În ultima sută de ani continentul european s-a confruntat cu două războaie mondiale, cu instalarea și dispariția comunismului, formarea Uniunii Europene precum și alte evenimente care au avut un impact major asupra climatului politic și economic. O echipă de cercetători de la universitatea olandeză Wageningen a reușit să stabilească o hartă virtuală care arată impactul evenimentelor istorice asupra creșterii sau declinului așezărilor umane, pădurilor și suprafețelor agricole, potrivit Washington Post.
„Acum mai bine de 100 de ani, lemnul era folosit aproape în orice activitate umană: sursă de foc pentru încălzire și producția metalurgică, mobilă, construcții. Astfel, pe la 1900 abia se mai puteau găsi zone împădurite în Europa. Drept urmare, după al doilea război mondial, multe țări au demarat programe ample de reîmpădurire care continuă și astăzi”, a declarat, pentru Washington Post, conducătorul echipei de cercetători, Richard Fuchs.
Rezultatul acestor politici a fost o creștere cu o treime a suprafeței împădurite în întreaga Europă în ultima sută de ani. În același timp suprafețele agricole s-au redus datorită inovațiilor tehnologice și a mecanizării. În plus, mulți oameni au preferat să se mute în zonele urbane sau chiar să treacă oceanul. Concluzia cercetătorului olandez este aceea că atât pădurile cât și așezările umane s-au dezvoltat în același timp, iar Europa este un continent mai „verde” decât acum 100 de ani.
În regiunea Vaucluse, sudul Franței, lanțuri montane întregi erau defrișate la începutul secolului 20, însă autoritățile au investit masiv pentru a schimba situația. În același timp proiectele agricole din sudul Spaniei au transformat terenurile aride în suprafețe profitabile sau chiar păduri. O dezvoltare similară a fost înregsitrată și în Italia. Fostele terenuri agricole au fost abandonate din cauza compeției din piață, a urbanizării și a emigrației. Astăzi regiunea munților Apennini este din nou acoperită de pășuni și păduri.
Căderea comunismului a însemnat recuperearea suprafețelor de pădure în Europa de Est
În estul Europei, multe păduri s-au refăcut doar după dispariția Uniunii Sovietice. Fuchs și colegii săi explică această situație prin prisma faptului că odată trecute în proprietate privată, multe ferme agricole nu au făcut față competiției din piață și au fost abandonate. În România și Polonia, fostele plantații agricole au fost recucerite de natură transformate întâi în pășuni și apoi în păduri. În 1990, europenii introduc Politica Agricolă Comună care stabilea ca numai suprafețele cu un grad mare de productivitate să fie destinate agriculturii, astfel încât aceasta să devină cât mai eficientă.
Fostele țări sovietice, Estonia, Letonia și Lituania, dar și Suedia și Finlanda, au reușit să implementeze cu suscces programele de reîmpădurire, care continuă cu succes și astăzi ca urmare a scăderii cereri de lemn. Finlanda și Suedia au fost principalele țări de pe continent exportatoare de masă lemnoasă în secolul 19 și începutul secolului 20, perioadă în care Marea Britanie și Franța, dar și alte țări, reușiseră practic să-și decimeze pădurile.
Citește și:
Peste 500.000 de hectare de pădure nu sunt administrate
