Noile tehnologii de ambalare care prelungesc termenul de valabilitate, alături de porții de dimensiuni optime, precum şi de reguli uniforme privind utilizarea etichetelor de valabilitate sunt doar câteva dintre modalitățile prin care ambalajele alimentare ajută la reducerea risipei de alimente în statele cu venituri ridicate.
Acestea sunt o parte dintre concluziile Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) din cadrul celui de-al 7-lea summit – Global Packaged Summit, ce a avut loc la Amsterdam.
Însă, situaţia nu stă însă la fel în statele mai puţin dezvoltate, unde accesul la aceste tehnologii este greoi.
Specialistul FAO din domeniul agroindustrial și expert în domeniul risipei alimentare și a deșeurilor, Robert van Otterdijk, a pus această problemă în discuție cu propunerea a câtorva soluții.
„Materialele de ambalare de bună calitate pe care le luăm ca atare – cutii, sticle, tetrapaks și altele, nu sunt disponibile local în țările cu venituri reduse. În țările cu venituri mici, în special în sectorul întreprinderilor mici și mijlocii din industria agroindustrială, ambalajul produselor alimentare este încă la un nivel foarte scăzut de dezvoltare”, a declarat Van Otterdijk.
Van Otterdijk a remarcat că în aceste țări, nu numai materialele de ambalare de calitate sunt inaccesibile, dar nu există echipamente pentru umplerea containerelor cu alimente. Materialele de ambalare ar trebui să fie importate, ceea ce va necesita investiții capitale prea mari pentru majoritatea companiilor mici, și va duce la creșterea prețurilor la produsele alimentare finale și va face ca acestea să fie necompetitive în comparație cu produsele producătorilor mari sau a companiilor alimentare străine.
„Această situație reprezintă un obstacol major în calea dezvoltării lanțurilor valorice și a generării veniturilor în zonele rurale, unde materiile prime agricole sunt disponibile din abundență”, a spus Van Otterdijk. „Fructele, legumele, laptele, carnea, peștele – acestea sunt produsele alimentare perisabile care necesită prelucrare și ambalare pentru a se evita astfel pierderea lor”, a mai spus expertul FAO.
Cu toate acestea, FAO spune că cercetările sale au arătat că, din punct de vedere economic, există un potențial ridicat chiar pentru industria ambalajelor să investească în țările în curs de dezvoltare.
„Luând în considerare creșterea producției și prelucrării produselor alimentare în țările în curs de dezvoltare, precum și nevoia corelată pentru materiale și echipamente de ambalare, apare un stimulent economic puternic pentru industria ambalajelor să investească în producție locală”, explică Van Otterdijk.
O treime din produsele alimentare destinate consumului uman sunt fie risipite, fie pierdute, potrivit FAO. Această cantitate de alimente ar fi suficientă pentru a satisface nevoile alimentare globale și implică consecințe importante asupra mediului.
Pierderile și risipa alimentară reprezintă subiectul unei ținte speciale în cadrul obiectivelor de dezvoltare durabilă convenite la nivel global. Ținta 12.3 este reducerea la jumătate până în anul 2030 a nivelului risipei alimentare globale la nivelul comerțului cu amănuntul și al consumatorilor precum și reducerea pierderilor de alimente de-a lungul lanțurilor de producție și de aprovizionare, inclusiv pierderile după recoltare.
