Numeroase proiecte hidroelectrice de mare amploare din Europa și SUA au avut un impact dezastruos asupra mediului și multe dintre ele sunt oprite în fiecare an, însă țările în curs de dezvoltare încă nu recunosc caracterul nesustenabil al acestor instalații, conform unui nou studiu.
Energia hidroelectrică reprezintă 71% din energia regenerabilă a lumii și a jucat un rol important în dezvoltarea multor state. Conform studiului, construcția barajelor în Europa și SUA a atins apogeul în anii ’60 și este în declin de atunci. Barajele sunt înlăturate într-un ritm de mai mult de unul pe săptămână în Europa și SUA.
Acest lucru s-a întâmplat deoarece guvernele s-au grăbit să profite de electricitatea ieftină fără să țină cont de costurile sociale și de mediu ale proiectelor hidroelectrice.
Peste 90% dintre barajele construite începând cu anii ´30 au fost mai scumpe decât se anticipa, au distrus ecologia râurilor, au strămutat milioane de oameni și au contribuit la schimbările climatice pe măsură ce pădurile și terenurile inundate s-au descompus și au emis gaze cu efect de seră.
„Ei creează o imagine favorabilă a beneficiilor, care nu sunt împlinite, iar costurile sunt ignorate și transmise societății mult mai târziu.”, a declarat pentru BBC News Emilio Moran, autor principal al studiului și cercetător la Universitatea de Stat din Michigan, SUA.
În țările în curs de dezvoltare, aproximativ 3.700 de baraje de diverse mărimi sunt în diferite stadii de construcție. Autorii studiului atrag atenția că multe dintre proiectele mai mari vor cauza daune ireparabile râurilor pe care vor fi construite.
În plus, multe dintre instalații sunt realizate pentru a ajuta industria, în detrimentul localnicilor. De exemplu, pe râul Congo, proiectul Grand Inga va produce mai mult de o treime din energia generată în prezent în Africa. Cu toate acestea, conform studiului, 90% din energia generată de acest proiect va fi folosită în Africa de Sud, pentru exploatări miniere.
„Scopul pozitiv de electrificare rurală a devenit complet subminat de interese la scară largă care promovează această tehnologie, iar guvernele sunt dispuse să fie convinse că aceasta este calea cea bună.”, a explicat Moran.
Conform raportului, instalațiile mari vor distruge sursele de hrană din râuri. De exemplu, cei 60 de milioane de oameni care locuiesc de-a lungul râului Mekong din Asia de Sud-Est și depind de pește ar putea suferi pierderea surselor de venit, costul ridicându-se la peste 2 miliarde de dolari.
În Brazilia, care obține 67% din electricitatea sa din proiecte hidroelectrice, există planuri pentru 60 de baraje noi, deși capacitatea de apă a scăzut din cauza schimbărilor climatice.
Conform autorilor, cea mai sustenabilă abordare este utilizarea unui mix de surse de energie, renunțând la proiectele hidroelectrice de mare avengură.
„Ar trebui să existe mai multe investiții în energie solară, eoliană și biomasă, și hidroenergie când este cazul – atâta timp cât se vor conforma unor standarde riguroase, în care costurile și beneficiile sunt cu adevărat transparente.”
