Criminalitatea în domeniul faunei sălbatice are efecte devastatoare pentru speciile europene aflate în pericol și reprezintă un pericol tot mai mare pentru dezvoltarea economică și securitatea societății umane, însă majoritatea cazurilor rămân nepedepsite sau nedetectate.
Aceasta este una dintre concluziile principale ale unui nou raport publicat LIFE SWiPE. Bazat pe informații provenite de la 87 de instituții contactate în 11 țări europene, raportul evidențiază lipsa monitorizării acestui fenomen, făcând crimele împotriva naturii invizibile.
Potrivit raportului, care analizează datele din perioada 2016-2020, cea mai mare parte dintre aceste infracțiuni în Europa au fost legate de uciderea ilegală a faunei sălbatice (27%), utilizarea de momeli otrăvite (16%) sau de metode și echipamente interzise pentru vânătoare (14%), și comerțul ilegal cu specii sălbatice (13%).
Deși nicio populație de animale nu scapă de această amenințare, ciocănitoarea este specia cea mai vizată în raport. Această pasăre micuță exemplifică multiplele activități criminale care devastază fauna sălbatică europeană – este ucisă pentru a fi folosită ca mâncare „de lux” în Italia, este vânată în scop turistic în Serbia, este comercializată ilegal către Orientul Mijlociu din Ucraina sau este capturată ca animal de companie în Spania.
Alte victime frecvente ale crimei împotriva faunei sălbatice includ specii amenințate de păsări de pradă, vizate de momeli otrăvite, și mari mamifere carnivore. Conform raportului, uciderea ilegală a urșilor, lupilor sau lincșilor este în primul rând rezultatul conflictelor percepute sau reale de coexistență cu fermierii și vânătorii și este legată și de vânătoarea trofeelor.
De exemplu, pe perioada desfășurării studiului în Bulgaria, autoritățile au găsit 4 urși bruni morți, iar alte patru cazuri au fost făcute cunoscute prin rapoarte media sau dosare instrumentate de procurori. Cu toate acestea, în aceeași perioadă, declinul populației de urși a fost de zece ori mai mare – cu 80 de indivizi, de la 411 la 329 – fără nicio dovadă a unei creșteri a mortalității naturale.
Chiar și atunci când sunt raportate, multe cazuri de crimă împotriva faunei sălbatice nu sunt judecate. În medie, 60% dintre plângerile referitoare la crime împotriva faunei primite de către parchet nu au dus la punerea sub acuzare în instanță. Cea mai frecventă sancțiune aplicată a fost închisoarea cu suspendare.
Studiul evidențiază, de asemenea, cele mai bune practici din Europa care ar putea spori urmărirea penală a acestor infracțiuni. Unitățile de poliție specializate, utilizarea tehnologiei precum dronele sau GPS-ul pentru monitorizarea speciilor pe cale de dispariție, sau instruirea câinilor de urmă pentru detectarea otrăvirilor și a infracțiunilor împotriva faunei sălbatice au îmbunătățit detectarea și investigarea acestor infracțiuni.
„Crimele împotriva faunei sălbatice sunt crime împotriva vieții sălbatice. Pentru a opri declinul biodiversității și a readuce natura pe un drum de recuperare până în 2030, guvernele trebuie să întreprindă acțiuni curajoase pentru a aborda infracțiunile care amenință fauna noastră cea mai emblematică, chiar aici în Europa”, afirmă Roselina Stoeva, managerul de proiect al LIFE SWiPE.
Crearea unei baze de date centralizate pentru infracțiunile împotriva faunei sălbatice, sporirea resurselor financiare și îmbunătățirea cooperării între frontierele europene sunt aspecte cruciale. Breșele legale care permit achiziționarea de echipamente ilegale de vânătoare ar trebui închise, iar oportunitățile de instruire și specializare în domeniul aplicării legii și al sectorului judiciar ar trebui să fie mai semnificative.
Consiliul Uniunii Europene a recunoscut criminalitatea mediului ca una dintre cele zece priorități în lupta împotriva criminalității grave și organizate. Revizuirea Directivei UE privind criminalitatea mediului, care se află în prezent în negociere, oferă o oportunitate unică de a aborda această amenințare la adresa biodiversității.
***
Acest text a fost generat în parte cu ajutorul ChatGPT, model de generare a limbajului dezvoltat de OpenAI. După generarea limbajului provizoriu, autorul a revizuit, editat și modificat textul conform propriilor preferințe și își asumă responsabilitatea finală pentru conținutul acestuia.