În 2025, raportarea ESG în România a intrat într-o fază nouă: nu mai e „un raport de imagine”, ci o obligație reglementată, cu standarde europene, cerințe de audit/asigurare și expunere juridică.
- ESG (Environmental, Social, Governance) este cadrul prin care companiile își evaluează impactul asupra mediului, responsabilitatea socială și calitatea guvernanței, fiind baza raportării de sustenabilitate și a deciziilor responsabile de business.
- În acest context, cea mai mare vulnerabilitate a multor companii nu este lipsa de intenție, ci „skills gap”-ul: deficitul de oameni care știu să transforme date dispersate (mediu, HR, achiziții, risc, conformitate) într-o raportare coerentă, verificabilă și aliniată ESRS/CSRD.
România a intrat, în 2025, în primul an de aplicare efectivă a normelor ESG, care obligă companiile să raporteze impactul asupra mediului.
Aceste reguli sunt esențiale pentru reducerea poluării, gestionarea responsabilă a resurselor și creșterea transparenței, contribuind la protejarea mediului și la prevenirea riscurilor ecologice.
Situația la zi
Implementarea raportării ESG a înregistrat progrese clare în acest an, dar și provocări semnificative. Provocările se leagă, în special, de modul de raportare și a lipsa oamenilor calificați, potrivit informațiilor obținute de Green-Report de la companii și specialiști în domeniu.
„Raportarea de sustenabilitate presupune extragerea unor concluzii din datele și acțiunile legate de tematica ESG și transformarea lor în informații valoroase pentru organizație”, explică expertul Corina Dimitriu – Partener, Audit și Servicii Conexe, Deloitte România – despre provocările raportării ESG conform CSRD.
„Entitățile care raportează conform IFRS au o oportunitate reală de a conecta raportarea de sustenabilitate cu cea financiară, ceea ce contribuie la îmbunătățirea managementului riscurilor și la stabilitatea financiară pe termen lung a companiilor, permițându-le să abordeze strategic problema ESG”, completează Corina Dimitriu.
ESG partea a unei directive europene
CSRD (Corporate Sustainability Reporting Directive – directivă a Comisiei Europene) a devenit parte din realitatea legislativă națională prin OUG 137/2024 (asigurarea raportării de durabilitate) și OMF 85/2024 (calendar și reguli de raportare), ceea ce a dus la primele rapoarte structurate după Standardele Europene de Raportare de Sustenabilitate (ESRS).
ESG vine de la Environmental, Social, Governance și reprezintă setul de criterii prin care sunt evaluate riscurile și performanța unei organizații în:
Cele 12 subiecte strategice (topice ESRS) pentru care CSRD solicită raportare sunt cele definite în Standardele Europene de Raportare de Sustenabilitate (ESRS) și acoperă cele trei piloni ESG – Mediu, Social și Guvernanță:
Mediu (Environmental – E): 1. Schimbări climatice; 2. Poluare; 3. Apă și resurse marine; 4. Biodiversitate și ecosisteme; 5. Utilizarea resurselor și economia circulară;
Social (S): 6. Forța de muncă proprie; 7. Lucrători din lanțul valoric; 8. Comunități afectate; 9. Consumatori și utilizatori finali;
Guvernanță (G); 10. Conduită în afaceri (Business conduct)
Subiecte transversale/generale: 11. Guvernanță, strategie și managementul riscurilor ESG; 12. Model de afaceri, strategie și impacturi, riscuri și oportunități (IROs).
Cum s-au descurcat companiile în primul an
Dintre cele 12 subiecte strategice pentru care Directiva privind Raportarea Corporativă de Sustenabilitate solicită raportare conform Standardelor Europene de Raportare de Sustenabilitate (ESRS), forța de muncă proprie (99%) și schimbările climatice (98%) au fost cel mai frecvent acoperite de către entitățile raportoare din toate industriile.
La polul opus, biodiversitatea și ecosistemele (34%) și comunitățile afectate (41%) sunt considerate ca fiind relevante conform standardelor de raportare de către cel mai mic număr de entități analizate de studiul Deloitte publicat în luna decembrie 2025.
De altfel, mai multe companii mari și entități supravegheate au finalizat sau publicat versiuni preliminare ale rapoartelor ESG.
Spre exemplu, Christina Verchere, CEO OMV Petrom, a vorbit în raportul companiei prezentat în acest an și despre alinierea raportării la noul cadru ESG european.
