Regia Națională a Pădurilor – Romsilva este unul dintre cele mai importante organisme economice și instituționale din România. Cu un patrimoniu forestier uriaș și responsabilitatea de a administra resurse strategice, instituția ar trebui să fie un model de eficiență, transparență și sustenabilitate. Realitatea este însă alta: un aparat birocratic greoi, centralizat și adesea politizat, care funcționează mai degrabă după tipare învechite decât după standardele moderne de guvernanță.
Un studiu comparativ recent, care analizează modul de funcționare a structurilor forestiere din mai multe state europene, scoate în evidență atât limitele Romsilva, cât și oportunitățile de reformă.
Studiul este realizat de Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din cadrul Universității Transilvania Brașov și publicat în martie 2025 chiar pe site-ul ROMSILVA.
Acest raport prezintă o analiză comparativă a modului de organizare și funcționare a zece entități europene responsabile cu gestionarea pădurilor de stat: din Austria, Cehia, Croația, Estonia, Franța, Germania (Bavaria), Irlanda, Polonia, Slovacia și Slovenia.
Scopul raportului este de a evidenția asemănările și diferențele față de modelul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, în ceea ce privește structura instituțională, separarea funcțiilor publice de cele comerciale, organizarea pazei, exploatarea și valorificarea lemnului, gestionarea ariilor protejate și utilizarea instrumentelor financiare de sprijin.
Analiza se află pe site-ul oficial al Romsilva fiind publicată în martie 2025 și oferă multiple exemple de bune practici arătând ce ar putea prelua România pentru a transforma Romsilva într-o instituție modernă, credibilă și eficientă.
Un diagnostic clar: de ce are nevoie Romsilva de reformă?
Romsilva nu mai răspunde cerințelor actuale legate de protecția mediului, dezvoltarea durabilă și gestionarea resurselor naturale. Iar dacă ne uităm la ce se întâmplă în țările europene analizate, vedem că cele mai importante probleme sunt:
- Centralizare excesivă și birocratizare: deciziile sunt luate la vârf, iar structura greoaie întârzie orice inițiativă.
- Concentrarea funcțiilor: instituția administrează, exploatează și controlează în același timp, ceea ce creează conflicte de interese evidente.
- Politizarea conducerii: numirile pe criterii politice reduc profesionalismul și credibilitatea.
- Transparență redusă: raportările financiare nu sunt standardizate și greu de comparat la nivel european.
- Slabă adaptabilitate: în fața noilor provocări legate de schimbările climatice, biodiversitate și economia verde, Romsilva rămâne în urmă.
Acest tablou explică de ce instituția este adesea percepută negativ de opinia publică și de ce se discută tot mai insistent despre o reformă de fond, nu doar de formă.
Modele europene: unde putem învăța
Studiul arată că alte state europene au reușit să își modernizeze structurile forestiere, iar aceste modele oferă direcții clare de schimbare pentru România.
Germania – descentralizare și implicarea comunităților
În Germania, administrarea pădurilor este descentralizată. Fiecare land are agenții proprii, iar deciziile sunt luate cât mai aproape de comunitățile locale. Acest model reduce birocrația și încurajează adaptarea rapidă la nevoile regionale.
Franța – management integrat și raportări clare
Oficiul Național al Pădurilor (ONF) are un sistem transparent de raportare financiară și de performanță. În plus, ONF integrează politicile forestiere cu cele de conservare a biodiversității și dezvoltare rurală, demonstrând că pădurea poate fi și resursă economică, și spațiu protejat.
Austria – autonomie și sustenabilitate
Österreichische Bundesforste funcționează ca o companie publică autonomă. Este orientată spre profit, dar în același timp are indicatori clari de sustenabilitate și protecție a mediului.
Modelul austriac demonstrează că statul poate administra păduri eficient și profitabil, fără a sacrifica obiectivele de mediu.
Polonia – transparență și reinvestirea profiturilor
Lasy Państwowe este un exemplu notabil de transparență. Veniturile sunt făcute publice, iar o parte importantă a profiturilor este reinvestită direct în regenerarea pădurilor și în dezvoltarea infrastructurii forestiere.
Exemplu comparativ. Cum se iau deciziile de comercializare a lemnului în cazul țărilor analizate?
Decizia de comercializare a masei lemnoase în țările analizate (Austria, Cehia, Croația, Estonia, Franța, Germania, Irlanda, Polonia, Slovacia, Slovenia) este, în general, reglementată de principii economice, strategii interne ale companiilor de stat și legi generale de concurență și achiziții publice, mai degrabă decât de regulamente extrem de specifice care ar detalia fiecare aspect al procesului de vânzare, cum este în România.
De exemplu, în Cehia, strategia companiei (LČR) pe o perioadă de 5 ani este cea care ghidează metodele de vânzare.
Rezultatele sintetice indică următoarele direcții de formulare a deciziile de comercializare:
– Orientare spre piață și eficiență: Majoritatea țărilor (ex: Austria, Germania, Irlanda) pun accent pe maximizarea veniturilor și pe adaptarea la condițiile pieței, decizia privind forma de vânzare fiind strategică și bazată pe eficiență economică, în limitele cotei anuale de tăiere stabilită prin prevederile amenajamentelor.
