Oamenii inhalează zilnic aproximativ 68.000 de particule de microplastic și ingerează anual până la 250 de grame, echivalentul a 50 de carduri bancare.
Un studiu realizat de Universitatea din Toulouse arată că expunerea prin aer este mult mai mare decât se credea.
Cercetătorii au descoperit că un adult poate inhala în jur de 68.000 de particule de microplastic pe zi, de o sută de ori peste estimările anterioare.
Probele prelevate din locuințe au indicat aproximativ 528 de particule pe metru cub de aer.
În autoturisme, concentrația a fost de patru ori mai mare – 2.238 de particule pe metru cub. Explicația este simplă: materialele plastice folosite în tapițerii, borduri sau panouri eliberează fragmente invizibile care rămân suspendate în aer.
„Interiorul mașinii este, practic, o cameră construită din plastic. Nu e de mirare că aerul dinăuntru e mai încărcat decât cel din casă,” subliniază autorii studiului.
Aproape 94% dintre particulele identificate au avut dimensiuni sub 10 microni, suficient de mici pentru a pătrunde adânc în plămâni.
Plasticul pe care îl înghițim
Pe lângă ceea ce respirăm, înghițim și cantități considerabile. Potrivit unui studiu al Universității Cornell:
Un adult ingerează anual până la 250 de grame de microplastice.
Adică echivalentul a 50 de carduri bancare.
Sursele sunt multiple: sticle, caserole, pungi și alte recipiente de unică folosință.
Specialiștii atrag atenția că pericolul nanoplasticelor este și mai mare. Acestea sunt suficient de mici încât să depășească bariera digestivă.
Aceste particule microscopice pot ajunge în alimente și apă, traversează sistemul digestiv și pătrund ulterior în fluxul sanguin.
„Nanoplasticele sunt suficient de mici încât să treacă bariera digestivă și să circule prin sânge. În timp, pot provoca reacții autoimune sau inflamații cronice,” avertizează toxicologii.
Printre efectele asociate se numără cheagurile de sânge, bolile autoimune și afecțiunile pulmonare cronice, precum BPOC sau chiar cancerul.
Apa îmbuteliată, un factor surprinzător
Un alt studiu, publicat în 2024 de o echipă de la Columbia University, a analizat apa îmbuteliată cu ajutorul unei tehnici laser inovatoare.
Rezultatele au arătat că fiecare litru conține între 110.000 și 370.000 de particule, iar peste 90% sunt nanoplastice.
Cele mai frecvente au fost fragmentele de nailon, provenite din filtrele de purificare, și PET-ul, materialul din care sunt fabricate sticlele.
„Ceea ce descoperim abia acum e că particulele foarte mici sunt mult mai numeroase decât credeam. Și tocmai ele pătrund cel mai ușor în organism,” explică profesorul Wei Min, coautor al studiului.
Diferența de dimensiune face toată diferența: microplasticele au sub cinci milimetri, dar nanoplasticele coboară sub un micrometru.
Acestea din urmă sunt suficient de mici pentru a trece în fluxul sanguin și a ajunge în organe vitale, inclusiv în creier și inimă.
Riscuri confirmate și în medicină
Efectele nu mai sunt doar teoretice.
În martie 2024, un studiu publicat în New England Journal of Medicine a arătat că pacienții la care s-au detectat microplastice în plăcile carotidiene au avut un risc semnificativ mai mare de infarct, accident vascular cerebral sau deces în următorii trei ani.
Concluzia nu stabilește o cauzalitate directă, dar ridică un semnal de alarmă pentru întreaga comunitate medicală.
Politici și soluții
Uniunea Europeană a făcut pași importanți în ultimii doi ani pentru a limita poluarea cu microplastice.
Din octombrie 2023 este în vigoare Regulamentul REACH (UE 2023/2055), care interzice microplasticele adăugate intenționat în produse precum cosmetice exfoliante, detergenți sau glitter.
Pentru anumite categorii există perioade de tranziție, dar direcția este clară: eliminarea acestor particule din piața europeană.
În aprilie 2025, Comisia Europeană a publicat un ghid detaliat pentru industrie, explicând modul de aplicare a noilor reguli și oferind exemple practice.
Mai mult, în mai 2025 a intrat în vigoare Directiva revizuită privind apele urbane uzate, care obligă statele membre să monitorizeze microplasticele în apele reziduale și nămolurile rezultate din epurare.
Sectorul textil, responsabil pentru o parte semnificativă a emisiilor de microplastice, este acum vizat prin Regulamentul privind ecodesignul produselor și prin noile norme de raportare a impactului asupra mediului, adoptate în iunie 2025.
În plus, Parlamentul European și Consiliul au convenit asupra introducerii unui mecanism de responsabilitate extinsă a producătorului pentru textile, care obligă brandurile de fast fashion să contribuie la colectarea și reciclarea produselor puse pe piață.
Aceste măsuri vin în completarea restricțiilor asupra altor surse majore, precum peleții industriali sau particulele generate involuntar prin uzura anvelopelor.
Împreună, ele marchează o schimbare de paradigmă:
Nu doar reducerea consumului de plastic de unică folosință, ci și regândirea lanțului de producție al unor industrii întregi.
O criză invizibilă
Micro și nanoplasticele reprezintă o poluare invizibilă, dar omniprezentă. Fie că le respirăm, le bem sau le ingerăm odată cu alimentele, particulele ajung inevitabil în organism.
Știința abia începe să înțeleagă amploarea riscului, însă primele rezultate sugerează consecințe serioase pentru sănătatea publică.
De la 68.000 de particule inhalate zilnic până la sute de mii de fragmente într-un singur litru de apă, cifrele descriu o realitate greu de ignorat.
CITIȚI ȘI:
Microplasticele reduc fotosinteza plantelor și cresc riscul foametei
