Transmitem acest apel pentru a atrage atenția autorităților responsabile și celor implicați în conservarea naturii referitor la lipsa de inițiativă și de interes, cu care se confruntă domeniul biodiversității deja de o perioadă lungă de timp și care, din păcate, se acutizează în prezent.
Este clar că valorile biodiversității și capitalul natural al țării impun o atenție mult mai mare din partea instituțiilor cu atribuții și nu o renunțare la demersurile necesare pentru conservarea naturii, așa cum se întâmplă în momentul de față.
Serviciile ecosistemice, oferite de biodiversitate, care asigură suportul dezvoltării economice și vieții în general, nu pot fi subestimate. Ariile naturale protejate, care ocupă un sfert din teritoriul național, nu sunt în continuare administrate într-un mod adecvat, în timp ce biodiversitatea acestora se degradează accelerat.
Prin acest Apel, scoatem în evidență motivele principale, care cauzează blocajul
conservării biodiversității în România. Pentru problemele arătate, menționăm
soluțiile care sunt la îndemână, sperând ca autoritățile să aibă inițiativa necesară pentru a le pune în practică.
Spre deosebire de alte ocazii, când au fost prezentate de către reprezentanții societății civile viziuni și planuri valoroase pentru biodiversitate și arii protejate, dar neluate în considerare de autorități, prin acest Apel evidențiem, în principal, cauzele de bază, profunde, care stau de fapt la originea întregii situații nefavorabile pentru conservarea biodiversității și care ar trebui avute în vedere cu prioritate. În cuprinsul apelului sunt analizate, în mod detaliat, blocajele existente, din care se desprind și măsurile care se impun.
Problemele principale variază de la promovarea nefastă în funcțiile de conducere a unor persoane neinteresate de conservare până la lipsa de preocupare pentru accesarea sau alocarea fondurilor necesare biodiversității.
Atât timp cât aceste cauze esențiale nu sunt rezolvate, atunci nici subiectele
complexe, de tipul infringementului privind natura sau declararea zonelor de
protecție strictă și extinderea siturilor Natura 2000, precum și privitor la
managementul eficient al ariilor protejate sau planul de restaurare, nu își vor găsi o rezolvare adecvată. În lipsa unui interes real, conservarea este doar mimată. Pentru ratarea obiectivelor privind conservarea biodiversității nu este considerat nimeni răspunzător, fiind întotdeauna inventate alibiuri.
Absența restructurării, de mult așteptată, pentru conservarea biodiversității, în paralel cu reformele promovate în ultimul timp, pentru Regia Națională a Pădurilor (RNP) și Administrația Națională Apele Române (ANAR), demonstrează încă odată importanța scăzută acordată biodiversității, în contextul mai larg al protecției mediului din țara noastră.
Astfel, pentru o înțelegere mai bună, în cadrul Apelului, problemele conservării
biodiversității vor fi prezentate inclusiv prin comparație cu reformele inițiate în alte domenii, care se bucură de atenția cuvenită din partea autorităților.
Considerăm că problema de la care pleacă totul, pentru care majoritatea celor
interesați au încetat să mai spere că va fi rezolvată, fiind nevoiți să se complacă cu situația existentă, este cea a modului în care sunt conduse principalele instituții cu atribuții în conservarea naturii din țara noastră.
Pentru a avea în posturile de conducere cei mai pregătiți specialiști, este normal ca ocuparea pozițiilor la toate nivelurile (compartimente, servicii, direcții) să se facă pe baza cunoștințelor și experienței funcționarilor, în urma unor examene competitive.
Pentru reformarea RNP și ANAR, conducerea MMAP impune ocuparea posturilor prin concurs ce include probă scrisă și chiar interviu făcut public. Mai mult decât atât, sunt aduse în discuție introducerea unor contracte de mandat, care să includă indicatori de performanță.
Dar, din păcate, această abordare este doar selectivă, nefiind aplicată și pentru nou înființată Agenție Națională pentru Mediu și Arii Protejate (ANMAP), autoritatea competentă pentru conservarea biodiversității în România și subordonată direct MMAP.
