- Deșertul Olteniei avansează într-un ritm alarmant, iar specialiștii avertizează că, până la sfârșitul secolului, nisipul ar putea atinge chiar marginea Craiovei.
- Astăzi, limita terenurilor nisipoase se află la doar 34-35 de kilometri de Craiova, iar ritmul actual de extindere este de aproximativ jumătate de kilometru pe an.
- În ultimele trei decenii, dunele au câștigat cât în milioane de ani, semn că schimbările climatice, lipsa precipitațiilor și irigarea excesivă din perioada comunistă au accelerat procesul.
- Defrișarea perdelelor forestiere și secarea solului au lăsat terenurile neprotejate, transformând zeci de mii de hectare fertile în dune sterpe.
- Estimările Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie arată că peste 11 milioane de hectare din România sunt vulnerabile la aridizare și deșertificare.
- Dacă tendința nu va fi oprită prin reîmpăduriri și irigații moderne, Craiova riscă să devină primul mare oraș al României amenințat direct de expansiunea deșertului până la sfârșitul secolului.
- Pe lângă Oltenia, și alte regiuni sunt în pericol să devină deșertice până în 2050. Dobrogea este regiunea cea mai amenințată.
Deșertificarea sudului țării nu mai este doar o știre tabloidă, ci este deja una dintre cele mai importante probleme economice și de mediu din România.
Luptă împotriva deșertificării
Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, lansa pe 14 iulie, printr-o postare pe Facebook, o „Luptă împotriva deșertificării”.
„România se confruntă cu un fenomen alarmant: peste 100.000 de hectare din sudul țării sunt afectate de deșertificare sau se află în pericol iminent de degradare accentuată. Așa arată patriotismul secolului XXI: să ne luptăm pentru mediu, să atragem fonduri europene pentru comunitățile locale și să protejăm pădurile României”, scria ministrul Mediului.
În realitate, terenurile nisipoase pe care nu se mai poate face agricultură tradițională în România au o suprafață de 400.000 de hectare, așa cum reiese din datele obținute de Green Report de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie.
Realitatea deșertificării
Pentru a duce această „luptă patriotică” necesară, mai întâi trebuie înțeleasă realitatea în 7 puncte esențiale.
- Originea solului – Solul din sudul țării are origini nisipoase. O parte din Bărăgan și Oltenia este o fostă albie a cursului Dunării. Fluviul a avut, cu mii și mii de ani în urmă, un curs mai puternic și o albie mai mare, așa cum explicau, într-o lucrare din 1938, cercetătorii Constantin D. Chiriță și Teodor P. Bălănică.
- Tipul de deșertificare – Deșertul din România, în special din zona Bărăgan-Oltenia, nu este ca în Sahara, ci asemănător zonelor nisipoase din Spania afectate de deșertificare: Murcia, Almería, Valencia și Guadalquivir.
- Perioada comunistă – Această deșertificare a fost oprită și chiar inversată temporar în perioada regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu, dar cu prețul epuizării resurselor de apă din sol și de suprafață, explică profesorul universitar Ioan Jelev, vicepreședinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice.
- După Revoluție – Terenurile nisipoase câștigă aproximativ 500 de metri pe an. Altfel spus, cu atât avansează aceste terenuri de la Dunăre spre interiorul țării, conform calculelor Green Report.
- Cauze actuale – Deșertificarea rapidă este cauzată de lipsa apei din sol și de absența pădurilor. Conform rapoartelor Institutului Național de Meteorologie, în sudul țării nu mai există apă în sol până la adâncimea de un metru.
- Împăduriri – Împăduririle nu vor elimina solul nisipos din sudul țării și din alte zone cu probleme, dar vor opri avansul deșertificării, crede ministrul Mediului, Diana Buzoianu.
- Zone viitoare afectate – În următorii ani, Dobrogea și Delta Dunării pot fi următoarele zone afectate de deșertificare.
Dunărea – punctul de plecare al deșertificării
Malurile Dunării sunt considerate punctul de plecare al extinderii anuale a terenului nisipos din România.
„Fluviul și-a micșorat albia acum milioane de ani și au rămas descoperite straturi imense de nisip, care au fost apoi transportate de vânt către interiorul uscatului”, potrivit lucrării Cercetări asupra nisipurilor din sudul Olteniei, semnată de ing. dr. Constantin D. Chiriță și ing. Teodor P. Bălănică, publicată în 1938.
Însă viteza cu care se extind suprafețele nisipoase în ultimii ani este alarmantă.
