De cand a trecut dincolo de Jupiter, naveta cu roboti spatiali trimisa spre marginea Sistemului Solar transmite neincetat imagini si informatii uluitoare. Ultima descoperire este coada lui Jupiter, care atarna ca o pana in "spatele" planetei, lunga de cateva zeci de milioane de kilometri, fomata din gaze ionizate, pe care furtunile solare le arunca in Univers, smulgandu-le din straturile superioare ale atmosferei de pe aceasta planeta. De pe Pamant, coada nu se poate vedea niciodata pentru ca, fiind provocata de vantul solar, este intotdeauna indreptata in directia acestuia.
Jupiter este a cincea planeta de la Soare si cea mai mare din intregul Sistem Solar. Avand un diametru de 11 ori mai mare decat al Pamantului, Jupiter se poate vedea pe cerul nostru cu ochiul liber, dupa ce apune Soarele. Ca sa identificam aceasta planeta ne asezam seara cu spatele spre locul unde a apus Soarele si, undeva la mijlocul distantei dintre linia orizontului si punctul de deasupra capului, se vede o stea alba si stralucitoare.
Aceea este planeta Jupiter care, desi arata ca o stea (pentru ca reflecta lumina Soarelui) este doar o uriasa bila de hidrogen, heliu si multe alte gaze, cu un mijloc fierbinte si mai dens, dar fara o suprafata solida propriu-zisa, pe care sa se poata ateriza.
Fulgere imense la poli
Descarcarile electrice de la polii planetei Jupiter sunt de cateva mii de ori mai puternice decat cele mai teribile fulgere inregistrate vreodata pe Terra. In plus, o furtuna gigantica, ce se vede ca un imens ciclon de culoare rosie, isi continua spectaculos viata milenara. Descoperita de noi inca din 1664, cand a fost observata de Robert Hooke si Giovanni Cassini, pata rosie de pe Jupiter este o furtuna care se autointretine, exact ca uraganele de pe Pamant.
Amoniacul gazos se rasuceste intr-o dubla spirala, cu viteze de peste 650 de kilometri pe ora. Ochiul ciclonului, format din hidrogen, heliu, amoniac si probabil pulberi de sulf si fosfor, este destul de mare cat sa cuprinda vreo trei planete ca Pamantul.
Cercetatorii care i-au analizat dinamica spun ca furtuna (situata pe undeva prin sudul planetei) inca este in faza in care isi aduna fortele, savantii estimand ca se va extinde. In plus, picaturi dense, de gaze ionizate, spulberate de vanturile solare, roiesc pe langa Jupiter si apoi sunt aruncate in spatiu, formand o coada magnetica monstruoasa, sub forma de pana, care se intinde pe zeci de milioane de kilometri in urma lui.
Asa arata cea mai mare planeta a Sistemului Solar, vazuta de aproape. Imaginile uluitoare trimise de o sonda spatiala aflata in drum spre Pluto n-au facut senzatie insa decat printre specialisti. Vestea ca pe Jupiter se produc cele mai mari fulgere cunoscute de om n-a prea impresionat omenirea, atenta azi la alte probleme.
Folosita ca accelerator
Kevin H. Baines, un specialist NASA in motoare pentru navetele spatiale, care lucreaza la Laboratorul de mijloace de propulsie din Pasadena, California, spune ca misiunea New Horizons, care a trimis o naveta condusa de roboti spre Pluto, a obtinut la inceputul lunii octombrie cele mai uluitoare fotografii pe care le avem pana acum cu Jupiter.
Datele au fost trimise spre noi si au fost receptionate cu mare claritate. Acum sonda a trecut de Jupiter si, cum aceasta planeta e numai cea de-a cincea din Sistemul Solar, pana la Pluto naveta cu roboti mai are inca mult de "mers". Intreaga calatorie va dura cam noua ani si jumatate, iar deviatia produsa de atractia planetei Jupiter, luata in calcul de specialisti, tocmai a accelerat sonda si a lansat-o pe drumul cel bun.
"Studiile facute pentru a determina in ce masura Jupiter deviaza obiectele ceresti ce trec prin apropiere n-au fost in zadar. Este pentru prima oara cand o sonda spatiala este accelerata si azvarlita pe o traiectorie corecta. Pana acum, toate sondele spatiale au fost astfel lansate incat sa evite intalnirea cu planetele, tocmai pentru a nu fi deviate", explica mandru savantul american.
Dar masuratorile efectuate in ultimele decenii i-au ajutat pe astronomi sa aprecieze corect influenta campului gravitational al planetei Jupiter, iar de-acum incolo toate navetele noastre vor putea calatori mai rapid prin Sistemul Solar, pentru ca vor folosi apropierea de corpurile ceresti pentru a obtine un supliment de acceleratie. Ca performanta tehnica, nu e deloc putin si, desigur, sticlele de sampanie au pocnit prin toate laboratoarele astronomice din lume.
O multime de sateliti
Sonda New Horizons a atins punctul de maxima apropiere de Jupiter in ziua de 28 februarie 2007, cand s-a aflat la "numai" 2, 3 milioane de kilometri departare de gigantica planeta. Timp de mai bine de o jumatate de an, toti specialistii au stat cu inima stransa de teama ca naveta ar putea fi aruncata pe o traiectorie fatala de uriasa planeta.
Acum insa, noile verificari au confirmat traiectoria corecta si savantii au rasuflat usurati. Bucuria a fost cu atat mai mare cu cat datele obtinute despre Jupiter contin detalii nebanuite pana acum. Se stia, de pilda, ca Jupiter are cel putin 63 de sateliti naturali, dintre care 47 au mai putin de 10 kilometri in diametru.
