În timp ce Europa accelerează tranziția către o economie circulară, antreprenorii mici și mijlocii rămân blocați între ambițiile climatice și realitățile dure ale pieței. Un nou studiu comparativ realizat în România și Serbia arată că, dincolo de strategii și legislație, tranziția depinde de oameni, resurse și mentalități. Iar cele două economii vecine – una membră UE, alta aflată pe drumul integrării – se luptă cu bariere similare: finanțare insuficientă, consumatori reticenți și o infrastructură încă fragilă.
Tranziția către o economie circulară, în care produsele sunt gândite să dureze, să poată fi reparate, reutilizate sau transformate în resurse pentru cicluri noi de producție, pare un drum inevitabil pentru Europa.
Dar, pentru antreprenorii mici și mijlocii – care reprezintă 99% din afacerile europene – această transformare se lovește de o realitate complexă:
lipsa banilor, lipsa timpului și, uneori, lipsa interesului din partea clienților.
Un studiu recent, realizat pe 17 IMM-uri din România și Serbia, arată, cu claritate, că tranziția circulară nu este doar o provocare tehnică sau legislativă — este o provocare profund umană, economică și culturală.
România, stat membru UE cu una dintre cele mai reduse rate de reciclare din Europa, și Serbia, țară candidată aflată într-un proces lent de aliniere la legislația europeană, împărtășesc surprinzător de multe obstacole.
De la lipsa fondurilor și a echipamentelor moderne, până la o piață care rareori plătește mai mult pentru produse sustenabile, antreprenorii văd circularitatea ca pe un drum necesar, dar dificil.
Studiul arată însă și altceva: dorința reală de schimbare există, dar nu poate prinde contur fără politici publice mai puternice, fără educație și fără stimulente care să reducă presiunea pe afacerile mici.
SME-URILE – ÎN PRIMA LINIE A TRANZIȚIEI
Deși IMM-urile reprezintă 99% din afacerile europene, doar „o mică proporție” dintre ele implementează politici de mediu, subliniază autorii, citând literatura de specialitate.
În România, din cele 8 companii intervievate, doar cinci aveau practici sustenabile active — de la utilizarea panourilor fotovoltaice și reciclarea materialelor textile, până la echipamente de advertising cu cerneală ecologică.
Una dintre companii, activă în sectorul tehnologic, a reușit chiar să inoveze internațional prin proiecte de monitorizare a calității aerului, dezvoltate inclusiv prin crowdfunding.
„Lipsa recunoașterii oficiale pentru crowdfunding în România afectează competitivitatea micilor companii”,
notează antreprenorul intervievat.
În Serbia, însă, situația este și mai dificilă: niciunul dintre IMM-urile intervievate nu avea un buget dedicat circularității.
Majoritatea celor intervievați în Serbia declară că doar monitorizează legislația de mediu, fără să poată face investiții concrete.
„Toți respondenții au menționat lipsa resurselor financiare și dobânzile bancare ridicate drept principale bariere” – un blocaj aproape generalizat.
UN CONSUMATOR NEPREGĂTIT PENTRU CIRCULARITATE
Un element-cheie care iese în evidență este lipsa cererii pentru produse sustenabile.
În România, doar antreprenorii din fashion sustenabil și consultanță declară că există o „nișă dispusă să plătească mai mult”.
În Serbia, situația este aproape unanim negativă: șapte din nouă antreprenori spun că nu au clienți dispuși să plătească suplimentar pentru produse mai verzi. Iar al optulea afirmă că acest lucru ar fi „posibil doar dacă standardul de viață ar fi mai ridicat”.
CUM ARATĂ CIRCULARITATEA ÎN PRACTICĂ
Câteva dintre IMM-urile românești deja au început să aplice principii circulare:
- reutilizarea deșeurilor din producție, transformate în accesorii vândute sub un brand propriu;
- reciclarea echipamentelor agricole și repararea componentelor pentru a prelungi durata de viață;
- reducerea consumului de apă, energie și materiale.
În Serbia însă, practica rămâne limitată la intenții. Majoritatea spun că „planifică” investiții viitoare în energie regenerabilă sau echipamente eficiente, dar nu au încă posibilitatea financiară de a le pune în practică.
Un caz singular este o firmă de retail care recompensează clienții care aduc ambalaje din plastic sau sticlă — o micro-formă de economie circulară, încă rară.
