În plin avânt al Săptămânii Europene a Mobilității, privirea publică se concentrează pe biciclete, autobuze electrice și transport urban mai prietenos cu mediul. Dar există un actor invizibil al poluării zilnice: camioanele de gunoi. Oprire după oprire, tonă după tonă, aceste vehicule consumă sute de litri de motorină și eliberează în aer cantități considerabile de CO₂. Ce ar însemna să le transformăm în vehicule verzi?
Motorina din spatele pubelei
La prima vedere, camioanele de salubritate par doar un serviciu inevitabil al vieții urbane. Totuși, din punct de vedere energetic, ele se numără printre cele mai ineficiente vehicule care circulă zilnic pe străzile orașelor.
Opririle la fiecare 20–30 de metri, ridicarea containerelor grele și perioadele lungi de ralanti transformă colectarea deșeurilor într-un proces cu un consum disproporționat de combustibil.
Sursa foto:Masina de gunoi din Bucuresti. Sursa foto:www.bacau.net
Dacă un camion de transport pe distanțe lungi consumă, în medie, 0,3–0,4 litri de motorină pe kilometru, o autogunoieră urbană ajunge la valori între 1,26 și 1,8 litri/km – de aproape cinci ori mai mult.
Asta înseamnă că pentru fiecare kilometru parcurs, emisiile de dioxid de carbon sunt de 3,4–5 kg.
Cu alte cuvinte, o singură zi de lucru, pe o rută de 100 km, se traduce în aproape jumătate de tonă de CO₂ emisă direct în cartierele noastre.
Cifre pe tonă de deșeu
Privind dintr-o altă perspectivă – cea a tonelor ridicate – imaginea devine și mai clară. Un studiu realizat în Italia a arătat că autogunoierele consumă între 6 și 8 kg de combustibil pentru fiecare tonă colectată.
Acest consum se traduce în 20–26 kg de CO₂ emis per tonă de deșeu.
Comparativ, o mașină mică pe benzină emite, în medie, 2,3 kg CO₂ pentru fiecare litru consumat. Asta înseamnă că ridicarea unei singure tone de gunoi are o amprentă echivalentă cu o zi întreagă de condus prin oraș.
Iar atunci când discutăm despre mii de tone colectate în fiecare lună într-un oraș ca București, efectul cumulat este considerabil și trece adesea neobservat.
București: consumuri ascunse în rapoarte locale
În România, cifrele sunt greu de găsit, dar rapoartele de mediu și curățenie ale primăriilor dezvăluie dimensiunea problemei.
În aprilie 2025, Sectorul 6 a raportat un consum de 2.940 de litri de carburant doar pentru colectarea și transportul deșeurilor abandonate.
Asta înseamnă peste 7 tone de emisii de CO₂ într-o singură lună, doar dintr-o activitate secundară a salubrității.
În Sectorul 2, documentele indică un consum suplimentar de 10–20 de tone de combustibil anual pentru curățarea locurilor de depozitare ilegală.
La rândul său, Sectorul 3 estimează că o autogunoieră mică, de 7–7,5 mc, consumă aproximativ 800 litri de motorină/lună.
Cifrele, aparent tehnice, arată de fapt o realitate simplă: strângerea gunoiului din București costă nu doar bani, ci și aer curat.
Operatorul de salubritate Romprest, responsabil de curățenia în Sectorul 1, a declarat pentru Buletin de București că:
utilajele folosite la colectarea și transportul deșeurilor municipale și al celor din construcții abandonate consumă, în medie, 26.597 de litri de motorină pe lună.
Problema nu e doar financiară
De multe ori, dezbaterea publică se concentrează pe costuri: cât plătesc primăriile pentru motorină, câți bani se duc pe întreținerea flotei. Însă adevărata problemă e mai subtilă. Aceste mașini circulă în zone dense, la ore de vârf, și contribuie la o poluare locală greu de ignorat.
Emisiile de particule fine (PM) și oxizi de azot (NOx) sunt deosebit de periculoase pentru sănătate, provocând boli respiratorii și cardiovasculare.
În plus, zgomotul produs de camioanele grele la ore matinale devine o sursă constantă de disconfort pentru locuitori. În acest fel, salubritatea, un serviciu vital, produce efecte secundare care se răsfrâng asupra calității vieții urbane.
Soluțiile există: electric, gaz și rute mai deștepte
Din fericire, există alternative. Orașe precum Oslo sau Viena testează deja autogunoiere electrice, cu autonomie suficientă pentru traseele urbane și emisii zero la nivel local.
Acestea nu doar reduc poluarea, dar și zgomotul, fiind aproape silențioase pe timp de noapte.
Alte soluții intermediare sunt vehiculele alimentate cu gaz natural comprimat (CNG) sau chiar biogaz produs din deșeuri organice.
În paralel, optimizarea rutelor cu ajutorul software-urilor de management al flotei poate reduce cu până la 30% kilometrii parcurși și, implicit, combustibilul ars.
În unele orașe, simpla reorganizare a colectării a însemnat economii de mii de litri de motorină anual.
România, pași timizi
La nivel național, România rămâne în urmă în tranziția către autogunoiere mai prietenoase cu mediul.
În prezent, majoritatea flotelor de salubritate este formată din vehicule diesel vechi, cu un grad ridicat de poluare și costuri ridicate de întreținere.
Totuși, există oportunități de modernizare: fondurile europene pentru mobilitate urbană durabilă ar putea fi utilizate pentru a înnoi flotele de colectare a deșeurilor. Cu o strategie clară, emisiile din sectorul salubrității ar putea fi reduse fără a afecta eficiența serviciilor.
În lipsa unor astfel de măsuri, colectarea selectivă și reciclarea riscă să-și piardă beneficiile ecologice, pentru că „transportăm verdele pe motorină”.
Un test al mobilității durabile
Săptămâna Mobilității Europene e un bun prilej pentru a lărgi definiția transportului durabil. Nu e vorba doar despre trotinete, biciclete și autobuze electrice, ci și despre serviciile de bază care mențin orașele funcționale.
Gunoiul produs zilnic de locuitori trebuie colectat și transportat, iar modul în care se face asta are un impact direct asupra aerului pe care îl respirăm.
Dacă primăriile ar include în planurile lor și flotele de salubritate, România ar putea deveni un exemplu de abordare integrată a mobilității durabile.
În definitiv, mobilitatea urbană înseamnă mișcarea tuturor lucrurilor prin oraș – fie că e vorba de oameni, mărfuri sau deșeuri.
CITIȚI ȘI:
Transportul sustenabil din România, tema zilei la Green Report
