Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a pus în consultare publică documentele care stabilesc metodologia de aplicare a Legii nr. 123/2020, cunoscută drept „Legea mirosului”. Acest pas este esențial pentru ca legea, deși adoptată de câțiva ani, să poată fi aplicată în mod real.
Metodologia propusă are rolul de a defini cum se măsoară nivelul de disconfort olfactiv și cum se gestionează situațiile în care activități economice sau industriale provoacă mirosuri greu de suportat. Ea se adresează atât operatorilor economici, cât și autorităților locale și centrale, dar și cetățenilor direct afectați.
„Legea mirosului există de mai mulți ani, dar este inaplicabilă pentru că nu are normele de punere în aplicare. (…) Punem aceste documente astăzi în consultare publică și cei care ne poluează și ne fac să nu putem deschide geamul la propria noastră casă vor plăti!”, a declarat ministra mediului, apelor și pădurilor, Diana Anda Buzoianu.
Ce urmărește metodologia
- evaluarea mirosurilor la nivel național și stabilirea gradului de disconfort pe care îl provoacă;
- luarea în considerare a riscului asupra sănătății, în funcție de substanța cauzatoare;
- stabilirea unor măsuri concrete pentru reducerea sau eliminarea mirosurilor insuportabile;
- elaborarea unui plan de gestionare a disconfortului olfactiv, aplicabil activităților care generează astfel de probleme.
Cum pot contribui cetățenii
Timp de 30 de zile de la publicare, cetățenii, instituțiile și operatorii economici pot trimite opinii, sugestii și propuneri la adresa de email: controlulpoluarii@mmediu.ro.
Documentele pot fi consultate pe site-ul Ministerului Mediului, la secțiunea dedicată consultărilor publice.
După încheierea consultării publice, observațiile primite vor fi analizate și integrate în forma finală a metodologiei. Totodată, acestea vor contribui la elaborarea unui Studiu privind stabilirea nivelului de disconfort olfactiv adaptat condițiilor din România, care va sta la baza normelor definitive.
Ce prevede în principal Metodologia pentru stabilirea nivelului de disconfort olfactiv
Documentul stabilește pașii și criteriile prin care se evaluează și investighează mirosurile care provoacă disconfort:
- Definiții clare: ce înseamnă „miros”, „disconfort olfactiv”, „unitate europeană de miros”, „ora mirositoare”, „caracter hedonist al mirosului”.
- Detectarea și raportarea mirosurilor: cetățenii trebuie să completeze un jurnal al mirosurilor (Formular nr. 1), notând durata, intensitatea, sursa probabilă, direcția vântului și efectele resimțite. Plângerile se trimit la Direcția de Sănătate Publică.
- Investigarea reclamațiilor: autoritățile au o procedură detaliată – vizită pe teren, măsurători, înregistrarea factorilor FIDOL (Frecvență, Intensitate, Durată, Ofensivitate, Localizare).
- Evaluarea mirosului: se face pe baza unor metode standardizate europene:
- Metoda grilă (observații în teren în puncte prestabilite);
- Metoda dârei de miros (urmărirea extinderii mirosului în funcție de vânt);
- Olfactometria dinamică (analize de laborator pentru concentrația de miros).
- Factori de analiză (FIDOL): intensitatea, concentrația, caracterul ofensiv (tonul hedonic), frecvența și durata expunerii.
- Valori prag: sunt definite limite de expunere acceptabile, în funcție de tipul zonei (rezidențială, mixtă, rurală etc.).
- Anexe utile: formulare pentru plângeri, ghiduri pentru evaluatori, formatul Registrului Factorilor de Emisie pentru Miros.
Ce este Planul de gestionare a disconfortului olfactiv?
Acest document descrie ce trebuie să facă operatorii economici pentru a preveni și reduce mirosurile:
- Cadrul legislativ: planul este obligatoriu conform OUG 195/2005 și Legii 123/2020. Face parte din autorizația de mediu pentru activitățile care generează mirosuri (ex. ferme de animale, fabrici, instalații industriale).
- Obiective:
- prevenirea poluării cu mirosuri;
- reducerea riscului de incidente care provoacă mirosuri;
- controlul și minimizarea poluării.
- Aplicabilitate: atât pentru activități cu autorizație de mediu, cât și pentru cele care nu au nevoie (unde aprobarea vine de la DSP).
- Structura planului:
- Date despre companie și amplasament.
- Planul amplasamentului și fluxul tehnologic.
- Identificarea surselor de miros și a condițiilor de emisie.
- Măsuri de prevenire și reducere pentru fiecare sursă (cu termene și responsabili).
- Proceduri de verificare, întreținere, monitorizare și păstrarea înregistrărilor.
- Proceduri de răspuns la reclamații și relația cu publicul.
- Surse analizate: ventilație, depozitarea materialelor, transport, gestionarea deșeurilor, ape uzate, incidente sau situații de urgență.
- Măsuri generale: întreținere și curățenie regulată, control la sursă, separarea fluxurilor, instruirea personalului, monitorizarea continuă a mirosului.
- Receptorii sensibili: populația din zone rezidențiale, școli, spitale, zone turistice → au prioritate în măsurile de protecție.
- Revizuire periodică: planul trebuie actualizat când apar modificări în activitate sau în autorizațiile de mediu.
CITIȚI ȘI:
Interviu | Cum încearcă comunitățile din București să diminueze poluarea aerului?
Podcast Green Report | Poluarea aerului crește internările în spitale