– Decizii la nivel de conducere/companie: Forma de vânzare (lemn pe picior vs. fasonat) este adesea stabilită la nivelul conducerii organizației de stat (ex: Consiliul de Administrație în Croația, Conducerea executivă în Germania, Departamentul de Marketing în Estonia), nu prin legi care să impună o metodă specifică pentru fiecare volum sau situație.
– Transparență și concurență prin licitații: Chiar și acolo unde există prevederi obligatorii privind metodele de vânzare (de exemplu licitațiile publice), acestea sunt în general mecanisme de asigurare a transparenței și a concurenței (ex: Germania, Estonia, Slovacia, Irlanda), parte a cadrului legal general pentru gestionarea bunurilor publice, nu regulamente specifice care dictează în detaliu fiecare pas al vânzării lemnului.
– Flexibilitate și negociere justificată: Multe țări permit negocierea sau vânzarea directă în cazuri justificate (volume mici, lemn special, situații de urgență), ceea ce indică o flexibilitate în cadrul unor principii generale, nu o reglementare rigidă.
– Contracte pe termen lung: Utilizarea contractelor pe termen lung, menționată în multe țări (Austria, Cehia, Franța, Germania, Irlanda, Slovacia, Slovenia), este o decizie strategică de business pentru asigurarea stabilității, nu o impunere legală specifică privind modul în care se vinde lemnul, ci către cine și pentru cât timp.
– Utilizarea platformelor electronice: folosind preponderent platforme electronice și sisteme virtuale devine instrumentul de vânzare a lemnului, atât pentru lemnul fasonat cât și pentru lemnul de foc.
Bavaria și Estonia oferă exemple de platforme on-line destinate vânzării lemnului de foc.
Oportunități pentru reforma Romsilva
Pornind de la comparațiile din studiu, se conturează câteva direcții clare prin care Romsilva poate fi reformată.
-
Separarea funcțiilor
Este esențial ca administrarea fondului forestier să fie separată de exploatarea economică și de control. Un model mixt, inspirat din Franța și Austria, ar permite ca Romsilva să rămână administrator, dar să externalizeze sau să gestioneze distinct activitățile comerciale. Astfel, s-ar elimina conflictul de interese și s-ar câștiga în transparență.
-
Profesionalizarea și depolitizarea conducerii
În toate exemplele analizate, selecția managementului se face pe criterii profesionale, nu politice. România are nevoie de un sistem de recrutare bazat pe competențe și performanță, similar celui folosit la Bundesforste sau la ONF.
-
Transparență financiară și raportări periodice
Adoptarea unor standarde clare de raportare, după modelul ONF și Lasy Państwowe, ar permite societății să vadă cum sunt administrate resursele. Raportările publice, auditurile externe și indicatorii de performanță ar crește credibilitatea instituției.
-
Descentralizare și implicarea comunităților locale
Un model inspirat din Germania ar aduce decizia mai aproape de comunități. Implicarea acestora în administrarea pădurilor ar însemna nu doar responsabilitate sporită, ci și o mai bună acceptare socială a măsurilor de management forestier.
-
Orientarea spre sustenabilitate și climă
Reforma trebuie să includă obiective clare privind biodiversitatea, reducerea emisiilor și adaptarea la schimbările climatice. Austria arată că profitul și sustenabilitatea nu se exclud, ci se pot susține reciproc.
-
Reinvestirea profiturilor
Modelul polonez arată că o parte semnificativă din veniturile obținute trebuie reinvestite în păduri. Regenerarea, infrastructura și educația forestieră sunt direcții obligatorii pentru ca Romsilva să își îndeplinească misiunea pe termen lung.
De la problemă la oportunitate
Schimbările nu sunt ușoare. Reforma Romsilva înseamnă nu doar modificarea unei organigrame, ci o schimbare de viziune: de la o instituție greoaie și politizată la o structură modernă, profesională și transparentă.
Presiunile externe – aderarea la OCDE, angajamentele internaționale privind schimbările climatice, nevoia de a reduce defrișările ilegale – fac ca această reformă să nu mai fie o opțiune, ci o obligație.
Dar tocmai aici apare oportunitatea. România poate folosi acest context pentru a construi o instituție model în Europa Centrală și de Est. Cu resursele forestiere pe care le deține, țara are șansa de a transforma pădurea într-un motor de dezvoltare durabilă, în loc să o trateze doar ca pe o sursă de lemn.
Studiul comparativ arată limpede: Romsilva nu poate rămâne în forma actuală. Centralizarea excesivă, lipsa de transparență și politizarea sunt bariere care blochează modernizarea. Exemplele din Germania, Franța, Austria și Polonia, dar și din alte țări europene arată că există alternative funcționale și eficiente.
Reforma ar trebui să urmeze câteva principii fundamentale: separarea funcțiilor, profesionalizarea conducerii, transparență financiară, descentralizare, orientarea spre sustenabilitate și reinvestirea profiturilor.
România are acum nu doar obligația, ci și șansa de a face această schimbare. Dacă reforma va fi dusă până la capăt, Romsilva ar putea deveni nu doar administratorul pădurilor, ci și un simbol al unei noi viziuni: o economie verde, transparentă și responsabilă, care pune interesul public și protecția mediului pe primul loc.
