Turismul global riscă să se fragmenteze până în 2030. Raportul World Economic Forum (WEF) conturează un viitor dominat de tensiuni geopolitice, stagnare economică și rute turistice izolate. Scenariul „O mie de insule” este imaginea unei lumi în care mobilitatea devine tot mai scumpă, limitată și riscantă.
În anii ’50, melodia lui Frank Sinatra „Come fly with me” celebra deschiderea unei lumi în care aviația comercială aducea călătoriile exotice mai aproape ca oricând.
Timp de șapte decenii, mobilitatea globală a devenit aproape un dat.
Pandemia din 2020 a schimbat însă radical realitatea, transformând turismul într-una dintre cele mai afectate industrii.
Astăzi, sectorul și-a recăpătat ritmul. Cheltuielile pentru turism sunt estimate să crească cu 7% în următorul deceniu.
În primul trimestru din 2025, sosirile internaționale au crescut cu 5% față de anul precedent, mai ales în Asia-Pacific și Africa.
Un raport recent al Forumului Economic Mondial (WEF), realizat alături de compania de consultanță Kearney, arată că direcția viitoare a turismului depinde de patru variabile critice:
- stabilitatea geopolitică;
- traiectoria economică;
- viteza tranziției spre sustenabilitate;
- adoptarea tehnologiilor.
Un scenariu central al raportului „Travel & Tourism Development Index 2024” al World Economic Forum (WEF) descrie o lume a turismului împărțită în „O mie de insule”.
Acesta pornește de la una dintre variabilele-cheie analizate: stabilitatea geopolitică.
În lipsa ei, turismul devine un teren al fragmentării, cu fluxuri regionale în creștere și un declin accentuat al conectivității globale.
O lume „cu o mie de insule”
Primul scenariu, „O mie de insule”, descrie un turism rupt de conflicte și blocuri regionale.
„Acest scenariu este caracterizat de fragmentare geopolitică ridicată și stagnare economică globală”, subliniază raportul Travel & Tourism Development Index 2024.
Fundamentele structurale sunt escaladarea tensiunilor geopolitice, decuplarea comercială și retragerea din multilateralism.
Colapsul mecanismelor de arbitraj ale Organizației Mondiale a Comerțului și proliferarea blocurilor regionale reduc investițiile transfrontaliere în turism cu 45% până în 2030.
Conflictele teritoriale din Gaza și Ucraina duc la scăderea cu 11% a scorurilor de siguranță în zonele afectate.
Între timp, politicile de viză din Statele Unite și Uniunea Europeană devin semnificativ mai stricte și complexe.
Raportul WEF precizează că „63% dintre economii impun cerințe mai dure pentru călătoriile din state rivale, amintind de barierele din Războiul Rece”.
Pe fundal, economia mondială rămâne blocată. Creșterea globală a PIB-ului stagnează la 1,1% anual.
Economiile avansate se confruntă cu presiuni inflaționiste persistente, iar piețele emergente intră în crize de datorie.
Fondul Monetar Internațional estimează o scădere de 22% a cheltuielilor turistice per capita în economiile sărace, din cauza devalorizărilor și austerității fiscale.
Schimbări în cerere și ofertă
Reducerea drastică a rețelelor de aviație lung-curier modifică radical fluxurile turistice globale.
În Asia, turismul intraregional în ASEAN [Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est, n.red.] ajunge la 68% din sosiri, comparativ cu 40% în 2024, susținut de piața aviatică comună și politicile de viză armonizate.
În Africa, zona de liber schimb AfCFTA ar putea urca turismul intraregional la 55% din total, de la 48% în 2024.
Însă volatilitatea prețurilor biletelor de avion crește cu 300% pe rutele internaționale rămase, pe fondul șocurilor de combustibil și al protecționismului aviatic.
Lanțurile hoteliere europene își relochează 32% din aprovizionare, ceea ce majorează costurile de construcție cu 18%, pe fondul pierderii economiilor de scară.
Forța de muncă din turism scade accelerat.