La conducerea Serviciului de Arii Naturale Protejate și Emitere Avize și, ulterior, la Direcția Generală Arii Naturale, Biodiversitate și Conservarea Naturii, Directorul a fost numit fără să se organizeze niciun examen sau concurs pe post. Sunt elemente clare care demonstrează că poziția a devenit o sinecură politică. Similar și funcția de Vicepreședinte al ANMAP – cu atribuții pentru conservarea biodiversității s-a transformat tot într-o sinecură.
În acest sens, cele mai importante funcții de la ANMAP pentru conservarea
biodiversității sunt ocupate de persoane care nu au expertiza necesară și care cu atât mai puțin sunt interesate de conservare.
De asemenea și la nivelul MMAP, pentru Direcția Biodiversitate și Serviciul Biodiversitate și Biosecuritate nu au mai fost organizate concursuri și examene de aproape 10 ani, posturile de conducere fiind ocupate tot prin numiri sau detașări. Se menține astfel un provizorat continuu, care nu e benefic pentru conducerea adecvată a domeniului.
Astfel, majoritatea pozițiilor de conducere sunt ocupate, din păcate, folosindu-se criterii politice, ci nu bazate pe condiții de competență.
Dacă în trecut influența politică se limita la funcțiile demnitarilor, deja nu mai este o surpriză că, de o perioadă de timp, sunt vizate de asemenea pozițiile tehnice și chiar ale angajaților de bază. S-a încercat inclusiv încadrarea funcționarilor cu experiență în conservare, de la fostele APM-uri, către alte departamente din cadrul Direcțiilor Județene.
În acest sens, tot sistemul propus pentru conservarea biodiversității din cadrul
ANMAP, nu este unul meritocratic, ci doar de controlare, prin influență politică, a domeniului. Prin lipsa promovării unor funcționari profesioniști și integri, crește posibilitatea abuzurilor și scade interesul pentru conservare.
În plus, de aproape un an, nu există un Secretar de Stat care să aibă atribuții pentru conservarea biodiversității, politica domeniului fiind făcută de mai mult timp de către Secretarul general sau consilierii ministeriali.
În concluzie, în lipsa unei conduceri competente în instituțiile cu atribuții, nu se
poate vorbi despre o conservare asumată și performantă a biodiversității, ci, din
păcate, doar de o controlare politică și administrativă a domeniului. Lipsa
interesului pentru conservare la nivelul autorităților determină lipsa de inițiativă, care din păcate caracterizează domeniul de foarte mulți ani.
Lipsa interesului și a inițiativei pentru conservare a autorităților conduce atât
la neutilizarea finanțărilor disponibile, cât și la nealocarea fondurilor necesare
domeniului.
Foarte relevant și de o gravitate foarte mare este neaccesarea de către ANANP / ANMAP și MMAP a finanțării prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – componenta C2 din Pilonul I, pentru ”Păduri și protecția biodiversităţii”. S-a reușit absorbția doar a 5% din totalul de 370 mil. EUR. Spre deosebire de ANAR, unde s-a decis demiterea celor responsabili pentru neaccesarea fondurilor PNRR, la biodiversitate totul a trecut neobservat, iar cei responsabili de eșecul PNRR sunt menținuți și chiar promovați în funcții de conducere.
De asemenea, nu întâmplător, ANANP / ANMAP nu a depus nicio Cerere de finanțare din cele 5 proiecte prestabilite, să fie finanțate în cadrul Programului de Dezvoltare Durabilă (PDD) – Prioritatea 2, pentru conservarea biodiversității, blocând astfel sumele care puteau fi disponibile pentru alți beneficiari de proiecte.
O altă confirmare a lipsei de inițiativă a conservării rezultă și din faptul că sumele încasate din 2018 până în prezent, de către ANANP / ANMAP, din tarifele instituite (de aproximativ 1 mil. lei/an, totalizând aproape 7 mil. lei) conform art. 30 alin (3) și (4) din OUG 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea 49/2011, nu s-au cheltuit deloc pentru realizarea unor măsuri de conservare concrete în ariile naturale protejate, așa cum prevede legea. Din cauza lipsei acute de inițiativă, cea mai mare parte din aceste fonduri
au fost virate la bugetul de stat la sfârșitul anului. Spre deosebire de ANANP / ANMAP, administrațiile parcurilor naționale și naturale realizează în mod natural acest lucru.