Deșertul sudului României
Dacă instituțiile de mediu nu știu exact viteza cu care avansează anual terenul nisipos, știm însă că acum se află la 30-40 de kilometri de Dunăre. Între 1877 și 2024, deșertificarea era tot la 15 km de fluviu.
Carol I observa, în drum spre frontul din Bulgaria, în 1877, că Poiana Mare era o comună începută să fie acoperită de terenuri nisipoase, conform notărilor istorice ale vremii.
Linia deșertificării a fost menținută cel puțin până în 1990 prin irigațiile intensive comuniste.
În 2025, nisipul a avansat până la cel puțin 30 km de cursul Dunării, până în localități precum Mârșani, județul Dolj. Alexandru Dunoiu, unul dintre bătrânii comunei, se plânge că zona este acum deșertică.
Mârșani se află la 15 km în interior față de Poiana Mare. Astfel, deșertificarea a avansat cu 15 km spre Craiova.
„Nu se mai pot cultiva cereale, cartofi, culturi pentru care localitatea era cunoscută acum 20, 30 sau chiar 50 de ani”, își amintește Dunoiu.
Deșertul va ajunge la marginea Craiovei până în 2100
Dacă din 1990 și până acum deșertificarea a avansat cu 15 km, rezultă că terenurile nisipoase ar putea ajunge până la marginea Craiovei în 70 de ani, adică puțin înainte de 2100, conform unor calcule brute realizate de Green Report.
Deșertul Olteniei avansează într-un ritm alarmant, iar specialiștii avertizează că, până la sfârșitul secolului, nisipul ar putea atinge chiar marginea Craiovei.
Astăzi, limita terenurilor nisipoase se află la doar 34-35 de kilometri de Craiova, iar ritmul actual de extindere este de aproximativ jumătate de kilometru pe an.
Oltenia – regiunea cea mai afectată
Oltenia este acum regiunea din România cea mai afectată de deșertificare, în condițiile în care aproximativ 1.000 de hectare de soluri fertile devin dune de nisip în fiecare an, consideră Ioan Jelev.
Specialiștii mai cred că deșertul din sud poate avansa doar până la 50 de kilometri de Dunăre, zonă care ar putea fi acoperită în totalitate de teren nisipos.
- Susceptibilitate extrem de mare – Delta Dunării, cu climat arid de stepă.
- Susceptibilitate foarte mare – zona centrală și nord-vestică a Podișului Dobrogei, cu veri fierbinți.
- Susceptibilitate mare – câmpiile extracarpatice: Câmpia de Vest, Câmpia Română, estul Câmpiei Bărăganului, Câmpia Siretului Inferior și Podișul Dobrogei.
- Susceptibilitate moderată – extremitatea nordică a Câmpiei de Vest, Podișul Transilvaniei (vest), precum și Câmpia Moldovei și nordul–centrul Podișului Bârlad.
Deșertificarea Olteniei în cifre seci
În următoarele două decenii, specialiștii cred că terenul de tip deșertic s-ar putea dubla sau tripla de la o suprafață de 400.000 de hectare în prezent.
În România, ca urmare a fenomenelor de aridizare și deșertificare, „există acum peste 400.000 de hectare de soluri nisipoase, pe care producțiile agricole sunt semnificativ diminuate”, ne spune profesorul universitar Ioan Jelev, vicepreședinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice și cercetător.
„La nivelul țării noastre, 11.298.069,03 ha sunt susceptibile de degradare prin aridizare și posibilă deșertificare. Din acestea, 7.546.349,87 ha (66,8%) prezintă susceptibilitate mare, iar 2.970.082,19 ha (26,3%) prezintă susceptibilitate moderată”, ne-a precizat și Olga Vizitiu, președintele Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului (ICPA).
Terenul deșertic ar putea crește cu încă 800.000 de hectare până în 2050.
„Este vorba despre peste 800.000 de hectare de teren arabil aflate în pericol de deșertificare, pe care fermierii practică agricultura din ce în ce mai greu. Cele mai afectate județe sunt Olt, Dolj și Mehedinți”, potrivit unui studiu realizat de Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie București. Datele se regăsesc și în Strategia Națională privind Prevenirea și Combaterea Deșertificării și Degradării Terenurilor 2019-2030.
Cauzele deșertificării
„Principalele amenințări care afectează calitatea solurilor sunt: seceta, umiditatea excesivă, eroziunea, compactarea, sărăcirea solului în materie organică și nutrienți, salinizarea, acidifierea, poluarea, extinderea suprafețelor cu soluri de calitate inferioară, degradarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare și extinderea suprafețelor afectate de secetă, precum și decopertarea orizonturilor fertile pentru comercializare”, explică Olga Vizitiu, directorul ICPA.