CE ÎI POATE MOTIVA PE ANTREPRENORI
Educație și campanii de conștientizare
Studiul arată că nivelul de cunoaștere al conceptelor de circularitate variază puternic între antreprenori — de la „slab” la „avansat”.
Unii intervievați recunosc direct că nu aplică deloc principii circulare pentru că nu le înțeleg beneficiile sau nu știu de unde să înceapă.
Autorii notează că „mai multe campanii de educare ar ajuta companiile să înțeleagă rolul lor într-o economie circulară”.
Finanțare și investiții accesibile
Aici rezultatele sunt unanime: banii sunt principala barieră. Fie că vorbim de panouri solare, echipamente eficiente sau linii de producție modernizate, costurile sunt prea mari pentru IMM-uri.
Studiul consemnează explicit: „Niciuna dintre companii nu are un buget dedicat circularității” — iar antreprenorii spun că fără granturi sau credite accesibile, tranziția rămâne doar un obiectiv pe hârtie.
Parteneriate public–private și colaborări
IMM-urile cer colaborări cu autorități, companii mari și instituții financiare pentru a putea accesa fonduri, tehnologii sau infrastructură verde.
Antreprenorii români menționează nevoia de „parteneriate pentru sisteme de irigații și panouri solare”. Iar cei sârbi subliniază lipsa unor „programe de sprijin și infrastructuri pentru gestionarea deșeurilor”.
Sprijin tehnologic și acces la echipamente verzi
Companiile ar adopta tehnologii circulare, dar costurile sunt prohibitive.
În Serbia, problema este accentuată: „utilizarea tehnologiilor noi este încă în stadiu incipient”, remarcă autorii, iar industria procesatoare trebuie să facă tranziția către modele mai inovatoare.
În România, antreprenorii din producție încearcă să inoveze, dar tot lipsa finanțării limitează ritmul.
România: presiuni europene, progrese lente
Ca stat membru UE, România are obligația de a implementa strategii și ținte concrete. Strategia Națională pentru Economie Circulară (2022) și Planul de Acțiune (2023) dau cadrul oficial. Însă realitatea rămâne complicată:
-
România e pe ultimul loc la reciclare în UE — doar 36 kg de deșeuri reciclate per persoană.
-
Munții de deșeuri municipale sunt mici în comparație cu restul Europei (301 kg/persoană), dar mare parte nu e raportată din cauza depozitelor ilegale.
-
Doar o parte dintre IMM-uri implementează practici circulare, iar cele care o fac se lovesc de costuri mari și lipsa forței de muncă sau a consumatorilor dispuși să plătească mai mult.
Un antreprenor român intervievat — producător de electronice — spune că principalul avantaj al firmelor mici este „viteza cu care pot inova”. Însă recunoaște că piața este „dominate de companii mari cu resurse superioare”, ceea ce limitează scalarea soluțiilor circulare.
Serbia: economia liniară încă domină
Serbia pornește de pe un teren mult mai dificil:
-
Doar 5–7% din deșeuri sunt reciclate.
-
Există 3.500 de gropi ilegale și doar opt depozite conforme.
-
Emisiile de gaze cu efect de seră raportate la PIB sunt de patru ori mai mari decât media UE.
-
Consumatorii sunt mai puțin informați și reticenți la produse „verzi”.
-
Tehnologiile noi sunt puțin accesibile, iar IMM-urile au bugete limitate și credite greu accesibile.
Autorii notează că, deși Serbia și-a asumat Acordul Verde pentru Balcanii de Vest și are o „foaie de parcurs” pentru circularitate, implementarea este „în stadiu incipient, iar responsabilitatea instituțională rămâne neclară”.
CONCLUZII
Studiul evidențiază o realitate comună ambelor țări: IMM-urile vor, dar nu pot.
Antreprenorii sunt conștienți de beneficii, însă lipsa finanțării, a educației și a infrastructurii îi obligă să rămână în planuri pe termen lung.
România avansează lent, împinsă de obligațiile europene.
Serbia, fără presiunea legislativă a UE și cu infrastructură slabă, are un drum mult mai lung.
Dar în ambele cazuri, cheia este aceeași: educație, finanțare și o schimbare reală de mentalitate la nivelul consumatorilor.
Așa cum sintetizează autorii, „tranziția este posibilă doar prin parteneriate, investiții și o schimbare consistentă a mentalităților”.