Astfel, prin centralizarea obținută, în urma intrării în vigoare a OUG 75/2018, când ANANP a preluat administrarea tuturor ariilor protejate, s-a pierdut de fapt inițiativa proiectelor de conservare, care erau planificate și implementate la nivel local. S-a reușit inițierea unui sistem care să controleze conservarea naturii, dar care fiind lipsit de inițiativă și interes, a dus la o diminuare drastică a măsurilor de conservare.
Centralizarea a continuat și în cadrul nou înființatei ANMAP, prin eliminarea
personalității juridice a fostelor Agenții de Protecția Mediului (APM), care în trecut au avut inițiativa implementării de proiecte LIFE, POS Mediu, POIM, care în cadrul noilor Direcții Județene de Mediu vor fi mult mai greu de realizat.
Majoritatea proiectelor de conservare depuse în cadrul PDD sunt cele înaintate de structuri descentralizate din cadrul RNP – Administrațiile Parcurilor Naționale și Naturale. S-a încercat chiar și centralizarea acestora, dar, din fericire, fără succes.
Lipsa de interes a condus și la scăderea sumei alocate pentru PDD, Prioritatea 2, la mai puțin de o treime (105 mil. Eur) din suma cheltuită pentru POIM, Axa 4, în trecut, în contextul în care, în cadrul Priority Action Framework (PAF) 2021-20271, asumat de către MMAP și Comisia Europeană, este menționată suma mult mai mare de 543,7 mil. EUR/an și de 3,8 miliarde Eur în total pentru perioada 2021-2027, necesară pentru o conservare adecvată a biodiversității în România.
Această reducere substanțială este cauzată de eșecul neaccesării finanțării,
acordate biodiversității prin PNRR și chiar POIM, ce a provocat neîncrederea în
alocarea de către Comisie a unor fonduri foarte mari, pentru care, ulterior, să nu existe interesul necesar să fie accesate.
Totodată în ultimii 10 ani, din Fondul de Mediu, pentru linia de finanțare ”Conservarea biodiversităţii şi administrarea ariilor naturale protejate”, devenită ulterior ”Protecţia speciilor de floră şi faună sălbatică”, a fost cheltuită suma de doar 166000 lei, în condițiile în care numai în 2025, Administrația Fondului de Mediu (AFM) a avut la dispoziție peste 3 miliarde EUR2.
Chiar dacă am lua în considerare și alte linii de finanțare ale AFM, care au legătură indirectă cu biodiversitatea, tot nu s-ar depăși 0,2% din bugetul total, deși în Strategia Națională de Conservarea Biodiversității aprobată prin HG nr. 1081/ 2013, este menționat că pentru conservarea naturii trebuie acordat 20%3 din bugetul AFM.
Astfel este evident că, în contextul actual, este o nevoie stringentă să fie alocată din Fondul de Mediu o sumă proporțională cu importanța serviciilor ecosistemice oferite de întregul capital natural al țării și în special de rețeaua de arii naturale protejate, ce acoperă un sfert din teritoriul național. Prin neaccesarea fondurilor europene, finanțarea prin Fondul de Mediu, rămâne singura variantă pentru a ne menține în cadrul prevederilor PAF 2021- 2027.
AFM realizează consultarea publicului pentru fiecare Ghid de finanțare. Însă nu este supusă dezbaterii publicului, într-o fază inițială, repartizarea fondurilor disponibile între programele de finanțare.
Pentru o distribuire echitabilă a fondurilor, este important să se revină la semnificația principiului ”poluatorul plătește” care fundamentează funcționarea Fondului de Mediu.
Alocarea fondurilor pentru diferiții factori de mediu trebuie neapărat corelată cu impactul suferit de fiecare dintre aceștia, inclusiv biodiversitatea (ecosisteme, habitate, specii, arii naturale protejate care ocupă un sfert din suprafața țării).
Este evident că ponderea actuală, acordată prin AFM naturii, nu reflectă impactul suferit de biodiversitate în urma diferitelor activități economice desfășurate la nivel național și atunci rezultă că principiul nu este respectat.
