România are termen până în iulie 2026 pentru a transpune Directiva europeană privind dreptul la reparație. Alte state europene aplică deja măsuri concrete, care reduc deșeurile electrice și încurajează consumatorii să repare în loc să înlocuiască.
Economia circulară se bazează pe folosirea produselor cât mai mult timp, prin reutilizare, reparare și, la final, reciclare.
Fiecare aparat reparat înseamnă mai puține deșeuri de echipamente electrice și electronice și mai puține resurse naturale exploatate pentru produse noi.
Repararea aduce și un beneficiu economic direct: costurile sunt adesea mai mici decât achiziția unui produs nou.
În plus, decizia de a dona sau repara prelungește ciclul de viață al echipamentelor și sprijină comunitățile vulnerabile.
Reparare sau pregătire pentru reutilizare
Există o diferență importantă între reparare și pregătirea pentru reutilizare.
Repararea se aplică produselor defecte, dar care nu au devenit încă deșeuri. Intervențiile se fac în service-uri și urmăresc să prelungească utilizarea aparatului de către proprietar.
Pregătirea pentru reutilizare se aplică abia după ce echipamentele intră în fluxul deșeurilor electrice și electronice. Prin verificare, curățare, testare și reparații, acestea primesc o nouă viață și sunt reintroduse pe piață ca produse funcționale.
Cele două procese sunt complementare. Ambele reduc presiunea asupra resurselor și extind durata de utilizare a produselor electronice.
Legislația europeană: dreptul la reparație și pașaport digital
În 2024, Uniunea Europeană a adoptat Directiva privind Dreptul la reparație.
Aceasta obligă producătorii să repare anumite bunuri și după expirarea garanției.
Consumatorii și reparatorii independenți primesc acces la piese de schimb, instrumente de diagnostic și informații tehnice.
Tot atunci, Regulamentul privind proiectarea ecologică a produselor sustenabile (ESPR) a introdus noi cerințe. Produsele trebuie să fie mai durabile, mai reparabile și mai ușor de reciclat.
Regulamentul a introdus și pașaportul digital al produselor, care oferă date transparente despre reparații, materiale și ciclul de viață.
Franța: indice de reparabilitate și bonusuri pentru reparații
Franța aplică încă din 2020 Legea anti-risipă pentru o economie circulară (AGEC). Printre măsurile sale se numără obligativitatea achizițiilor publice responsabile.
Instituțiile publice din Franța sunt obligate să cumpere bunuri provenite din fluxul de pregătire pentru reutilizare sau care conțin materiale reciclate, în proporții variabile în funcție de tipul de produs.
Un element-cheie este indicele de reparabilitate, afișat pe produse precum telefoane, laptopuri sau mașini de spălat, aspiratoare, mașini de tuns iarba etc.
Scorul, de la 1 la 10, arată cât de ușor se poate repara un produs.
Astfel, consumatorii pot alege nu doar în funcție de preț, ci și de șansele ca produsul să reziste mai mult.
Pentru a încuraja efectiv repararea, Franța a introdus în 2022 bonusul de reparație pentru echipamente electrice, electronice, textile și încălțăminte.
Acesta acoperă o parte din costul reparației și se deduce direct din factură, dar doar la reparatori autorizați.
Din 2025, Franța a făcut încă un pas, introducând indicele de durabilitate.
Acesta completează indicele de reparabilitate și arată durata de viață reală a produsului, deocamdată pentru televizoare și mașini de spălat.
Alte modele europene: Germania și Olanda
Germania sprijină reparațiile prin subvenții pentru ateliere. Astfel, costurile sunt mai mici pentru consumatori, iar accesul la servicii devine mai ușor.
În Olanda, „repair cafés” s-au dezvoltat ca spații comunitare. Aici cetățenii învață să repare obiecte alături de voluntari și specialiști.
Modelul are un rol educativ și contribuie la schimbarea mentalității legate de consum și risipă.
România: inițiative de reutilizare și solidaritate
România trebuie să transpună Directiva privind dreptul la reparație până în 2026.
Până atunci, unele campanii arată potențialul reutilizării ca instrument social și ecologic.
Un exemplu este proiectul „Intră în cercul solidarITății!”, organizat de ECOTIC și Ateliere Fără Frontiere.
Campania colectează echipamente IT, le recondiționează și le donează școlilor și comunităților defavorizate.
„Sute de calculatoare, care altfel ar fi devenit deșeuri, au fost transformate în instrumente de educație și incluziune digitală”, explică Florin Niculae, director de dezvoltare la Ateliere Fără Frontiere.
Acesta arată că inițiativa merge dincolo de reciclare: „Înseamnă solidaritate, economie circulară și un viitor mai echitabil.”
Impactul campaniei este confirmat de datele prezentate de ECOTIC.
„Peste 32.000 de echipamente IT au fost pregătite pentru reutilizare și donate comunităților defavorizate din România”,
spune Sabina Pîrvulescu, director operațional.
Aceasta consideră că modelul trebuie multiplicat, pentru a susține tranziția către un viitor mai verde și mai echitabil.
Un pas simplu, cu efecte majore
Repararea echipamentelor electrice are beneficii multiple:
- reduce costurile gospodăriilor;
- conservă resurse;
- sprijină comunități vulnerabile.
Modelele aplicate deja în Franța, Germania și Olanda arată că reparațiile pot fi stimulate prin bonusuri, subvenții sau indici de informare.
Pentru România, provocarea este să transforme aceste exemple europene într-o realitate locală.
Fiecare aparat reparat înseamnă resurse salvate, emisii reduse și o tranziție reală către economia circulară.
CITIȚI ȘI:
Dreptul la Reparație 2026: aşa prelungim viața electrocasnicelor
Cum reciclăm gratuit deșeurile electrice și electronice (DEEE)