„Înregistrăm progrese semnificative în implementarea Strategiei 2030, care ne poziționează ca lider al tranziției energetice în regiune. (…) printr-un mix echilibrat de investiții în soluții cu emisii de carbon reduse, (…) ne propunem să creăm valoare pe termen lung pentru toate părțile interesate – de la acționari și angajați, la parteneri, clienți și comunități”.
Declarația CEO-ului OMV Petrom vorbește despre angajamentul companiei în raportarea și acțiunile ESG, precum și despre modul în care acestea sunt integrate în strategia de business.
Pentru companiile mai mici, instituțiile profesionale Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR) au emis ghiduri pentru practicieni.
CAFR (Camera Auditorilor Financiari din România) este organismul profesional care reglementează și supraveghează activitatea auditorilor financiari, inclusiv implicarea acestora în asigurarea (auditul limitat) a raportărilor de sustenabilitate conform CSRD.
„Deși primul an de raportare conform CSRD a fost o provocare din cauza complexității informațiilor financiare legate de ESG, chiar și aceasta demonstrează capacitatea companiilor de a se adapta”, explică Oana Ionică, Director – Audit & Assurance, Deloitte România.
„Raportarea de sustenabilitate este un proces care necesită definirea unor noi procese sau rafinarea celor existente, oferind entităților posibilitatea de a reflecta asupra eficienței propriilor proceduri și de a pregăti mai bine următoarele cicluri de raportare”, spune Ionică.
Deficitul
Totuși, deficiențele sunt evidente:
există un puternic „skills gap” — un deficit de competențe interne în companii pentru colectarea, validarea și raportarea datelor ESG, în special pentru datele de mediu (emisiile de gaze cu efect de seră) și cele sociale din lanțul valoric.
De asemenea, integrarea ESG cu sistemele financiare și procesul de asigurare (audit limitat) rămân provocări majore.
În plus, multe organizații încă tratează raportarea ca un exercițiu de conformare, nu ca un instrument de guvernanță.
Analiză Deloitte subliniază aceste minusuri.
„Majoritatea companiilor întâmpină dificultăți în a integra datele ESG cu raportarea financiară tradițională, capacitatea de a calcula sau estima impactul financiar al factorilor ESG fiind limitată. Datele privind cheltuielile de capital (CapEx) și operaționale (OpEx) legate de sustenabilitate sunt adesea neincluse sau insuficiente, evidențiind nevoia de îmbunătățire a proceselor interne și a sistemelor de date”
Raportarea ESG poate însemna profit, nu birocrație
„Un număr semnificativ de companii care au raportat sub CSRD sau ISSB spun că au obținut valoare semnificativă sau moderată din datele și perspectivele ESG colectate, nu doar conformitate”, se precizează și într-un raport al PwC..
„Unele folosesc aceste date pentru decizii strategice, transformarea lanțului de aprovizionare, planificarea forței de muncă sau managementul riscurilor – demonstrând că raportarea ESG poate deveni un instrument de decizie”, continuă raportul.
De aceeași părere este și Ciprian Stănescu, Președinte Social Innovation Solutions:
„Programele ESG sunt despre a înțelege valoarea strategică a ESG-ului, despre sustenabilitate și despre cum construim cu adevărat împreună o economie competitivă și o Românie care să poată să se uite cu încredere spre viitor”,
ne-a explicat acesta.
„Am înțeles cum pot folosi aceste reglementări ca o oportunitate financiară și strategică, prin accesarea unor finanțări verzi sau prin consolidarea încrederii pe care o avem în fața clienților și partenerilor”, ne-a explicat și Georgeta Buhociu, administratorul unei firme din industria alimentară.
Practica
Din perspectiva unei companii din România cu activități care pot afecta mediul (producție, energie, construcții, agricultură intensivă, logistică, deșeuri), ESG nu mai e „opțional”.
În 2025, presiunea vine din noul cadru de raportare de sustenabilitate (CSRD/ESRS) și din faptul că raportarea trebuie să fie măsurabilă, comparabilă și verificabilă (cu asigurare/audit limitat, cel puțin).
Practic, compania trebuie să treacă de la declarații generale la date solide și controale interne.
- Ce au de făcut, concret, companiile:
Stabilească dacă intră în obligație (direct sau prin grup/lanț valoric) și să-și definească perimetrul de raportare.