Pe primii patru ca marime oamenii i-au botezat inca din secolul al XVII-lea: Io, Europa, Ganimede si Calisto. Trei dintre ei au o miscare „ciudata", numita de matematicieni „rezonanta Laplace". Astfel, in timp ce Io face patru ture complete in jurul planetei Jupiter, Europa face exact doua, iar Ganimede numai una singura. Efectul produs de aceasta miscare coordonata tinde sa imprime orbitelor acestor sateliti o forma cat mai eliptica.
Pe de alta parte, masivitatea planetei „mama" le atrage atat de brutal incat orbitele tind sa devina circulare. Dar cele doua tendinte, desi se anuleaza reciproc, nu raman fara efect. Fiecare dintre sateliti este zguduit de violente eruptii vulcanice, produse printr-un fenomen asemanator celui care pe Pamant determina aparitia mareelor. Astfel, in momentul cand Io trece pe langa Europa, un val de lava de peste 300 de kilometri inaltime tasneste din adancurile lui Io pana la cer.
Noi ne-am dorit doar sa scurtam drumul spre Pluto cu vreo trei ani.
Dar robotii au inregistrat o multime de imagini si au facut masuratori nepretuite, pe care, spre rusinea noastra, nici macar nu le-am anticipat. Aparatele misiunii New Horizons au fotografiat fenomene incredibile.
Alan Stern, principalul analist al misiunii New Horizons
O sonda cat un pian
„Noi ne-am dorit doar sa scurtam drumul spre Pluto cu vreo trei ani. Dar robotii au inregistrat o multime de imagini si au facut masuratori nepretuite, pe care, spre rusinea noastra, nici macar nu le-am anticipat", recunoaste Alan Stern, principalul analist al misiunii New Horizons. Naveta a plecat de pe Pamant in ianuarie 2006 si, ceea ce au sperat savantii a fost sa obtina un surplus de viteza, de 83.200 de kilometri pe ora, pentru sonda spatiala ce se indrepta spre Pluto.
Dar roboteii de pe naveta mare doar cat un pian cu coada si-au facut datoria si au „notat" pentru noi tot ce au „vazut". Principala descoperire a fost „coada" magnetica a planetei Jupiter, care arata ca o pana lunga de zeci de milioane de kilometri si este alcatuita din particule incarcate electric. Forma ciudata a cozii e determinata de furtunile solare, care impiedica particulele sa „cada" inapoi. Prin aceasta coada, cantitati uriase de hidrogen si alte gaze sunt „smulse" de pe planeta si, dupa o vreme, ele raman risipite prin spatiu, scapand din „ghearele" atractiei gravitationale.
„E limpede ca Jupiter pierde cantitati imense de materie din cauza acestui fenomen bizar", explica David J. McComas, specialist in furtuni solare al Institutului de Cercetare Southwest. Celelalte sase sonde spatiale care au trecut anterior pe langa Jupiter nu au semnalat acest fenomen.
Sigur, pe moment, el nu pare sa aiba vreo importanta practica, dar n-ar fi pentru prima oara cand o observatie isi dezvaluie importanta abia dupa zeci de ani de dezbateri intre savanti. Pana atunci, bucuria descoperirii ramane singura recompensa. Pentru cei de la NASA, informatiile oferite de New Horizons reprezinta si consolare karmica oferita in compensatie, dupa ce – la numai cateva luni de la lansarea misiunii spre Pluto – a noua planeta a Sistemului Solar a fost declarata oficial non-planeta de catre Asociatia Internationala a
Astronomilor.
Planeta norocului si a ganditorilor
Toti cei nascuti sub semnul lui Jupiter sunt oameni norocosi, care gandesc si „dincolo de program". Cea mai mare planeta de pe cerul Pamantului este „paznicul" gandirii abstracte si prezenta ei intr-o configuratie astrala garanteaza succes in orice demers de invatare sau de analiza profunda. Conform traditiei, Sagetatorii si Pestii sunt zodiile ocrotite in mod special de Jupiter, dar fiecare om are tot timpul anului aceasta planeta intr-una din casele cerului sau astral.
Cand Jupiter se afla in Casa familiei, el aduce noroc intr-o relatie cu perspective de casatorie sau intelepciunea de a rezolva conflictele din interiorul caminului, daca el exista deja. Cand Jupiter intra in Casa educatiei e timpul potrivit sa sustinem un examen sau sa citim carti profunde, de filozofie sau religie. Si tot asa. Oriunde apare, Jupiter stimuleaza solutiile rationale, logica si rezolvarea conflictelor prin mediere inteleapta.
Unii spun ca prezenta acestei planete favorizeaza castigurile la jocurile de noroc, dar interpretarea de acest tip este mai degraba exagerata. Sigur, putem spune ca actionand cu intelepciune obtinem mai multe beneficii, dar asta e deja de la sine inteles.
Prin urmare, Jupiter este o planeta benefica, pe care trebuie sa o apreciem la justa ei valoare, incercand sa valorificam oportunitatile pe care ni le ofera din punct de vedere astral. In fond, Jupiter este Zeus, zeul zeilor la romani si greci, si asocierea planetei cu intelepciunea sugereaza, nu intamplator, ca lumea trebuie sa fie condusa numai de inteleptii norocosi.
Pentru mai multe informatii viziteaza Adevarul
