Problema nerezolvata a recipientelor de plastic care polueaza raurile si zone extinse din Romania a creat o noua dezbatere privind aplicarea unei garantii pe PET-uri. Autoritatile de mediu trag deja cu ochiul la asa numitul sistem ”buy back” sau ”depozit”, care functioneaza in mai multe state europene. E vorba de o ”afacere” costisitoare, de sute milioane de euro, care in Romania nu are la baza niciun studiu serios. Cine va achita costurile implementarii, cine va gestiona sistemul, unde vor fi depozitate PET-urile si cine va asigura reciclarea lor? sunt intrebari la care ”Green Report” a incercat sa afle raspuns.
Text de Oana Neneciu
Sistem german la pret piperat
Dupa stabilirea unei infrastructuri de colectare selectiva si functionarea acesteia timp de mai multi ani, Germania a adoptat sistemul „depozit” (pfand). Acesta presupune ca la cumpararea unui PET sa se achite o taxa pe care cumparatorul o poate recupera daca aduce-l inapoi spre reciclare. Nimic mai simplu, am spune. Pana cand auzim cat a costat implementarea acestui sistem. 726 de milioane de euro au fost costurile de implementare, alte 800de milioane fiind costurile anuale pentru intretinerea programului. Chiar daca luam exemplul Estoniei, care are o populatie de numai 1,4 milioane de locuitori, costurile sistemului depozit sunt tot foarte mari, adica de peste 100 de milioane de euro.
„Ar fi o suprapunere de activitati de colectare cu sistemul colectarii selective, sistem stipulat in mod obligatoriu de directia europeana. Adica vom cheltui bani si pe una, si pe alta, desi nu prea avem finantare la acest nivel”, crede Ionut Georgescu, presedintele Centrului de Excelenta pentru Dezvoltare Durabila (CEDD). In afara de aspectul costurilor de functionare, toate tarile in care s-au adoptat sisteme asemanatoare au un procent de peste 80% al populatiei in mediul urban, in timp ce, in Romania, doar 52% din populatie locuieste in orase. „Sistemul depozit este aproape imposibil de implementat in Romania, o tara cu 48% din populatie in mediu rural”, subliniaza Georgescu.
Ambitii mari, mijloace putine
Ideea unui sistem de taxare a PET-urilor a intrat recent pe agenda publica, odata cu initierea unei ample campanii de catre un cotidian central care doreste o initiativa legislativa in acest sens. In afara faptului ca e foarte scump, acest tip de sistem se mai confrunta cu o piedica serioasa – numarul destul de mic al magazinelor care si-ar permite sa depoziteze deseurile-PET.
„Mai putin de jumatate din orasele Romaniei au forme de comert modern”, subliniaza un studiu al CEDD asupra sistemului “depozit”. Acesta mai scoate in evidenta concurenta neloiala a supermarketurilor fata de magazinele mici, care nu pot colecta si stoca PETurile. In prezent, in Romania numai 1.300 de magazine se incadreaza la categoria comert modern.
De asemenea, o taxare suplimentara a PET-urilor s-ar traduce, de fapt, prin scumpirea produselor si ar afecta in special categoriile sociale cu venituri reduse. „Taxa se aplica produselor alimentare de baza (ulei, apa etc.) si de igiena. Chiar daca, teoretic, este doar un depozit temporar, practic efectele vor fi similare unei cresteri de preturi”, se arata in acelasi document.
Vanzarile produselor de baza, ieftine, ar fi cele mai afectate. O taxare suplimentara a ambalajelor PET ar mari considerabil pretul de raft. “In piata apelor minerale se imbuteliaza produsele cu preturi mici, iar costul ambalajului este foarte important ca parte din pretul final. Produsele ieftine vor fi cele mai afectate. Una este sa imbuteliezi apa si alta este sa imbuteliezi bere sau votca, produse cu o valoare mai mare”, arata Florian Zamfirescu, director executiv al Patronatului Apelor Minerale.
„Voi da in judecata ministerul”
Cat de dispuse ar fi supermarketurile sa suporte cheltuielile legate de logistica sistemului? „Niciun magazin nu face munca patriotica. Pe cheltuiala mea nu le duc la centrul de colectare. Ce ma fac daca intr-o zi ma trezesc cu 50.000 de PET-uri pe cap? Nu e problema de greutate, ci de volumul foarte mare. N-am spatiu de depozitare. Unde se duc? Cu ce le transport?”, se intreaba Sorin Minea, presedintele Federatiei Patronatului din Industria Alimentara, Romalimenta si presedinte al grupului Angst.