Încălcarea flagrantă a principiului ”poluatorul plătește” conduce în mod clar la degradarea naturii și nerespectarea dreptului, garantat de constituție, la un mediu sănătos, care se bazează pe serviciile ecosistemice ale naturii, atât de subestimate de statul român.
Acest lucru creează premisele, inclusiv, pentru înaintarea de acțiuni în justiție din partea publicului afectat și a ONG-urilor. Un precedent în acest sens a fost deja creat, la nivelul UE, prin plângerea constituțională făcută de organizația germană Friends of the Earth, admisă în 2024 de Curtea Constituțională Federală din Germania. Decizia a admis în premieră, că lipsa unui cadru coerent de protecție a biodiversității cauzează încălcarea unor drepturi fundamentale și a impus luarea măsurilor necesare într-o perioadă limitată de timp.
Situația din România, prin nefinanțarea ariilor naturale protejate (nerespectarea OUG nr. 57/2007, art. 30, alin. 2) este mult mai gravă și necesită cu atât mai mult astfel de acțiuni în instanță.
Totodată am identificat pe parcursul anului 2025 că, dacă există interes și sprijin politic, este posibilă suplimentarea finanțării prin AFM a unor programe, cum sunt sistemele de apă și canalizare, care a crescut de la 1,5 miliarde lei în 2024, la peste 5 miliarde lei anul trecut, ceea ce transformă Fondul de Mediu într-o finanțare mai importantă chiar decât Programul Național de Investiții „Anghel Saligny” sau Programului Național de Dezvoltare Locală (PNDL) ce ofereau în trecut pentru ”apă-canal” sume anuale mai mici decât oferă
în prezent AFM.
În aceiași logică se încadrează și finanțarea din Fondul de Mediu al
Programului sportiv FOTE Brașov 2027, cu o sumă mult mai mică, dar exemplificativă pentru tematica variată de finanțare a AFM, care totuși exclude biodiversitatea.
Programele de finanțare AFM pentru sistemele de apă și canalizare, respectiv reciclarea deșeurilor, au avut în 2025 inclusiv scopul, de a prelua și finanța proiectele suspendate de la finanțarea prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), acestea fiind astfel salvate de la nefinanțare. Proiectele au pierdut finanțarea PNRR, pentru că nu respectau rigorile europene, care în cazul finanțărilor naționale nu sunt atât de stricte.
Trebuie subliniat că aceleași criterii privind suspendarea de la finanțarea PNRR și confruntarea cu o procedură de infringement sunt îndeplinite și de investițiile pentru biodiversitate din PNRR, Pilonul I, C2, dar din cadrul acestora nu a fost salvat niciun proiect pentru a fi finanțat prin Fondul de Mediu.
Tot ca exemplu elocvent, cu suportul politic necesar, prin AFM se finanțează programul național de creștere a sechestrării carbonului în pădurile din fondul forestier național, prin care sunt acordate prime de sechestrare a carbonului în valoare de 640 Eur/an/ha pentru plantațiile realizate prin PNRR, inclusiv 6873 ha de pădure viitoare de salcâm, specie de arbore care din punctul de vedere al biodiversității este considerată invazivă. Printr-un calcul sumar, pentru aceste păduri de salcâm, AFM va plăti în mod planificat, timp de 20 de ani, aproape 90 mil. Eur.
În schimb pentru pădurile foarte valoroase, încadrate în tipurile funcționale T1 și T2, din fondul forestier național, sunt acordate compensații (cu altă finanțare decât Fondul de Mediu) în cuantumuri mult mai mici, de 150 Eur/an/ha – T1, respectiv 73 Eur/an/ha – T2, care chiar și așa mici nu s-au mai plătit de peste 3 ani, cauzând pierderea încrederii oamenilor în compensațiile acordate pentru conservarea naturii.
De asemenea, pentru declararea de Zone de Protecție Strictă (ZPS), conform
prevederilor Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030 și a Programului de guvernare, MMAP nu a putut identifica încă Fondul de Mediu, ca sursă de finanțare pentru plata compensațiilor asociate ZPS-urilor, deși este evident că aceasta este soluția pentru constituirea unei rețele de astfel de zone valoroase natural, care să formeze structura de biodiversitate atât de necesară (10% din teritoriu) a țării noastre.
