Un studiu realizat de agenția sanitară franceză ANSES arată că băuturile îmbuteliate în sticle de sticlă conțin de până la 50 de ori mai multe microplastice decât cele ambalate în PET. De vină nu este sticla, ci capacele metalice acoperite cu vopsea poliesterică.
Percepute ca fiind mai sigure și mai ecologice decât plasticul, sticlele de sticlă au fost adăugate, în mod neașteptat, pe lista surselor de contaminare cu microplastice.
Agenția Națională pentru Siguranța Sanitară a Alimentației (ANSES) din Franța a analizat peste 20 de mostre de băuturi – apă, bere, cola, limonadă, ceai și vin, îmbuteliate în recipiente din sticlă, plastic, carton și aluminiu.
Surpriza cercetătorilor: sticlele de sticlă au prezentat cel mai ridicat nivel de contaminare, cu o medie de 100 de particule de microplastic pe litru, de 5 până la 50 de ori mai mult decât recipientele din plastic, aluminiu sau carton.
„Ne așteptam la rezultatul opus atunci când am comparat nivelul de microplastice în diferite băuturi vândute în Franța”, a declarat Iseline Chaïb, autoare a studiului.
Nu sticla, ci capacele: sursa reală a contaminării
Analizele chimice au arătat că microplasticele identificate în băuturi aveau culoarea și compoziția identică cu stratul de vopsea poliesterică aplicat pe capacele metalice.
Aceste capace sunt folosite pentru închiderea sticlelor de sticlă și sunt stocate în vrac, suferind abraziuni invizibile cu ochiul liber.
La momentul înfiletării, particulele desprinse de vopsea ajung în băutură. Concentrațiile cele mai ridicate au fost observate în bere (133 particule/l), limonadă (111 particule/l), cola (103 particule/l) și ceai rece (86 particule/l).
„Am suspectat că aceste capace sunt principala sursă de contaminare, deoarece particulele identificate corespund perfect cu compoziția stratului exterior aplicat pe ele”, au notat autorii studiului.
Cazuri speciale: apa și vinul, mai puțin afectate
Pentru apa îmbuteliată, diferențele au fost semnificativ mai mici: 4,5 particule/litru în sticlele de sticlă, comparativ cu 1,6 în PET și carton.
În cazul vinului, contaminarea a fost aproape inexistentă, mai ales în sticlele închise cu dopuri.
Aceste rezultate întăresc ipoteza potrivit căreia nu materialul sticlei, ci sistemul de închidere este responsabil pentru contaminare.
Reducerea contaminării e posibilă și relativ simplă
Deși studiul nu oferă o evaluare toxicologică completă, autorii avertizează că prezența sistematică a microplasticelor în băuturi este un motiv de îngrijorare, în contextul acumulării de dovezi privind efectele acestora asupra sănătății umane.
Testele de laborator au arătat că simpla curățare a capacelor cu aer comprimat și apă filtrată înainte de utilizare poate reduce cu până la 60% cantitatea de microplastice eliberate.
Fără tratament: aproximativ 287 particule/l.
După suflare cu aer: aproximativ 106 particule/l.
După suflare + clătire: aproximativ 87 particule/l.
Reacții și responsabilitate în lanțul de producție
După publicarea studiului, Federația Europeană a Industriei Sticlei (FEVE) a transmis că „sticla rămâne un material complet inert și sigur, care nu interacționează chimic cu alimentele sau băuturile”, iar sursa contaminării este vopseaua de pe capacele metalice, produse adesea de alți furnizori.
Industria sticlei se arată deschisă colaborării cu autoritățile și producătorii de capace pentru reducerea riscurilor.
Pe de altă parte, ANSES solicită o reevaluare a standardelor de siguranță pentru materialele care intră în contact cu alimentele, în special în ceea ce privește ambalajele „percepute ca sigure”.
Reglementările nu acoperă toate sursele de microplastice
Deși Uniunea Europeană are un cadru solid privind siguranța ambalajelor alimentare, studiul ANSES scoate la iveală o lacună importantă: microplasticele rezultate prin abraziune mecanică nu sunt reglementate explicit, chiar dacă pot ajunge în alimente și băuturi.
Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 stabilește că materialele care intră în contact cu alimentele nu trebuie să transfere substanțe în cantități care pot pune în pericol sănătatea umană.
Însă nu oferă criterii clare pentru migrarea particulelor solide, cum sunt fragmentele de vopsea de pe capacele metalice.
În paralel, Regulamentul (UE) 2023/2055, intrat în vigoare în octombrie 2023, interzice utilizarea microplasticelor adăugate intenționat în produse precum cosmetice, detergenți sau îngrășăminte.
Cu toate acestea, nu se aplică particulelor eliberate accidental, cum ar fi cele rezultate din uzura ambalajelor.
Mai recent, în martie 2025, a fost adoptat Regulamentul (UE) 2025/351, care actualizează normele pentru materialele plastice destinate contactului cu alimentele.
Acesta extinde evaluările de siguranță la substanțele neintenționat adăugate (NIAS), inclusiv lacuri, vopsele și adezivi.
Chiar și așa, nu impune limite cantitative pentru migrarea microplasticelor din astfel de straturi superficiale.
În lipsa unor reglementări clare, responsabilitatea revine în continuare producătorilor, care trebuie să demonstreze că toate componentele ambalajului, inclusiv sistemele de închidere, nu pun în pericol sănătatea consumatorilor.
Deși ambalajele din plastic sunt criticate pentru contribuția la poluarea globală cu microplastice, studiul arată că modul de fabricație și ambalare contează cel puțin la fel de mult ca materialul în sine.
În lipsa unor reglementări clare privind fragmentarea capacelelor vopsite, consumatorii rămân expuși unor riscuri greu de cuantificat.
Iar eticheta „eco” devine, uneori, mai degrabă o presupunere decât o garanție.
CITIȚI ȘI:
Asia-Pacific își aliniază pozițiile înainte de negocierile tratatului global privind plasticul
Microplasticele reduc fotosinteza plantelor și cresc riscul foametei