„Nu se vor colecta mai multe PET-uri decat acum, in schimb se vor lua mai multi bani de la cetateni. La noi, mai intai se face legea si abia apoi este asigurata infrastructura”, subliniaza Minea.
El asigura ca va fi primul care va da in judecata Ministerul Mediului in cazul in care legea va obliga supermarketurile sa colecteze si sa plateasca PET-uri. Cu atat mai mult in varianta in care numai marile magazine vor fi obligate sa faca aceasta colectare, iar PET-urile cumparate la magazinele mici se vor revarsa asupra supermarketurilor.
Sorin Minea s-a aratat de acord, in schimb, ca magazinele sale sa gazduiasca automatele speciale de colectare a PETurilor, „pentru ca asta ar fi un semn de civilizatie”. Dar asta numai cu conditia ca autoritatile sa asigure preluarea lor la timp, iar „cei de la Mediu sa nu ne amendeze pentru ca s-au adunat prea multe in fata magazinului”.
In opinia lui Minea, multi cumparatori nu-si vor mai recupera banii pe PET-uri, din varii motive, in schimb magazinele vor incasa aceasta taxa.
Magazinele mici sunt deja pline
Daca supermarketurile nu au spatiu de depozitare, ce sa mai spunem de magazinele mici, de cartier, pline pana la refuz de marfa?
„Poate doar in hipermarketuri sa existe suficient spatiu, ca la noi ar trebui sa vina de doua ori pe zi ca sa putem face fata. Si asa trebuie sa valorificam la maximum spatiul ca sa obtinem un profit. Ca sa mai depozitam si sticle de plastic ar fi… nu stiu, prea mult!”, marturiseste Petre Gabriel, patronul unui mic magazin de cartier din zona Vatra Luminoasa.
Aceeasi problema o are Cristian Popa, patronul unui magazin din zona Piata Muncii: „Depinde la cat timp se ridica PET-urile, ca magazinul este mic, iar sticlele voluminoase. Noi zilnic vindem intre 200 si 300 de sticle din plastic si ar insemna ca maximum la doua zile ar trebui sa vina sa le ridice”.
Insusi seful Agentiei Nationale de Protectie a Mediului (ANPM), Mihail Faca, a recunoscut recent ca, desi sustine ideea acestui sistem, cea mai mare emotie a sa este legata de depozitarea PET-urilor. Cu-atat mai mult cu cat piata de valorificare a acestora a scazut foarte mult si, pentru a nu ramane cu ele in depozite, trebuie gasita o solutie la problema reciclarii.
Statul nu se uita la bani
Comisarul-sef al Garzii de Mediu, Silvian Ionescu, este unul dintre sustinatorii unui astfel de sistem in marile centre comerciale: „Cand am propus buy-back-ul la PET-uri in marile centre comerciale, o asociatie colectiva a sarit in sus ca e prea scump. Nu e scump, doar ca ar interveni in interesele asociatiei respective”, a declarat acesta.
Si Vlad Marcoci, presedintele Administratiei Fondului pentru Mediu, crede ca un astfel de sistem este agreabil pentru Romania si considera, intr-un interviu acordat ziarului “Adevarul”, ca “statul poate veni in sprijinul celor interesati prin bani alocati de la Fondul pentru Mediu. Automatele pentru PETuri, ce vor fi instalate in supermarketuri, pot fi finantate, de exemplu, de stat”. 
Numai ca, prin ”Comunicarea privitoare la sistemele de garantie pentru ambalaje ale bauturilor”, Comisia Europeana subliniaza necesitatea implementarii unitare a sistemelor.
”Trecerea la noul sistem ar trebui sa aiba loc fara intrerupere si fara a pune in pericol capacitatea agentilor economici implicati de a participa cu adevarat la noul sistem de indata ce acesta devine functional”, se arata in document.
