Mitul că energia verde distruge industria și locurile de muncă este unul fals și poate fi dat în România de sectorul eolian offshore. Este vorba de energia eoliană, care poate fi produsă în largul Mării Negre. Dezvoltarea producției de energie curată în offshore și a reindustrializării zonei este în întârziere și vine cu provocări de mediu.
Potrivit raportului „Offshore Wind Roadmap for Romania” al Băncii Mondiale, România ar putea atrage investiții de peste 8–10 miliarde de dolari și mii de locuri de muncă dacă valorifică acest potențial.
Cu toate acestea, la aproape 18 luni de la primii pași, România a rămas deja în urmă cu implementarea.
Între 150 și 360 de turbine eoliene ar trebuie să producă energie verde până în 2035, conform planurilor Ministerului Energiei și ale Băncii Mondiale.
Planurile sunt cuprinse în Legea 121 adoptată în luna mai 2024 și, respectiv în raportul Băncii Mondiale „Offshore Wind Roadmap for Romania”, în septembrie 2024.
„Marea Neagră este o nouă frontieră promițătoare pentru eolianul offshore (…) cu potențial semnificativ pentru obiectivele pe termen lung ale României”, declara – în septembrie 2024 – Sean Whittaker, Co-lead World Bank Offshore Wind Program.
Însă, chiar și așa, autoritățile române au mici întârzieri, chiar conform propriilor planuri.
Situația la zi
Din mai 2024 și până în septembrie 2025, Ministerul Energiei a realizat doar „o centralizare a propunerilor primite în perioada de dezbatere publică pentru achiziționarea serviciilor de proiectare în vederea identificării zonelor adecvate pentru dezvoltarea energiei eoliene offshore în Marea Neagră”, așa cum reiese din informațiile Ministerului Energiei.
„Documentul reflectă opiniile și sugestiile transmise de toate părțile interesate”, ne-au asigurat reprezentanții ministerului.
Toate propunerile primite de Ministerul Energiei au fost trecute într-un document publicat în luna septembrie de ministerul de resort.
Întârzierile
Însă, la 18 luni de la aprobarea legislației și la un an de la publicarea raportului Băncii Mondiale, autoritățile române au întârzieri.
„În baza studiului de specialitate prevăzut la art. 6 alin. (1), prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Energiei, se aprobă, până la data de 31 martie 2025, lista perimetrelor eoliene offshore care pot fi concesionate, definite prin coordonate topogeodezice.
Aceasta include, pentru fiecare perimetru în parte, amplasamentul spațial în raport cu planul de amenajare a spațiului maritim, informații tehnice de bază, precum și informații privind impactul asupra mediului”, se precizează în Legea 121/2024.
Legea prevede un calendar accelerat:
1. Semnarea contractului de studiu – 2025; durata: circa patru luni, exclusiv analiză desktop.
2. Consultări și workshop-uri cu părțile interesate (ministere, autorități locale, ONG-uri, operatori portuari).
3. Livrarea hărților și a raportului – baza tehnică pentru HG privind lista perimetrelor.
4. Sprijin tehnic interministerial – consultantul ajută Ministerul Energiei la avizarea actului normativ între instituții.
5. Adoptarea HG și lansarea licitațiilor de concesiune – următoarea fază, estimată pentru 2026, după închiderea consultărilor SEA / EIA.
Reprezentanții Ministerului Energiei ne-au precizat că mai mulți factori au dus la întârzierile din acest moment.
„Sunt proiecte noi, nu s-a mai făcut așa ceva în România. Infrastructura este utilizată pentru exploatarea gazelor din Marea Neagră. Este și războiul din Ucraina cu minele care plutesc uneori necontrolat. Până în 2035, cred că aceste proiecte vor băga energie în sistemul național”, ni s-a precizat într-un răspuns al unui oficial al ministerului.
Energie
Astfel, în realitate, anul a fost consumat de pași pregătitori: lansarea apelului pentru studiul de perimetrare, dezbaterea Termenilor de Referință și modernizarea licențierii prin Ordinul ANRE 6/2025. Util, dar insuficient pentru a deschide competițiile de concesiune.
