În România, economia circulară este încă percepută mai mult ca o obligație legală decât ca o șansă reală de progres economic și de mediu.
Aceasta este concluzia trasă de Andrei Corlan, comisar-șef al Gărzii Naționale de Mediu (GNM), în cadrul unei conferințe recente, unde a explicat starea actuală a reciclării și felul în care este percepută economia circulară în țara noastră.
O oportunitate transformată în obligație
Corlan a subliniat că, la 20 de ani de la semnarea Tratatului de aderare la UE, deși România a adoptat directive și reglementări ce includ economia circulară, de multe ori acestea sunt tratate ca sarcini de conformare, nu ca oportunități.
Reciclarea și economia circulară despre care vorbim aproape zilnic rămân, în mare parte, privite prin prisma obligațiilor, nu ca surse de valoare, inovare sau dezvoltare.
El atrage atenția că resurse valoroase se pierd, pentru că deșeurile continuă să fie tratate pur ca resturi, nu ca materii prime secundare care ar putea fi reintroduse în economie.
Totodată, a avertizat că legislația trebuie să fie nu doar bine scrisă, ci și aplicabilă în realitate.
Responsabilitatea socială și implicarea tinerilor devin, astfel, pârghii esențiale pentru schimbarea mentalităților.
Când reciclarea bate pasul pe loc
Un semnal de alarmă vine din cifre:
rata reciclării în România a scăzut sub pragul de 10%.
În loc să crească, așa cum se întâmplă în alte state europene, procentul de materiale reciclate este în regres față de 2022-2023. Pentru Corlan, aceasta arată că politicile publice nu sunt suficiente dacă nu sunt conectate la realitatea din teren.
Restart Recycling – o încercare de resetare
Ca răspuns la aceste deficiențe, Garda Națională de Mediu și mai multe organizații neguvernamentale au lansat campania „Restart Reciclare”. Scopul este de a schimba nu doar regulile, ci mai ales mentalitățile.
Campania se adresează pe trei planuri: instituțiilor centrale și locale, companiilor și populației.
Autoritățile sunt chemate să vadă economia circulară dincolo de litera legii; firmele, să integreze protecția mediului în strategiile lor de business; iar cetățenii – să își asume rolul de actori activi prin reutilizare, reparare și reciclare.
Printre parteneri se numără Let’s Do It, Romania!, Coaliția pentru Economie Circulară – CERC, Asociația OIREP Ambalaje, Coaliția Pro DEEE și Harta Reciclarii – Viitor Plus.
Lecția europeană pe care nu am învățat-o încă
În timp ce Uniunea Europeană face din economia circulară un pilon al Pactului Verde, România rămâne în urmă.
Alte state au înțeles că reciclarea și reducerea deșeurilor pot fi transformate în afaceri profitabile, în surse de locuri de muncă și în soluții inovatoare: de la reciclatori care valorifică materiale secundare de înaltă calitate, până la companii care produc bunuri reparabile sau ambalaje modulare.
În România însă, lipsa infrastructurii și a unei viziuni coerente face ca directivele să fie văzute ca o povară, nu ca un motor de dezvoltare.
Cinci piedici care frânează economia circulară
Provocările identificate de Corlan și de ONG-uri sunt clare:
-
mentalitatea de obligație, nu de oportunitate;
-
o legislație care nu reflectă realitățile din teren;
-
dependența excesivă de sancțiuni în loc de stimulente;
-
participarea limitată a publicului și companiilor;
-
rata de reciclare aflată în scădere.
Toate acestea arată că schimbarea nu poate veni doar prin directive, ci printr-o reformă reală a felului în care ne raportăm la resurse și la deșeuri.
Cum transformăm povara în oportunitate?
Soluțiile propuse țin atât de stat, cât și de cetățeni și companii. România are nevoie de:
-
legislație mai adaptată realităților locale și mai prietenoasă cu IMM-urile;
-
infrastructură modernă de colectare și centre de reparații în comunități;
-
campanii de educație care să arate valoarea adăugată a economiei circulare;
-
implicarea firmelor în modele de business sustenabile și responsabile;
-
autorități publice care să fie ele însele exemple de circularitate, inclusiv prin achiziții publice verzi.
Concluzia: un drum care trebuie să se schimbe
Declarația lui Andrei Corlan scoate la iveală un paradox: avem legislație și directive, dar mentalitatea și aplicarea practică rămân deficitare.
Dacă economia circulară nu va fi privită ca oportunitate de inovare și competitivitate, România riscă să piardă atât resurse valoroase, cât și potențial economic.
ONG-urile, inițiativele locale și educația pot accelera schimbarea. Dar fără viziune și sprijin instituțional, economia circulară va rămâne, în continuare, o obligație bifată pe hârtie, nu o șansă reală de progres.
CITIȚI ȘI:
Europa vrea mai puține deșeuri, România pregătește filtru la graniță