Analiza de dublă materialitate: ce impact are asupra mediului și ce riscuri financiare îi aduce mediul (climă, reglementări, costuri).
Sisteme de date: inventar de emisii (Scope 1–2 și, gradual, 3), consumuri (energie/apă), deșeuri, poluare, incidente, conformare. Datele trebuie să fie „auditabile” (metodologie, responsabil, dovezi).
Plan de tranziție: ținte realiste, investiții, măsuri, calendar și KPI-uri.
Guvernanță: roluri clare (CFO/ESG lead), politici, proceduri, control intern, training, managementul furnizorilor.
Minusurile practice
Din datele colectate de Green-Report de la specialiști, de la companii și din analize companiilor de profil reiese că România are multe găuri concrete în privința raportărilor de sustenabilitate.
Este vorba de:
- Deficiență de competențe (Skills gap): puțini oameni care știu ESRS + contabilitate de carbon + control intern.
- Costuri și timp: colectare date, IT, consultanță, audit/asigurare.
- Lanțul valoric: furnizorii nu au date sau nu le pot demonstra; apar întârzieri și estimări fragile.
- Risc reputațional și juridic: raportarea slabă sau inconsecventă poate genera acuzații de „greenwashing”, controale și litigii.
- Fragmentarea internă: mediul, financiarul, operaționalul și juridicul lucrează în silozuri; raportarea devine un „proiect de final de an”, nu un sistem.
- Incidente de mediu, care au evidențiat „golurile” de transparență și control
România nu duce lipsă de semnale publice legate de presiunea pe componenta de mediu.
Spre exemplu, doar în această lună, decembrie 2025, Garda Națională de Mediu a anunțat controale și amenzi semnificative în București–Ilfov pentru încălcări asociate poluării aerului (emisii difuze, gestionare deficitară a materialelor/deșeurilor, praf etc.).
Niciuna dintre companiile amendate nu aveau raportări de ESG.
„Astfel de episoade arată cât de importantă devine trasabilitatea datelor de mediu și capacitatea companiilor de a demonstra măsuri, ținte și controale – exact genul de informații pe care raportarea de durabilitate (bine făcută) ar trebui să le structureze”, ne-au explicat reprezentanții Gărzii de Mediu București.
Directiva europeană care schimbă jocul: CSRD + ESRS
Pilonul central este CSRD (Corporate Sustainability Reporting Directive – Directiva (UE) 2022/2464), care extinde masiv raportarea de durabilitate față de vechiul NFRD și impune raportarea după Standardele Europene de Raportare de Sustenabilitate (ESRS).
ESRS sunt cele care definesc „ce” și „cum” raportezi (inclusiv conceptul-cheie de dublă materialitate: impactul companiei asupra mediului/societății și impactul riscurilor ESG asupra companiei).
Principalele reguli legislative care guvernează raportarea ESG în România
În România, implementarea CSRD și a raportării de durabilitate s-a făcut printr-un „pachet” de acte normative (financiar-contabile, supraveghere financiară, audit/asigurare):
OUG nr. 137/2024 – actul-cheie care a modificat Legea auditului statutar (Legea 162/2017) și OUG 75/1999 pentru a integra componenta de asigurare a raportării de durabilitate și mecanismele asociate CSRD. A fost publicată în Monitorul Oficial la 3 decembrie 2024.
Ordinul MF nr. 85/2024 – introduce/actualizează reguli contabile și calendarul aplicării raportării de durabilitate pentru entitățile vizate, în corelare cu cerințele europene.
Norme ASF (2024) – pentru entitățile supravegheate de Autoritatea de Supraveghere Financiară (piață de capital, asigurări etc.).
De exemplu, Norma ASF nr. 4/2024 actualizează reglementările contabile aplicabile entităților din zona instrumentelor și investițiilor financiare, incluzând referințe la raportarea de durabilitate și standardele europene.
2025 a adus o schimbare importantă la nivel european: Directiva (UE) 2025/794, supranumită frecvent „stop-the-clock”, a modificat termenele de aplicare pentru anumite cerințe de raportare/diligență, în logica reducerii poverii administrative. Ministerul Finanțelor descrie explicit această directivă și efectul de amânare.
În România, transpunerea/operarea acestor ajustări este reflectată și în discuțiile despre OMF 1421/2025 (menționat în analize de specialitate ca instrument de aliniere la modificările de calendar).