Turbinele din Marea Neagră ar trebui să aducă direct investiții între 9 și 19 miliarde de euro și să producă între 10% și până la 30% din energia consumată astăzi de întreagă economie autohtonă.
Însă pe lângă aceste date, proiectele eoliene offshore, din largul Mării Negre, ar trebui să combată mitul că sursele regenerabile distrug industria și locurile de muncă.
Impactul pozitiv asupra afacerilor portuare
Documentul „Offshore Wind Roadmap for Romania”, elaborat cu sprijinul Băncii Mondiale și al Comisiei Europene, nu este doar un plan tehnic de decarbonizare.
Raportul oferă și o analiza a beneficiilor investițiilor eco pentru porturi, industria metalurgică și forța de muncă — exact domeniile în care România își poate transforma avantajele existente în capital economic durabil.
Porturile românești, în special Constanța, sunt primele beneficiare ale acestei viziuni.
Roadmap-ul arată clar că o industrie eoliană offshore nu poate funcționa fără huburi logistice dedicate pentru asamblarea și întreținerea turbinelor.
Portul Constanța, deja modernizat prin investiții DP World și finanțări europene, devine un nod de construcție, export și servicii maritime grele, comparabil cu Bremerhaven sau Esbjerg la începuturile lor.
„Astfel, porturile nu mai sunt doar porți comerciale, ci se transformă în infrastructuri industriale integrate, care ancorează lanțuri de valoare în energie, metalurgie și transport naval”, se precizează în document.
Industria metalurgică
Sectorul metalurgic este al doilea mare beneficiar din punct de vedere al afacerilor.
Roadmap-ul estimează un necesar uriaș de oțel pentru structurile portante, turnuri și fundații ale turbinelor offshore.
România, având un lanț metalurgic complet — de la producția de oțel până la confecții grele — poate reține o parte semnificativă din cheltuielile de capital.
Fabricația de componente locale înseamnă crearea de valoare adăugată internă, investiții noi în tehnologii de prelucrare și standardizare, dar și o șansă reală pentru reindustrializare în zonele portuare și dunărene.
„În plus, sinergiile cu industria navală și cu infrastructura energetică vor genera comenzi și specializări noi, consolidând poziția României ca producător regional de echipamente energetice”, se mai precizează în document.
Mai multe locuri de muncă
Asociația Română pentru Energie Eoliană (RWEA) crede că turbinele vor fi asamblate în România, în cazul în care nu vor fi produse integral.
„Asociația a avut discuții avansate cu cel puțin doi dintre cei mai mari producători de turbine eoliene, analizând posibilitatea de a dezvolta producție locală”,
ne-a explicat Liviu Gavrilă, vicepreședinte asociației.
Estimările Băncii Mondiale vorbesc despre mii de ani-om de muncă create direct în dezvoltare, construcție și mentenanță, la care se adaugă locuri indirecte în logistică, transport, inginerie, IT și servicii.
„Este o ocazie unică de recalificare pentru forța de muncă industrială și navală, cu competențe transferabile între energie, construcții și servicii maritime. Într-o economie care se confruntă cu deficit de personal calificat și migrație continuă, acest program devine un instrument activ de retenție și modernizare profesională”, scrie în analiza specialiștilor Băncii Mondiale.
Cum se va face concesionarea perimetrelor eoliene offshore
Procesul de concesionare a perimetrelor eoliene offshore din Marea Neagră a intrat, în 2025, în faza sa pregătitoare, fiind reglementat de Legea nr. 121/2024 privind energia eoliană offshore și detaliat prin Termenii de Referință (ToR) pentru studiul de delimitare.
Documentul definește pașii tehnici, instituționali și metodologici pe care statul român îi urmează înaintea lansării licitațiilor competitive.
Ministerul Energiei este autoritatea concedentă – responsabilă cu delimitarea perimetrelor, lansarea concesiunilor și supravegherea procesului.
Autoritatea Competentă pentru Reglementarea Operațiunilor Petroliere Offshore (ACROPO) are rolul de a valida și comunica Comitetului de Amenajare a Spațiului Maritim datele privind viitoarele centrale eoliene.
Comitetul de Amenajare a Spațiului Maritim, condus de Ministerul Dezvoltării, asigură integrarea perimetrelor în planificarea maritimă, verificând compatibilitatea cu alte utilizări – navigație, pescuit, securitate, apărare.