Fără acordarea de compensații, tot efortul de identificare și declarare a ZPS-urilor va fi departe de rezultatele scontate.
Pentru a înțelege mai bine amploarea fondurilor administrate prin intermediul AFM (de 3,2 miliarde Eur în 2025 – 1% din PIB), prin decizii politice, care nu includ și biodiversitatea, acestea totalizează pentru un ciclu de finanțare (2021 – 2027, care se poate prelungi cu încă 2 ani) o sumă mai mare decât toate fondurile UE însumate, alocate prin PDD și PNDR/ PS PAC.
Se poate observa că deși în ultimii 10 ani, sumele disponibile la AFM au crescut de peste 15 ori, biodiversitatea continuă să nu fie o prioritate pentru clasa politică, pentru a fi finanțată prin Fondul de Mediu. Din banii din ce în ce mai mulți, s-a preferat suplimentarea fondurilor pentru programe tip rabla (inclusiv pentru tractoare și sobe) sau pentru programul ”apă-canal”, care singur a ajuns în 2025, la 37% din totalul Fondului de Mediu.
Astfel, este important ca programele AFM să finanțeze într-o proporție semnificativă atât măsurile de conservare cuprinse în planurile de management ale ariilor naturale protejate, cât și să contribuie la acordarea de compensații pentru deținătorii și utilizatorii de terenuri afectați de statutul de arie protejată, inclusiv zonele de protecție strictă, pentru care se invocă de către autorități, contrar adevărului, lipsa fondurilor.
Prin acest Apel, inițiem demersul de a ne adresa autorităților responsabile (MMAP și ANMAP), dar și Guvernului și Președinției României, cât și tuturor celor implicați și interesați de conservarea biodiversității în România, inclusiv presa. Vom reveni periodic cu astfel de informări și solicitări, funcție de evoluțiile instituționale și financiare ale domeniului.
Vă rugăm să ne transmiteți punctul dumneavoastră de vedere referitor la măsurile care se impun, privind atât conducerea pe baza unor criterii de competență și interes pentru conservare a instituțiilor responsabile, cât și legat de finanțarea care trebuie asigurată pentru funcționarea domeniului conservarea biodiversității în România, inclusiv prin Fondul de Mediu.
Cu respect și cu speranța unui an mai bun pentru biodiversitate,
21.01.2026
Semnatarii:
Emilian BURDUȘEL – Președinte UNESCO Pro Natura și Asociat Pro Biodiversitas
Str. Dr. Ernest Djuvara nr. 30, unesco.pronatura@gmail.com, 0721 333485
Gabriel PĂUN – Președinte Asociația AGENT GREEN
Valentin SĂLĂGEANU – GREENPEACE România
Dănuț HULEA – Director Societatea Ornitologică Română
Cătălina RĂDULESCU – Președinte Asociația Ecolegal
Dan TRIFU – Președinte Fundația Eco-Civica
Alexandru TELEAGĂ – Președinte Asociația Altitudine
Bogdan BĂDESCU – Președinte Asociația Exploratorii Reșița
Lucian MACAVEIU – Președinte Clubul de Ecologie și Turism Montan Albamont
Andrei TOGOR – Președinte Aqua Crisius
Attila PILBATH – Președinte Organizația GeoEcologică ACCENT
Paul IACOBAȘ – Președinte Centrul pentru Arii Protejate și Dezvoltare Durabilă Bihor
George TOGOR – Președinte Fundația ECOTOP Oradea
Andreea Ocrain – Asociația EnviroTeam
Ionuț RĂTEZANU – Președinte Asociația pentru Mediu și Educație
Vlad MĂCICĂȘAN – Enviro Smart Services
Călin CENGHER – Ecoanalitic
Călin HODOR – Wildlife Consulting Management
Petrișor GALAN – Biodiversity Research and Consulting
Adorian ARDELEAN
Prof. Marius SKOLKA
Sabin BĂDĂRĂU
Antonela MICA
Cristian MALOȘ
Alma NICOLIN
Adrian STOICA
Horea OLOSUTEAN
Emil PAUL
Dorin POP
Eliana SEVIANU
Istvan IMECS
Attila NAGY