Datele raportului WEF arată o reducere cu 14% a participării în sectorul ospitalității în țările OCDE, fenomen determinat de îmbătrânirea populației și restricțiile de migrație.
Automatizarea accelerează, 38% din sarcinile de check-in și manipulare a bagajelor fiind preluate de sisteme AI, dar nu compensează pierderile de productivitate.
Impact socio-economic profund
Consecințele asupra pieței muncii sunt dramatice.
„Turismul pierde 22 de milioane de locuri de muncă, concentrate în aviație și servicii transfrontaliere”, notează raportul.
În schimb, rețelele feroviare regionale creează 8,5 milioane de noi locuri de muncă.
Un exemplu este programul european Trans-Europe Express 2.0, care conectează orașe secundare.
Active în valoare de 1,2 trilioane de dolari devin inactive. Printre ele se află 47 de huburi aeroportuare majore, dependente de rutele lung-curier.
În paralel, economiile de frontieră prosperă. Regiuni precum Baja California din Mexic și estul Poloniei înregistrează o creștere a PIB-ului de 12% datorită turismului de cumpărături transfrontalier.
Costurile pentru asigurările de călătorie se triplează din cauza riscurilor de conflict.
Apar programe de certificare „zonă sigură” pentru destinațiile conforme cu standardele ISO de management al riscului.
Riscuri și soluții
Raportul identifică trei riscuri majore. Primul este colapsul aviației.
„60% din flotele de aeronave mari sunt scoase la sol, reducând masiv emisiile dar și locurile de muncă.”
Organizația Aviației Civile Internaționale lansează un Fond Regional de Mobilitate Aeriană pentru a subvenționa rute cu avioane electrice pe distanțe scurte, menținând conectivitatea pentru 78 de huburi secundare.
Al doilea risc este supravegherea excesivă. În 34 de țări, sistemele biometrice de intrare și ieșire permit urmărirea în timp real a turiștilor.
Acest mecanism descurajează anual 75 de milioane de călători preocupați de confidențialitate.
Ca soluție, raportul sugerează adoptarea cadrului european GDPR++ care impune transparență algoritmică și minimizarea datelor pentru operatorii turistici.
Al treilea risc este naționalismul resurselor. Embargourile asupra exporturilor de litiu și metale rare blochează producția de baterii pentru vehicule electrice și frânează investițiile în mobilitate verde.
O soluție parțială vine prin inițiativa Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor, care reușește să atingă o rată de reciclare de 92% a bateriilor de avioane scoase din uz.
Sustenabilitate sacrificată
Reducerea aviației scade emisiile globale din sector, dar turismul rutier și feroviar crește emisiile cu 14%.
Regiunile de frontieră se confruntă cu supraaglomerare turistică. Insulele Canare, cu 2 milioane de locuitori, au primit aproape 14 milioane de turiști în 2023.
Supraaglomerarea a declanșat proteste, penurie de locuințe și tensiuni sociale.
În Polonia, pădurea Bialowieza depășește cu 37% capacitatea de suport turistic, ceea ce provoacă un declin de 29% al populației de râs.
Indicele de sustenabilitate a cererii turistice (TTDI Demand Sustainability) scade la 2,89, de la 3,53 în 2024, reflectând sezonalitatea extremă și presiunea asupra destinațiilor „sigure”.
Scenariul „O mie de insule” descrie o lume turistică fragmentată, unde piețele funcționează izolat și mobilitatea devine limitată.
„Regionalizarea oferă creșteri limitate, dar doar un echilibru între securitate și dezvoltare incluzivă poate preveni un declin ireversibil”, avertizează raportul.
Totodată, autorii raportului spun despre cele patru scenarii pentru viitorul turimului global că nu sunt predicții exacte, ci, mai degrabă, instrumente prin care putem înțelege riscurile și oportunitățile viitorului.
CITIȚI ȘI:
Inovație și politici pentru turism responsabil: Fiji găzduiește GSTC2025
Podcast Green Report – Supraturismul, satul și localitățile fantomă