Profesorul Ioan Jelev consideră că schimbările climatice au fost accentuate de activitățile umane iraționale: utilizarea combustibililor fosili, practicile agricole greșite (de exemplu, aratul din deal în vale), dar și de sistemele de irigații comuniste.
Regimul comunist a încercat să extindă suprafața agricolă chiar și în sudul țării, dar a distrus resursele locale de apă. Malul stâng al Dunării a fost îndiguit, bălțile adiacente au fost desecate, iar zăvoaiele de plopi și sălcii au fost tăiate.
Administrația Națională de Meteorologie emite alerte de secetă pedologică – lipsa apei din sol la adâncimi mici, de până la un metru – de mai bine de un an.
În ultima alertă, din 20 august, pentru culturile agricole, s-a evidențiat faptul că în pământul din mai multe zone nu există apă suficientă pentru a susține culturile de porumb.
„La data de 20 august 2025, în cultura de porumb neirigat, conținutul de apă pe profilul de sol 0-100 cm se situează în limite scăzute și deosebit de scăzute (secetă pedologică moderată, puternică și extremă) în cea mai mare parte a țării. Rezerva de umiditate din sol prezintă valori satisfăcătoare local în nordul, nord-estul și centrul Moldovei, izolat în nord-estul și centrul Transilvaniei”, se precizează în atenționarea Administrației Naționale de Meteorologie.
Seceta pedologică
Efectele secetei pedologice nu se răsfrâng doar asupra recoltelor dintr-un an, ci devin cauze pentru deșertificarea României și pentru scăderea producției agricole pe termen lung, conform studiilor Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului.
Astfel, chiar dacă într-un an ar ploua de 4-5 ori mai mult decât media anuală, solul tot nu ar reține suficientă apă pentru culturile tradiționale, cum sunt cerealele și legumele.
„România este situată într-o zonă de climă cu secete pedologice prelungite, iar creșterea temperaturilor medii anuale cu 0,2 – 0,6°C în ultimii 10 ani, precum și scăderea precipitațiilor cu 10 – 15 mm față de mediile multianuale relevă tendința clară de intensificare și extindere a fenomenelor de deșertificare și degradare a terenurilor, în special în sudul și estul țării”, explică profesorul Ioan Jelev.
Un exemplu practic al lipsei de apă este adâncimea forajelor. Locuitorii din Mârșani spun că acum 3-4 decenii era suficient un foraj de 10 metri. Acum, firmele de foraj din Dolj spun că sunt necesare adâncimi între 40 și 60 de metri pentru a avea un puț de apă.
Soluțiile: împăduriri și aclimatizări
Singura soluție pentru a stopa sau încetini avansul deșertificării sunt împăduririle.
Conform ministrului Mediului, Diana Buzoianu, o parte importantă din terenurile agricole sunt amenințate de deșertificare.
„O treime din teritoriul României și 40% din suprafața agricolă se află în zone care prezintă risc de deșertificare”, a scris aceasta într-o postare pe Facebook.
Una dintre soluțiile evidente este „împădurirea”, afirmă ministrul Mediului, Diana Buzoianu.
Documentele Ministerului Mediului preconizează „crearea a perdele forestiere de protecție (~56.000 ha) pentru a acoperi terenurile vulnerabile din Oltenia, Dobrogea și Câmpia Română. Finanțările disponibile din PNRR și UE sunt consistente: circa 800 de milioane de euro pentru prima plantare, reîmpădurire, pepiniere, adaosuri funcționale”.
Profesorul Ioan Jelev avertizează că împăduririle nu vor aduce și precipitații, apă în sol, așa că arborii vor face ca deșertificarea să avanseze mai lent.
În acest sens, ca și în zonele aride din Spania, în zonele deșertice din România se va trece la culturi speciale și se va renunța la cereale și arbori mari.
Unitățile de cercetare din rețeaua Academiei de Științe Agricole și Silvice dezvoltă în prezent soiuri noi de plante rezistente la secetă și lipsă de apă.
De asemenea, sunt testate specii subtropicale și tropicale pentru adaptare la condițiile României. La Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri din Dăbuleni se studiază, pe lângă pepenii deja celebri, și plante precum kiwi, măslin, kaki, fistic, goji, aronia, lonicera, jujuba (curmalul chinezesc), banana nordului (Asimina triloba) și cartoful dulce.
CITIȚI ȘI:
Europa în flăcări: o vară devastatoare sub asediul incendiilor și căldurilor extreme