Înainte ca Guvernul să aprobe lista oficială a perimetrelor, se realizează un studiu tehnic și strategic care fundamentează decizia de concesionare.
Consultantul selectat de Ministerul Energiei analizează:
- potențialul eolian (pe baza datelor meteorologice și modelelor climatice existente, fără campanii de măsurători);
- condițiile geotehnice și batimetrice (adâncimi, structura fundului mării, tipuri de sol);
- constrângerile spațiale (rute maritime, zone militare, conducte, porturi, situri arheologice, UXO-uri);
- sensibilitatea socială și ecologică, prin metodologia SenMap a Băncii Mondiale, pentru evaluarea cumulativă a impactului.
Scopul este de a identifica perimetre viabile tehnic, economice și de mediu, fiecare având o capacitate minimă de 800 MW. Zonele mai mici pot fi incluse doar dacă există constrângeri justificate.
Tipul și principiile concesiunii
Taboul centralizator de propuneri confirmă că perimetrele vor fi atribuite prin licitații publice competitive, pe modelul utilizat în alte state UE.
Studiul de perimetrare este conceput astfel încât zonele să fie comparabile ca mărime, resurse și acces la infrastructură, evitând favorizarea vreunui investitor.
Procesul va fi complet digitalizat – hărțile vor fi livrate în formate GIS (.shp, .kml, .geojson) și publicate odată cu documentele de transparență decizională ale Hotărârii de Guvern.
Concesionarea va implica, conform Legii 121/2024:
- acordarea dreptului exclusiv de explorare și dezvoltare în perimetru;
- obligația concesionarului de a furniza toate datele tehnice către o „cameră națională de date” gestionată de Ministerul Energiei;
- plata redevențelor și taxelor stabilite ulterior prin hotărâre guvernamentală;
- respectarea standardelor internaționale IFC și GIIP privind performanța socială și de mediu.
Economie vs. mediu
Dezvoltarea parcurilor eoliene offshore în Marea Neagră aduce oportunități economice majore, dar și provocări serioase pentru ecosistemul marin.
Documentele programatice ale Ministerului Energiei și consultările publice din 2025 arată o preocupare constantă pentru echilibrul între dezvoltarea energetică și protecția mediului.
- Printre principalele pericole identificate se numără impactul asupra biodiversității marine, migrației păsărilor, pescuitului și calității apei.
- Instalarea turbinelor, ancorajele și cablurile submarine pot altera fundul mării, afectând habitatele bentonice și coridoarele ecologice.
- Vibrațiile și zgomotele generate în timpul forajului sau ancorării pot perturba mamiferele marine și bancurile de pești, în special în fazele de construcție.
- Totodată, turbinele pot influența rutele de migrație ale păsărilor și pot crea zone de coliziune pentru speciile marine zburătoare.
ToR-ul prevede o evaluare cumulativă a acestor efecte, evitând impacturile aditive între mai multe proiecte, în special în raport cu migrația păsărilor și traficul maritim.
În același timp, se cere o cartografiere a zonelor sensibile – de la situri Natura 2000 la zone de pescuit tradițional – pentru a evita conflictele între activități.
Evaluările includ și analiza compatibilității cu Planul Național de Amenajare a Spațiului Maritim, pentru ca noile perimetre eoliene să nu afecteze zonele destinate conservării biodiversității.
- Un alt risc major îl constituie interferența cu pescuitul și posibila limitare a accesului la resurse.
Documentul subliniază că delimitarea perimetrelor trebuie să țină cont de activitățile economice existente, iar concesiunile să fie acordate doar acolo unde nu apar conflicte majore.
Pentru a preveni aceste efecte, se impune un proces amplu de consultare cu comunitățile locale, ONG-urile și organizațiile de pescari.
În concluzie, Marea Neagră oferă un potențial imens pentru energia curată, dar exploatarea sa trebuie făcută cu o atenție riguroasă la impactul asupra ecosistemelor marine.
România are deja un cadru legal și metodologic solid – inspirat din standardele IFC și SenMap ale Băncii Mondiale. Dar succesul depinde de implementarea coerentă a evaluărilor de mediu și de transparența concesionării.
