Intr-o tara in care evolutia agriculturii e demna de un almanah al curiozitatilor, iar jumatate din terenurile arabile sunt lasate parloaga, o mana de agricultori se incapataneaza sa cultive. Si nu oricum, ci eco.
De bunavoie trec prin furcile caudine ale certificarii, avand rabdare sa treaca 2-3 ani un teren prin conversie, dau bani ca sa fie verificati la sange de certificatori si accepta sa-si piarda timp pretios cu zecile de documente suplimentare specifice agriculturii eco. N-o fac pentru ca statul roman i-ar incuraja in vreun fel, ci pentru ca ei stiu ca acesta e viitorul. Un lucru pe care occidentalii l-au inteles demult, in vreme ce oficialii de la Ministerul Agriculturii, irezistibil atrasi de OMG-uri, se fac ca nu-l pricep.
Lipsa oricarei strategii sau viziuni la nivel inalt nu a impiedicat sectorul eco-agriculturii sa se dezvolte singur si sa adune pana astazi 4.300 de operatori certificati ecologic, in mare parte producatori. In proportie covarsitoare, roadele muncii lor ajung la export, sub forma de materii prime, pe pietele din Germania, Franta sau Austria. Uneori se intorc in Romania, procesate, la preturi, evident, mai mari. Mare pacat pentru consumatorii romani, spun unii, acuzand lipsa unui lant comercial care sa lege producatorii de procesatori, distribuitori si magazinele de specialitate autohtone. Nu e neaparat un lucru rau, argumenteaza altii, aratand ca producatorii romani au astfel sansa sa exerseze seriozitatea si corectitudinea maxima in relatia cu partenerii vest-europeni. In plus, mai devreme sau mai tarziu, actualii producatori vor capata suficienta putere economica pentru a-si asigura propriile linii de procesare.
Pana una-alta, producatorii eco din Romania vor beneficia, pentru prima oara din acest an, de mult asteptatele subventii de la UE. Banii sunt putini, comparativ cu ce primesc vest-europenii, „dar sa nu uitam ca Romania a intrat mai tarziu in UE”, atrage atentia ministrul Valeriu Tabara. Sa nu uitam, pe de alta parte, si ca state ca Germania sau Austria si-au sprijinit propriii fermieri cu mult inainte ca UE sa aloce fonduri agriculturii eco. Fii vitregi ai statului roman, ai nostri producatori inca mai investesc timp si bani „din pasiune”, riscand oricand sa-si vada afacerea pe butuci. Directiile agricole nu numai ca nu-i vor ajuta, dar poate le vor mai pune si bete in roate.
Care este situatia actuala a agriculturii ecologice din Romania, ce crede ministrul Agriculturii despre evolutia acesteia in urmatorii 10 ani si cat de primitoare sunt solurile romanesti pentru culturile eco puteti afla din noul numar al revistei „Green Report”. Aveti, totodata, ocazia sa urmariti si cateva studii de caz, menite sa ilustreze atat beneficiile, cat si provocarile unei investitii in acest sector. Pentru un tablou complet, va invitam intr-o scurta vizita „la case mai mari”, in Germania, pentru a descoperi ingredientele succesului agriculturii eco.