în 2021, este rezultatul irigării intensive din perioada comunistă, coroborate cu schimbările climatice, care nu regenerează nivelul de apă din sol.
„Scăderea precipitațiilor cu 10 – 15 mm față de mediile multianuale relevă tendința clară de intensificare și extindere a fenomenelor de deșertificare și degradare a terenurilor, în special în sudul și estul țării”, explică profesorul Ioan Jelev.
Probleme noi, soluții vechi
În loc să lase în urmă paradigmele anilor ’70–’80, statul român a ales să repornească vechile rețele: canale de beton, stații de pompare mari, aducțiuni lungi, tiparul lui Nicolae Ceaușescu.
Ministerul Agriculturii a reactivat, în primul mandat al lui Petre Daea (2017–2019), programe moștenite, reabilitând tronsoane și stații ale SNI (Sistemul Național de Irigații), cu aceeași logică energo-intensivă care a golit cândva apa din sol: apă împinsă la deal, pierderi pe canale deschise, costuri ridicate la energie.
„Dacă nu vin precipitații, trebuie să introducem noi apă în sol. Așa că irigațiile și sistemul de irigații pe care îl avem și care s-a modernizat reprezintă soluția salvatoare pentru țară”, considera la acel moment Petre Daea.
Plecat în 2019 de la minister, Petre Daea s-a întors în 2022 la Agricultură și a cules roadele investițiilor începute în primul mandat.
„Apele s-au îndepărtat de țărm, cu toate măsurile luate pentru a draga canalele de aducțiune, și nu mai avem apă la prize. La Zimnicea, o parte din vadul Dunării s-a transformat în plajă”, declara acesta în timpul unei vizite în sudul țării în 2022.
În anul 2022, în trei județe – Teleorman, Olt și Dolj – sistemele de irigații renovate au rămas fără apă din cauza nivelului scăzut al Dunării.
Directorul Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare Dolj, Veta Păsculescu, spunea atunci că nivelul fluviului a ajuns la un minus de 101 centimetri, o situație fără precedent în ultimii 70 de ani.
Ambițiile de miliarde de la Agricultură
Refacerea sistemului ceaușist de irigații înseamnă și multe miliarde, bani care vin din fonduri de la bugetul de stat.
Florin Barbu este decis să continue refacerea sistemului ceaușist de irigații. Acesta a promis, în timpul unei interpelări în Parlament, odată cu aprobarea bugetului pe 2025, că va fi „Apă gratuită pe infrastructura principală de irigații, iar 50% din energia electrică necesară pompării apei va fi suportată de stat.”
Ministrul a mai precizat că este nevoie de alocări de 2,5 miliarde lei (credite de angajament) și 1 miliard de lei (credite bugetare) pentru irigații.
„Ținta este 2,7 milioane de hectare irigate până în 2027. Am ajuns la 1,4 milioane hectare irigate”, anunța Barbu la începutul anului.
În luna mai, Florin Barbu a continuat cu un alt proiect început în perioada comunistă. „În maximum o săptămână se semnează contractul pentru Canalul Siret–Bărăgan, iar în două luni încep lucrările. Lucrările pentru Siret–Bărăgan vor începe în toamnă pentru primii 35 km”, declara ministrul la FoodIntelForum, în mai 2025.
În total, programele de irigații începute de Petre Daea și continuate de Florin Barbu ar putea ajunge la 2 miliarde de euro, bani proveniți exclusiv din fonduri de la bugetul de stat.
Șansa ratată a PNRR
Asta pentru că oficialii și instituțiile de specialitate nu au reușit să atragă fonduri europene pentru irigații.
PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) a fost marea șansă de a porni irigații noi, eficiente.
În 2021 însă, Comisia Europeană a respins capitolul de irigații: „nu e suficient de verde”, a explicat atunci ministrul Agriculturii, Adrian Oros, iar Cristian Ghinea preciza că „a pune fotovoltaice peste canal nu-l face verde” și că proiectele propuse risipesc apă și energie.
Rezultatul: irigațiile au ieșit din PNRR, iar România a rămas să finanțeze reparațiile din bugetul propriu.
Vicepremierul de atunci, Dan Barna, explica pe 22 aprilie 2021: „Comisia Europeană a spus: cred că vă sunt necesare, dar nu vă dăm bani din PNRR pentru asta. Au zis că nu este o reformă care ajută la reziliență după COVID.”
Ministrul Agriculturii, Adrian Oros, recunoștea la rândul său că proiectul nu a fost considerat „suficient de verde”.
Cristian Ghinea, fostul ministru al Fondurilor Europene, ne-a explicat că oficialii europeni i-au spus: „Nu putem accepta ideea că voi faceți canale unde împingeți apa la deal, consumând energie, fără un proiect clar, doar hărți din anii ’70.”
Fermierii sunt înaintea statului
În timp ce statul peticește canale, mulți fermieri au trecut la soluții moderne: picurare la rând și subterană (SDI), senzori de umiditate, stații meteo locale, aplicații care pornesc irigarea noaptea și reduc evaporarea.
În legumicultură și pomicultură, picurarea livrează apă la rădăcină, cu fertilizare controlată; pe câmp, SDI stă sub brazdă, economisește apă și energie și rezistă la vânt.
Gavrilă Tuchiluș face agricultură de 45 de ani în județul Galați, județ teoretic mai puțin secetos decât cele din sud. Împreună cu fiul său, administrează 5.000 de hectare de teren agricol și deține o fermă de vaci de lapte ultratehnologizată, populată cu 1.500 de capete. A început ca stagiar în 1981 la o fermă de 1.300 de hectare de pe dealul Bereștiului, în cadrul IAS Berești, în județul Galați.
Costul irigării ajunsese insuportabil de mare după 2010, așa că Tuchiluș a bătut la ușile miniștrilor Agriculturii, sperând să obțină sprijin pentru a-și vedea ogoarele irigate.
Propunerea lui a fost ca Guvernul să investească într-un sistem de irigații alternativ, mult mai eficient energetic, ce consta în două conducte de 13 kilometri, alimentate din barajul Movileni, de pe Siret, prin care un debit de 7–9 metri cubi/secundă să curgă gravitațional, fără pierderi, pentru irigarea a 14.000 de hectare în primă fază, cu potențial de extindere la 50.000 de hectare.
Nu a reușit să convingă niciun ministru să facă această investiție.
Mai la sud, în Mehedinți, Cornel Stroescu spune că agricultorii au fost nevoiți să se adapteze pentru a evita falimentul.
„Folosim sămânță care este de două ori mai rezistentă la secetă decât soiurile anterioare. Este mai scumpă, dar nu avem de ales”, explică Cornel Stroescu.
CITIȚI ȘI:
Fără împăduriri, deșertul ajunge la marginea Craiovei până-n 2100