”Avem nevoie de timp”
Sulfina Barbu, presedintele Comisiei de administratie publica din Camera Deputatilor, se arata mai precauta si considera ca fara un studiu care sa arate cat de eficient ar fi un astfel de sistem nu se poate vorbi despre initiative legislative. „Nu am o convingere clara ca e cea mai buna solutie, fara sa am un studiu la baza. Consider ca ne trebuie, intai de toate, o infrastructura”, a declarat Barbu.
Tocmai pentru ca inca nu exista niciun fel de studiu care sa analizeze posibilitatea implementarii unui asemenea sistem in Romania, asociatiile colective de preluare a responsabilitatii de colectare se abtin de la comentarii. ”Eu m-as gandi de doua ori inainte sa propun acest lucru. Nu poti sa ai o pozitie pana nu ai toate datele”, a declarat Mugurel Radulescu, presedintele Ecorom Ambalaje.
Documentul CE citat mai sus subliniaza importanta dezvoltarii pe indelete a sistemului. ”Caracteristicile sistemului trebuie sa fie dezvoltate si implementate, liniile de productie si lanturile de distributie trebuie sa fie adaptate, iar consumatorii trebuie sa fie informati. Toate acestea implica timp si efort”.
”In cazul unei treceri complete care necesita dezvoltarea unui nou sistem, poate fi considerata ca fiind insuficienta o perioada de sase luni intre anuntul legal si intrarea in vigoare. In aceste imprejurari, pare a fi necesara o perioada de cel putin un an”, estimeaza acelasi document.
Cu toate acestea…
Fostul ministru al mediului, Nicolae Nemirschi, anunta printr-un comunicat ca se gandeste sa introduca pana la sfarsitul anului ”garantia de returnare” pe PET si automate in magazinele mari. Germanii mai intai au analizat, studiat si etapizat proiectul timp de aproape sase ani si apoi au implementat sistemul Pfand. Nemirschi a precizat ca la noi vor aparea intai automatele private, apoi reglementarea ”prin care sa constituim acest nou instrument, respectiv garantia de returnare”.
”Eu m-am grabit sa fac o afirmatie, si poate de asta am fost inteles gresit. Nu se pune problema introducerii unei taxe pe PET”, a explicat Nemirschi. Nu poate fi vorba despre o taxa pentru ca nu mareste pretul produsului, ci o ”garantie de returnare”: ”Prost, nu este taxa pentru ca nu mareste pretul. Produsul in interior este acelasi, poate sa ma coste la fel daca duc sticla inapoi sau pot sa dau ceva in plus pentru poluarea pe care pot sa o fac", a mai spus acesta.
Nemirschi a asigurat, de asemenea, ca nici nu este nevoie de o reglementare legislativa pentru aplicarea acestei ”garantii care nu mareste pretul”, este necesar doar un ”parteneriat”: ”Am avut deja discutii cu cei care detin si au venit sa propuna parteneriat, pentru ca nu trebuie legislatie pentru asta, nu trebuie decat un pic de organizare si trebuie ajutati sa se aseze la aceeasi masa cei patru actori, astfel
incat lucrurile sa functioneze. Pentru asta ne-am aratat disponibilitatea si cred ca va functiona repede. Sa vedem in saptamanile urmatoare”, a precizat el.
Rezultate slabe in Germania
Cat despre eficienta sistemului depozit, ne putem intoarce tot la exemplul de la care am pornit. Germania nu a obtinut rezultate impresionante. Desi colecta 75% din deseurile de plastic puse pe piata, statul a impus in anul 2006 sistemul depozit la buteliile PET pentru a incuraja utilizarea de recipiente refolosibile, cum este sticla. Paradoxal, rata de utilizare a acestora a scazut de la 72%, in 2006, la sub 40%, in prezent. Solutia? ”Implementarea sistemului de colectare selectiva la nivel national, investitii in infrastructura si dotarea societatilor de salubrizare cu masini specializate, implementarea unui sistem de strangere a banilor ce trebuie platiti de populatie pentru serviciile de salubritate mai eficient, acestea sunt doar cateva dintre masurile care ar rezolva problema gunoaielor aruncate peste tot”, conchide Ionut Georgescu.
Un alt exemplu, de data aceasta de management deficitar al sistemului, este Croatia, unde, in 2008 s-au ”recuperat” 120% din sticlele PET puse pe piata. Semn de posibila frauda, lucru care dovedeste ca numai o buna reglementare si supraveghere ale sistemului pot asigura o colectare eficienta a deseurilor – PET.
